Strasbourg, 17 Noiembrie 2010                                               CCJE (2010)3 Final

                                                                                                                                          

CONSILIUL CONSULTATIV AL JUDECĂTORILOR EUROPENI

Grupul de Lucru cu privire la Magna Charta

(CCJE-MC)

MAGNA CARTA A JUDECĂTORILOR

(Principii fundamentale)

Traducere: jud. Cristi Danileţ

Introducere:

Cu ocazia celei de a 10-a aniversări, CCJE a adoptat, în timpul celei de a 11-a reuniuni plenare, documentul intitulat Magna Carta a Judecătorilor (Principii fundamentale) sintetizând şi codificând principalele concluzii ale Opiniilor/Avizelor care sunt deja adoptate. Fiecare din cele 12 Opinii, aduse în atenţia Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, conţine prevederi complementare cu privire la subiectele evocate în prezentul document (a se vedea www.coe.int/ccje).

 

- Versiunea finală poate suferi modificări de formă -


MAGNA CARTA A JUDECĂTORILOR (Principii fundamentale)

Statul de drept şi justiţia

1.        Puterea judecătorească constituie una dintre cele trei puteri din orice stat democratic. Rolul său este acela de a garanta însăşi existenţa Statului de drept şi, astfel, de a asigura aplicare adecvată a dreptului într-o manieră imparţială, dreaptă, echitabilă şi eficientă.

Independenţa judecătorilor

2.        Independenţa şi imparţialitatea judecătorului sunt condiţii prealabile şi indispensabile pentru funcţionarea justiţiei.

3.        Independenţa judecătorului trebuie să fie statutară, funcţională şi financiară. Raportată la celelalte puteri din Stat, ea trebuie să fie garantată pentru toţi justiţiabilii, alţi judecători şi societate în general, prin reglementări naţionale la cel mai înalt nivel. Statul şi fiecare judecător este responsabil de promovarea şi protejarea independenţei judiciare.

4.        Independenţa judecătorului trebuie să fie garantată în exercitarea activităţii judiciare, în mod special cu privire la recrutarea, numirea în funcţie până la vârsta pensionării, promovarea, inamovibilitatea, formarea, imunitatea judiciară, răspunderea disciplinară, remunerarea şi finanţarea sistemului judiciar.

Garanţiile independenţei

5.        Deciziile cu privire la selectarea, numirea şi cariera judecătorilor să fie bazate pe criterii obiective şi să fie luate de un organism împuternicit să garanteze independenţa.

6.        Procedurile disciplinare trebuie să se deruleze în faţa unui organism independent şi să existe posibilitatea de a contesta soluţia în faţa unei instanţe de judecată.

7.        După consultarea puterii judiciare, Statul trebuie să asigure resursele umane, materiale şi financiare necesare pentru buna funcţionare a justiţiei. Pentru a fi departe de orice influenţe nepotrivite, judecătorul trebuie să beneficieze de o remuneraţie şi de un sistem de pensionare adecvate, care să fie stabilite prin lege.

8.        Formarea iniţială şi continuă este un drept şi o îndatorire pentru judecător. Acestea trebuie organizate sub controlul puterii judecătoreşti. Pregătirea este un element important pentru a garanta atât independenţa judecătorilor, cât şi calitatea şi eficienţa sistemului judiciar.  

9.        Puterea judecătorească trebuie să fie implicată în toate deciziile care afectează exercitarea atribuţiilor judiciare (organizarea instanţelor, proceduri, legislaţie).

10.      În exercitarea atribuţiei de a soluţiona cauze, judecătorul nu poate primi nici un fel de ordin sau instrucţiune, nici să fie supus vreunei presiuni ierarhice şi este ţinut să respecte doar legea.

11.      Judecătorii trebuie să asigure egalitatea armelor între acuzare şi apărare. Statul de drept presupune ca o exigenţă fundamentală un statut independent al procurorilor.

12.      Judecătorii au dreptul de a deveni membri în organizaţiile naţionale şi internaţionale ale judecătorilor învestite cu apărarea rolului justiţiei în societate.

Organismul împuternicit să garanteze independenţa

13.      Pentru a asigura independenţa judecătorilor, fiecare Stat trebuie să creeze un Consiliu Judiciar sau un alt organism specific care să fie el însuşi independent de puterile legislativă şi executivă, având cele mai largi competenţe pentru toate chestiunile privind statutul judecătorilor, dar şi cu privire la organizarea, funcţionarea şi imaginea instituţiilor judiciare. Membrii consiliului trebuie să fie ori numai judecători, ori într-o majoritate importantă judecători, aleşi de colegii lor. Consiliul Judiciar este responsabil de activităţile şi deciziile sale.

Acces la justiţie şi transparenţă

14.      Justiţia trebuie să fie transparentă şi să fie publicate informaţiile legate de funcţionarea sistemului judiciar. 

15.      Judecătorii  trebuie să ia măsurile pentru a asigura soluţionarea litigiilor rapid, eficient şi cu un cost cât mai redus; ei trebuie să contribuie la promovarea mijloacelor alternative de soluţionare a litigiilor.

16.      Înscrisurile instanţei şi hotărârile judecătoreşti trebuie să fie întocmite într-un limbaj accesibil, simplu şi clar. Judecătorul trebuie să adopte hotărâri motivate, să le pronunţe în public şi într-un termen rezonabil, în urma unui proces echitabil şi public. Judecătorii trebuie să utilizeze tehnici potrivite de gestionare a cauzelor (case management).

 

17.      Executarea hotărârilor judecătoreşti este o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil şi de asemenea garantează eficienţa justiţiei.

Etică şi responsabilitate

18.      Acţiunile judecătorilor trebuie să fie ghidate de principii deontologice, distincte de regulile disciplinare. Aceste principii trebuie să provină de la judecătorii înşişi şi trebuie incluse în programul lor de pregătire.

 

19.      În fiecare ţară, statutul sau carta fundamentală aplicabilă judecătorilor trebuie să definească atât abaterile care pot atrage o sancţiune disciplinară, cât şi procedura disciplinară.

20.      Pentru săvârşirea oricărei infracţiuni fără legătură cu funcţia sa, judecătorul trebuie să fie responsabil penal în condiţiile dreptului comun. Pentru fapte legate de atribuţiile sale dar care nu sunt comise cu intenţie, nu poate fi antrenată responsabilitatea penală a judecătorului.

21.      Erorile judiciare trebuie remediate în cadrul unui sistem adecvat de căi de atac. Orice remediu pentru alte deficienţe în administrarea justiţiei presupune exclusiv responsabilitatea Statului.

22.      Pentru exercitarea atribuţiilor sale, nu este potrivit ca un judecător să fie expus unei responsabilităţi personale chiar dacă este vorba de o acţiune de regres din partea Statului, cu excepţia cazului când a comis o încălcare intenţionată a atribuţiilor sale.

Jurisdicţii internaţionale

23.      Aceste principii trebuie să se aplice mutatis mutandis şi judecătorilor de la orice instanţe europene sau internaţionale.