CONSILIUL EUROPEI
COMITETUL DE MINIşTRI

RECOMANDAREA NR. R (92) 1

a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre privind folosirea analizelor acidului dezoxiribonucleic (ADN) în cadrul Sistemului Justiţiei Penale1

(Adoptată de către Comitetul de Miniştrii la 10.02.1992 la cea de-a 470-a întâlnire a Adjuncţilor de Miniştri)

Comitetul de Miniştri, conform articolului 15.b din Statutul Consiliului Europei,
Considerând că ţinta Consiliului Europei este să realizeze o mai mare unitate între membrii săi,
Ţinând cont de Convenţia pentru Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului şi Convenţia pentru Protecţia Persoanelor cu privire la Procesarea Automată a Datelor Personale din 28.01.1981 („Convenţia Privind Protecţia Datelor”);
Considerând că lupta împotriva criminalităţii cheamă la folosirea metodelor celor mai moderne şi eficiente;
Convinşi de nevoia de a urma o politică penală având ca ţintă protecţia persoanelor şi a societăţii în care trăiesc;
Ţinând cont, totuşi, că tehnicile analizelor ADN pot oferi avantaje sistemului justiţiei penale, în special în stabilirea nevinovăţiei sau a vinovăţiei;
Ţinând cont, totuşi, că astfel de tehnici, care sunt într-o continuă evoluţie, ar trebui aplicate într-un mod corect;
Având grijă, totuşi, ca introducerea şi folosirea acestor tehnici ar trebui să ţină cont pe deplin şi să nu contravină principiilor fundamentale precum demnitatea inerentă a individului şi respectul pentru corpul uman, drepturile la apărare şi principiul proporţionalităţii în îndeplinirea justiţiei penale;
Recomandă ca guvernele statelor membre să fie călăuzite în legislaţia şi politica lor de principiile şi recomandările stabilite mai jos;
Instruieşte Secretariatul General să aducă conţinutul acestei recomandări în atenţia Statelor Membre şi organizaţiilor internaţionale, care au participat la pregătirea ei.

Principii şi recomandări

1. Definiţii
Pentru scopurile acestei recomandări:
„Analiza ADN” se referă la orice procedură care poate fi folosită în analizele acidului dezoxiribonucleic (ADN), materialul genetic de bază al omului şi al altor vieţuitoare.
„Eşantioane” se referă la orice substanţă de origine vie, care poate fi folosită pentru scopul analizelor ADN.
„Dosarul ADN” se referă la orice colecţie structurată a rezultatelor analizelor testelor ADN, fie reţinute sub formă materială, ca procese verbale întocmite manual, fie într-o bază de date computerizată.

2. Scopuri şi limite

Această recomandare se aplică colecţiei de eşantioane şi folosirii de analize ADN în scopul identificării unui suspect sau a oricărei alte persoane în cadrul cercetării şi urmăririi faptelor penale.

3. Folosirea eşantioanelor şi a informaţiilor derivate din acestea

Eşantioanelor colectate pentru analize ADN şi informaţiile rezultate din aceste analize în scopul investigării şi urmăririi faptelor penale nu trebuie să fie folosite pentru alte scopuri. Oricum, dacă persoana de la care eşantioanele au fost prelevate doreşte, informaţiile trebuie să-i fie comunicate.
Eşantioanele prelevate de la persoane vii pentru analize ADN în scopuri medicale şi informaţiile derivate din aceste eşantioane nu pot fi folosite pentru scopurile investigaţiei şi urmăririi faptelor penale, decât în circumstanţele prevăzute expres în legea internă.
Eşantioanele prelevate pentru analize ADN şi informaţiile derivate ar putea fi necesare în scopul cercetării şi al statisticii. Asemenea utilizări sunt acceptabile, dacă identitatea persoanelor nu poate fi determinată. Din acest motiv, numele şi alte referinţe de identificare trebuie înlăturate înainte de utilizarea mostrelor în aceste scopuri.

4. Prelevarea de eşantioane pentru analize ADN

Prelevarea de mostre pentru efectuarea de analize ADN ar trebui realizată în circumstanţele stabilite de legea internă; se subînţelege că în anumite state aceasta ar putea să necesite o autorizaţie specifică de la o autoritate judiciară.

Acolo unde legea internă admite prelevarea de eşantioane fără consimţământul suspectului, o astfel de prelevare ar trebui efectuată doar dacă circumstanţele cazului justifică o asemenea acţiune.

5. Recurgerea la analizele ADN

Recurgerea la analize ADN ar trebui să fie permisă în toate cazurile adecvate, independent de gradul de gravitate al infracţiunii

6. Acreditarea de laboratoare şi instituţii şi controlul analizelor ADN

Analiza ADN este o procedură ştiinţifică sofisticată, care ar trebui realizată doar de către laboratoare care posedă facilităţile şi experienţa adecvate.
Statele membre ar trebui să asigure întocmirea unei liste cu laboratoarele şi instituţiile acreditate, care să satisfacă următoarele criterii:

    - înalte cunoştinţe şi calificări profesionale, asociate cu proceduri de control de calitate adecvate;
    - integritate ştiinţifică;
    - securitate adecvată a instalaţiilor şi a substanţelor aflate în investigare;
    - protecţie adecvată pentru a asigura confidenţialitate absolută în sensul identificării persoanei căreia îi aparţine rezultatul analizei ADN; şi
    - garanţii că premisele prevăzute de această recomandare sunt urmate.

Statele membre ar trebui să instituie mijloace de exercitare a supervizării periodice a laboratoarelor lor acreditate.

7. Protecţia datelor

Prelevarea eşantioanelor şi folosirea analizelor ADN trebuie să fie în conformitate cu standardele Consiliului Europei privind protecţia datelor, aşa cum este prevăzut în Convenţia de Protecţie a Datelor şi în recomandările privind protecţia datelor, în special Recomandarea nr. R (87) 15, care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţiei.

8. Depozitarea eşantioanelor şi a datelor

Eşantioanele sau alte ţesuturi prelevate de la persoane pentru analize ADN nu ar trebui păstrate după emiterea deciziei finale în cauza pentru care acestea au fost utilizate, dacă nu sunt necesare pentru scopuri aflate în legătură directă cu cei pentru care acestea au fost colectate.

Trebuie luate măsuri pentru a se asigura că rezultatele analizelor ADN şi informaţiile astfel derivate sunt eliminate atunci când nu mai este necesară păstrarea lor pentru scopurile pentru care au fost utilizate. Rezultatele analizelor ADN şi informaţiile derivate din acestea ar putea, totuşi, fi păstrate, atunci când persoana la care se referă, a fost condamnată pentru o infracţiune gravă împotriva vieţii, integrităţii sau securităţii persoanelor. În astfel de cazuri trebuie definite de legea internă perioade stricte de depozitare.

Eşantioanele şi alte ţesuturi corporale sau informaţiile derivate din acestea, pot fi păstrate pentru perioade mai lungi:

    - dacă persoana la care se referă solicită acest lucru, sau
    - dacă eşantionul nu poate fi atribuit unei anumite persoane, de exemplu, când este descoperit la locul infracţiunii.

Atunci când securitatea statului este implicată, legea internă a statului membru poate permite reţinerea eşantioanelor, rezultatul analizelor ADN şi informaţiile astfel derivate, chiar dacă persoana la care se referă nu a fost învinuită sau condamnată pentru o faptă penală. În astfel de cazuri, perioadele de depozitare stricte ar trebui definite de legea internă.

Întocmirea şi utilizarea oricărui dosar ADN pentru scopurile investigaţiei şi urmăririi faptelor penale trebuie reglementată de lege.

9. Egalitatea armelor

Statele trebuie să asigure că analizele ADN, ca mijloace specifice de probă, sunt în mod egal accesibile apărării, fie prin decizia unei autorităţi judiciare, fie prin folosirea unui expert individual.

Atunci când cantitatea de substanţă disponibilă pentru analiză este limitată, trebuie să se aibă grijă ca drepturile apărării să nu fie afectate.

10. Standarde tehnice

Statele membre trebuie să promoveze o standardizare a metodelor analizelor ADN, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Aceasta ar putea presupune o colaborare între laboratoare pentru validarea procedurilor de analiză şi control.

11. Proprietate intelectuală

Recunoscând că drepturile de proprietate intelectuală asociate cu metode specifice de analiză a ADN-ului pot fi încredinţate unor anumite laboratoare, statele membre trebuie să asigure ca acestea să nu obstrucţioneze accesul la utilizarea analizelor ADN.

12. Schimb transfrontalier de informaţii

Analizele ADN pot fi obţinute de la un laborator sau de la o instituţie înfiinţată într-o altă ţară, dacă se dovedeşte că laboratorul sau instituţia satisface cerinţele prevăzute în această recomandare.

Comunicarea transfrontalieră a concluziilor analizelor ADN trebuie să se realizeze doar între statele care se conformează prevederilor acestei recomandări şi în special, în conformitate cu tratatele internaţionale privind schimbul de informaţii în materie penală şi cu art. 12 din Convenţia de Protecţie a Datelor.

1 Atunci când această recomandare a fost adoptată şi în aplicarea art. 10.2 .c a Regulilor de Procedură pentru întâlnirile Adjuncţilor de Miniştri;

    - Reprezentantul Danemarcei şi-a rezervat dreptul ca Guvernul ei să accepte sau nu această recomandare în întregime;
    - Reprezentanţii Germaniei, Olandei şi Norvegiei şi-au rezervat dreptul ca Guvernele lor să accepte sau nu Principiul 8 al Recomandării.



 Top