COMITETUL DE MINIŞTRI
AL CONSILIULUI EUROPEI

Recomandarea nr. R (99) 19
a Comitetului de Miniştri către Statele Membre
cu privire la medierea în materie penală

(adoptată de Comitetul de Miniştri pe 15 septembrie 1999
la cea de-a 679-a întâlnire a reprezentanţilor miniştrilor)

În conformitate cu termenii articolului 15.b din Statutul Consiliului Europei, Comitetul de Miniştri,
Ţinând cont de progresele înregistrate de Statele Membre în folosirea medierii în materie penală ca pe o opţiune flexibilă, cuprinzătoare, utilă, participativă, complementară sau alternativă procedurilor penale tradiţionale;
Luând în considerare necesitatea de a promova participarea personală activă a victimei şi a infractorului şi a altor persoane care pot fi afectate în calitate de părţi, precum şi implicarea comunităţii în procedurile penale;
Recunoscând interesul legitim al victimelor de a avea un cuvânt de spus în rezolvarea consecinţelor victimizării lor, de a comunica cu infractorul şi de a obţine scuze şi compensaţii;
Considerând că este important a întări inculpaţilor sentimentul responsabilităţii şi de a oferi acestora ocazii concrete de a se îndrepta, lucru ce ar facilita reinserţia şi reabilitarea lor;
Recunoscând că medierea poate să contribuie la conştientizarea rolului important al fiecărei persoane şi al comunităţii în prevenirea şi abordarea infracţiunilor şi în rezolvarea conflictelor asociate acestora, încurajând astfel efectele penale mai constructive şi mai puţin represive ale justiţiei penale;
Recunoscând că medierea presupune abilităţi speciale şi necesită coduri de practică şi pregătire acreditată;
Luând în considerare contribuţia potenţial substanţială a organizaţiilor nonguvernamentale şi a comunităţilor locale în domeniul medierii în cauze penale şi necesitatea de a combina şi coordona eforturile iniţiativelor publice şi private;
Respectând condiţiile Convenţiei cu privire la protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
Ţinând cont de Convenţia Europeană cu privire la exercitarea drepturilor copiilor, ca şi de Recomandările nr. R (85) 11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului şi procedurii penale, nr. R (87) 18 privind simplificarea justiţiei penale, nr. R (87) 21 privind asistenţa acordată victimelor şi prevenirea victimizării, nr. R (87) 20 privind reacţiile sociale la delincventa juvenilă, nr. R (88) 6 privind reacţiile sociale la delincventa juvenilă în rândul tinerilor proveniţi din familii de migranţi, nr. R (92) 16 privind Normele Europene referitoare la sancţiuni şi măsuri comunitare, nr. R (95) 12 privind administrarea justiţiei penale şi nr. R (98) l privind medierea familială;
Recomandă guvernelor Statelor Membre să ţină cont de principiile prezentate în anexa acestei Recomandări în aplicarea medierii în materie penală şi să facă acest text cunoscut la o scară cât mai largă.

Anexă la Recomandarea nr. R (99) 19
I. Definiţie
Aceste directive se aplică oricărui proces prin care victimei şi infractorului li se dă posibilitatea, în cazul în care aceştia consimt în mod liber, să participe activ la rezolvarea problemelor apărute în urma infracţiunii cu ajutorul unei terţe părţi imparţiale (mediator).

II. Principii generale
1. Medierea în materie penală trebuie folosită numai dacă părţile consimt liber.
Părţile vor fi libere să-şi retragă consimţământul oricând pe parcursul
medierii.

2. Discuţiile din cadrul medierii sunt confidenţiale şi nu pot fi folosite ulterior,
cu excepţia situaţiilor când există acordul părţilor.

3. Medierea în materie penală trebuie să fie un serviciu general disponibil.
4. Medierea în materie penală trebuie să fie disponibilă în toate etapele
procesului justiţiei penale.

5. Serviciilor de mediere trebuie să li se acorde suficientă autonomie în cadrul
sistemului de justiţie penală.

III. Baza legală
6. Legislaţia trebuie să faciliteze medierea în materie penală.
7. Trebuie să existe directive care să definească folosirea medierii în materie penală. Acestea trebuie să se adreseze în mod special condiţiilor pentru trimiterea
cazurilor către serviciile de mediere şi rezolvarea cauzelor ulterior medierii.

8. În cazul medierii, trebuie aplicate garanţii procedurale fundamentale; în mod
special, părţile trebuie să aibă dreptul la asistenţă juridică şi, atunci când este
cazul, la traducere/interpretare. In plus, minorii trebuie să aibă dreptul la
asistenţă parentală.

IV. Funcţionarea justiţiei penale în relaţie cu medierea
9. Decizia de a deferi un caz penal medierii, precum şi evaluarea rezultatelor unei
proceduri de mediere, trebuie adoptată de autorităţile de justiţie penală.

10. Înainte de a aproba medierea, părţile trebuie să fie pe deplin informate în ceea ce priveşte drepturile pe care le au, natura procesului de mediere şi posibilele consecinţe ale deciziei lor.
11. Nici victima, nici infractorul nu trebuie convinse prin mijloace incorecte să accepte medierea.
12. Reglementările speciale şi garanţiile legale care se aplică în cazul participării minorilor la proceduri legale se vor aplica şi în cazul participării acestora la medierea în materie penală.
13. Medierea nu va continua dacă oricare dintre părţile principale implicate nu este capabilă să înţeleagă semnificaţia procesului.
14. În mod normal, elementele de bază ale cauzei trebuie recunoscute de ambele părţi, ca punct de pornire al medierii. Participarea la mediere nu trebuie folosită ca dovadă a recunoaşterii vinovăţiei în procedurile penale ulterioare.
15. Neconcordanţele evidente în ceea ce priveşte factori ca vârsta, maturitatea sau capacitatea intelectuală a părţilor trebuie luate în considerare înainte de a trimite cazul spre mediere.
16. Hotărârea de a trimite un caz penal la mediere trebuie însoţită de o limită de timp rezonabilă în care autorităţile competente ale justiţiei penale trebuie informate în legătură cu specificul procedurii de mediere.
17. Achitările bazate pe acorduri mediate trebuie să aibă acelaşi statut ca hotărârile sau sentinţele judecătoreşti şi trebuie să excludă urmărirea în justiţie pentru aceleaşi fapte (ne bis in idem).
18. Când un caz este trimis înapoi autorităţilor justiţiei penale fără încheierea unui acord între părţi sau după ce punerea în aplicare a unui astfel de acord a eşuat, trebuie luată fără întârziere o hotărâre privind continuarea acţiunii.

V. Funcţionarea serviciilor de mediere
V. l. Standarde
19. Serviciile de mediere trebuie reglementate prin standarde recunoscute.
20. Serviciile de mediere trebuie să aibă suficientă autonomie în îndeplinirea îndatoririlor pe care le au. Trebuie stabilite standarde privind competenţa şi norme etice, precum şi proceduri de selectare, pregătire şi evaluare a mediatorilor.
21. Serviciile de mediere trebuie monitorizate de un organism competent.

V.2. Calificarea şi formarea mediatorilor
22. Mediatorii trebuie recrutaţi din toate sectoarele sociale şi, în general, trebuie să posede o bună cunoaştere a culturilor şi comunităţilor locale.
23. Mediatorii trebuie să fie capabili să dea dovadă de o capacitate solidă de discernământ şi abilităţi interpersonale necesare medierii.
24. Înainte de a prelua activităţile de mediere, mediatorii trebuie să urmeze o pregătire iniţială şi una multidisciplinară. Pregătirea lor trebuie să vizeze dobândirea unui înalt nivel de competenţă, ţinând cont de abilităţile de a rezolva conflicte, de condiţiile specifice ale lucrului cu victimele şi infractorii şi a cunoştinţelor de bază privind funcţionarea sistemului de justiţie penală.

V. 3. Rezolvarea cazurilor individuale
25. Înainte de începerea procesului de mediere, mediatorul trebuie să fie informat despre toate elementele semnificative ale cazului şi trebuie să i se înmâneze documentele necesare de către autorităţile competente de justiţie penală.
26. Procesul de mediere trebuie să se desfăşoare într-o manieră imparţială, pe baza elementelor cazului şi a nevoilor şi dorinţelor părţilor. Mediatorul trebuie să respecte întotdeauna demnitatea părţilor şi să garanteze că părţile se comportă respectuos una cu alta.
27. Mediatorul este responsabil de asigurarea unui mediu sigur şi confortabil pentru mediere. Mediatorul trebuie să fie sensibil la vulnerabilitatea părţilor.
28. Medierea trebuie să se desfăşoare în mod eficient, dar într-un ritm accesibil părţilor.
29. Medierea trebuie să se desfăşoare cu uşile închise (in camera).
30. În ciuda principiului confidenţialităţii, mediatorul trebuie să încredinţeze autorităţilor competente sau persoanelor implicate orice informaţie privind infracţiuni grave iminente, care poate apărea în cursul procesului de mediere.

V.4. Rezultatul medierii
31. Acordurile trebuie încheiate în mod voluntar de către părţi. Ele trebuie să conţină numai obligaţii rezonabile şi proporţionale.
32. Mediatorul trebuie să raporteze autorităţilor de justiţie penală măsurile luate şi rezultatul medierii. Raportul mediatorului nu va dezvălui conţinutul sesiunilor de mediere, nici nu va exprima vreo judecată privind comportamentul părţilor pe parcursul medierii.

VI. Promovarea continuă a medierii
33. Trebuie să existe o consultare constantă între autorităţile justiţiei penale şi serviciile de mediere pentru dezvoltarea unei înţelegeri comune.
34. Statele Membre trebuie să promoveze cercetarea şi evaluarea medierii în materie penală.


 Top

 

  Related Documents
 
   Other documents