Strasburg, 11 decembrie 2008

CEPEJ(2008)8

COMISIA EUROPEANĂ PENTRU EFICIENŢA JUSTIŢIEI

(CEPEJ)

LINIILE DIRECTORII ALE CENTRULUI SATURN

PENTRU MONITORIZAREA TERMENELOR JUDICIARE

Adoptate de CEPEJ în cadrul celei de-a 12-a reuniuni plenare

(10 – 11 decembrie 2008)

De notat că Anexa II include fişiere Excel care conţin formule de calcul ce pot fi direct preluate de către instanţele judiciare utilizând versiunea electronică a documentului disponibilă pe:

www.coe.int/cepej, dosarul "Gestiunea timpului judiciar"

LINIILE DIRECTORII ALE CENTRULUI SATURN

PENTRU MONITORIZAREA TERMENELOR JUDICIARE

    I. Principii generale şi linii directorii

      A. Transparenţă şi previzibilitate

    1. Utilizatorii justiţiei trebuie să fie asociaţi la gestiunea timpului judiciar.

    2. Utilizatorii justiţiei trebuie să poată fi informaţi şi, dacă este cazul, consultaţi asupra oricărui element semnificativ ce ar putea avea vreo incidenţă asupra duratei procedurilor.

    3. Durata procedurilor ar trebui să fie previzibilă, în limita posibilităţilor.

    4. Marele public trebuie să poată avea acces la datele statistice generale şi la alte date referitoare la durata procedurilor, în special, la cele raportate pe tipuri de cauze.

      B. Durata optimală

    1. Durata procedurilor ar trebui să fie una adecvată.

    2. Este deosebit de important şi de interes general ca durata procedurilor judiciare să fie rezonabilă. Procesele nu trebuie să aibă o durată excesivă. În unele cazuri, totuşi, acestea nu trebuie să fie nici prea scurte, dacă aceasta ar restrânge în mod nejustificat, dreptul de acces la justiţie al utilizatorilor.

    3. Gestiunea timpului judiciar, atunci aceasta când nu este determinată de comportamentul însuşi al justiţiabililor, trebuie să poată fi efectuată în mod imparţial şi obiectiv, evitând disparităţile foarte mari faţă de durata examinării unor cauze similare.

    4. O atenţie deosebită va fi acordată adaptării duratei totale a procesului, de la începerea procedurii şi până la satisfacerea totală a intereselor vizate de părţile participante la proces.

      C. Planificarea şi colectarea datelor

    1. Durata procedurilor judiciare trebuie planificată, fie la nivel general (planificarea duratei medii pe tip de cauză sau a duratei medii a procesului înaintea diferitelor tipuri de jurisdicţie), fie la nivelul procedurilor concrete.

    2. Utilizatorii au dreptul de a fi consultaţi cu privire la gestiunea duratei procedurii judiciare şi de a participa la fixarea unor termene sau la estimarea duratei tuturor etapelor procedurale.

    3. Durata procedurilor judiciare va trebui să poată fi monitorizată printr-un sistem integral si bine definit de colectare a informaţiei. Un astfel de sistem ar trebui să permită furnizarea rapidă şi detaliată a datelor statistice privind durata procedurilor la nivel general, ca şi identificarea instanţelor la care se înregistrează durate excesive sau nerezonabile.

      D. Flexibilitate

    1. Gestiunea timpului judiciar trebuie adaptată la cerinţele procedurilor concrete, acordând o atenţie deosebită intereselor utilizatorilor.

    2. Fixarea unor termene prin acte normative sau prin alte texte generale va trebui efectuată cu prudenţă, ţinând cont de posibilele diferenţe între cauzele concrete. Dacă termenele sunt fixate prin lege, atunci respectarea şi pertinenţa acestora vor trebui monitorizate şi evaluate în mod continuu.

    3. Dacă prin lege se prevede că anumite tipuri de cauze au un caracter prioritar sau necesită o reglementare urgentă, această normă generală trebuie interpretată în mod rezonabil, în lumina scopului pentru care i se atribuise acest caracter de urgenţă sau de prioritate.

      E. Colaborarea loială a tuturor părţilor implicate

    1. Responsabilitatea respectării termenelor optimale şi previzibile ale procedurilor revine tuturor instituţiilor şi persoanelor implicate în aplicarea, reglementarea, planificarea şi dirijarea procedurilor judiciare.

    2. Acţiunile necesare în vederea garantării implementării principiilor şi a liniilor directorii cuprinse în prezentul document ar trebui să ia forma unor angajamente din partea legislatorului, a factorilor publici de decizie şi a autorităţilor competente în materie de administrare a justiţiei.

    3. Organele centrale competente în materie de administrare a justiţiei au obligaţia de a garanta mijloacele şi condiţiile-cadru necesare bunei gestionări a timpului şi de a lua măsurile ce se impun, dacă este cazul. Instituţiile responsabile cu administrarea tribunalelor trebuie să contribuie la gestiunea timpului prin colectarea informaţiilor şi facilitarea organizării procedurilor judiciare. Instituţiile care dirijează procedurile ar trebui să participe în mod activ la planificarea şi organizarea acestora.

    II. Linii directorii pentru legislatori şi factorii publici de decizie1

      A. Resurse

      1. Sistemul judiciar trebuie să dispună de resurse suficiente pentru realizarea unei sarcini ordinare de lucru, în timp util. Aceste resurse trebuie să fie acordate în funcţie de necesităţi şi vor trebui utilizate cu eficienţă

      2. Ar trebui să existe posibilitatea recurgerii la aceste resurse, în cazul unei variaţii neprevăzute a sarcinii de muncă, sau atunci când sistemul este incapabil de a examina rapid, anumite cauze.

      3. Deciziile referitoare la utilizarea resurselor pentru funcţionarea justiţiei trebuie să fie adoptate într-o manieră de natură a stimula gestiunea eficientă a timpului. Trebuie să existe posibilitatea, în caz de necesitate, de a realoca resursele, într-un mod rapid şi eficace, pentru a evita întârzierile şi creşterea numărului de cauze pendinte.

      B. Organizarea

      1. Organele judiciare ar trebui să fie organizate aşa încât să încurajeze gestiunea eficientă a timpului.

      2. În cadrul acestei organizări, răspunderea pentru gestiunea timpului şi a procedurilor judiciare trebuie să fie clar definită. În acest scop, ar trebui să existe un serviciu însărcinat cu monitorizarea permanentă a duratei procedurilor, care să identifice tendinţele, să anticipeze schimbările şi să prevină problemele legate de durata procedurilor.

      3. Orice schimbare a organizării judiciare, cu consecinţe asupra sistemului judiciar, ar trebui să facă obiectul unui studiu cu privire la impactul eventual asupra gestiunii duratei procedurii judiciare.

      C. Dreptul material

      1. Legislaţia trebuie să fie clară, suplă, într-un limbaj simplu şi uşor de pus în aplicare. Modificările aduse dreptului material vor trebui să fie bine pregătite.

      2. Cu ocazia adoptării oricărei noi legislaţii, autorităţile ar trebui, de asemenea, să studieze impactul acesteia asupra volumului noilor cauze şi să evite reglementările susceptibile să antreneze întârzieri şi mărirea numărului de cauze pendinte.

      3. Atât utilizatorii cât şi organele judiciare trebuie informaţi din timp despre modificările legislative în scopul implementării lor în timp util şi în mod eficient.

      D. Procedură

      1. Normele de procedură judiciară trebuie să permită respectarea termenelor optimale. Acele norme care prelungesc inutil sau complică exagerat procedurile trebuie suprimate sau ameliorate.

      2. Normele de procedură judiciară trebuie să ţină cont de recomandările pertinente ale Consiliului Europei şi în special de recomandările:

        § R(81)7 asupra mijloacelor de facilitare a accesului la justiţie,

        § R(84)5 asupra principiilor procedurii civile, menite a asigura ameliorarea funcţionării justiţiei,

        § R(86)12 privind măsurile de prevenire şi de reducere a supraîncărcării volumului de muncă al instanţelor judiciare,

        § R(87)18 cu privire la simplificarea justiţiei penale,

        § R(95)5 asupra instituirii sistemelor şi a procedurilor de recurs în materie civilă şi comercială şi asupra ameliorării funcţionării acestora,

        § R(95)12 asupra gestiunii justiţiei penale,

        § R(2001)3 cu privire la serviciile oferite cetăţenilor de instanţele judiciare şi alte instituţii juridice prin intermediul noilor tehnologii.

      3. În procesul de elaborare sau de modificare a normelor procedurale, se va ţine cont de opinia entităţilor chemate a aplica aceste proceduri.

      4. Procedura în primă instanţă trebuie să fie condensată, respectând, cu toate acestea, dreptul utilizatorilor la un proces echitabil şi public.

      5. În unele cazuri, posibilităţile de recurs pot fi limitate. În alte cazuri (de exemplu, pentru pretenţii de mică valoare) recursul poate fi exclus sau poate fi cerută o autorizaţie pentru a face apel. Recursurile vădit neîntemeiate pot fi declarate inadmisibile sau respinse, în cadrul unei proceduri sumare.

      6. Recursul înaintea celor mai înalte instanţe trebuie să se limiteze la cauzele a căror revizuire prezintă o importanţă deosebită.

    III. Linii directorii pentru autorităţile responsabile cu administrarea justiţiei

      A. Diviziunea muncii

      1. Obligaţia de a contribui la o bună gestiune a timpului revine tuturor autorităţilor responsabile cu administrarea justiţiei (tribunale, judecători, personal administrativ), şi întregului personal profesionist implicat în procedurile judiciare (cum ar fi, experţii şi avocaţii), fiecare, în domeniul său de competenţă.

      2. Toate autorităţile responsabile cu administrarea justiţiei trebuie să coopereze în procesul de definire a normelor şi a obiectivelor. La elaborarea acestor norme şi obiective, vor trebui, de asemenea, consultaţi şi alţi actori şi utilizatori ai justiţiei.

      B. Monitorizarea

      1. Durata procedurilor judiciare trebuie să facă obiectul unor date statistice. Vor trebui să fie disponibile informaţii suficiente cu privire la durata diferitelor tipuri de cauze, ca şi cu privire la durata tuturor etapelor procedurii judiciare.

      2. Ar trebui să se asigure că standardele şi obiectivele pentru anumite tipuri de cauze şi/sau pentru anumite instanţe judecătoreşti sunt respectate.

      3. Organismul responsabil de o anumită procedură trebuie să monitorizeze respectarea termenelor-limită stabilite sau convenite cu ceilalţi participanţi în cadrul procedurii.

      4. Monitorizarea se recomandă a fi efectuată în conformitate cu Liniile directorii uniforme europene asupra termenelor judiciare – EUGMONT (a se vedea Anexa I).

      C. Intervenţia

      1. În cazul când sunt observate sau previzibile unele abateri de la normele şi obiectivele referitoare la durata procedurii, vor trebui întreprinse măsuri rapide pentru remedierea cauzelor acestor abateri.

      2. O atenţie deosebită va trebui acordată acelor cazuri în care durata totală este susceptibilă de a constitui o încălcare a dreptului fundamental la un proces în termen rezonabil.2

      3. Monitorizarea ar trebui să garanteze ca perioadele inactive (timp de aşteptare) din cadrul procedurii judiciare să nu fie excesiv de lungi, iar dacă totuşi mai există astfel de perioade prelungite, vor trebui întreprinse eforturi deosebite pentru accelerarea procedurii şi recuperarea timpului pierdut.3

      D. Răspunderea

      1. Orice persoană care, printr-o acţiune sau o omisiune, provoacă o întârziere sau compromite respectarea normelor şi a obiectivelor definite pentru gestiunea timpului ar trebui să fie ţinută responsabilă pentru aceasta.

      2. În afară de răspunderea individuală pentru proasta gestiune a timpului, şi statul, la rândul său, poate fi chemat să răspundă în solidar pentru consecinţele suportate de către utilizatori ca urmare a duratei excesive a procedurilor.

    IV. Linii directorii pentru administratorii instanţelor judiciare

      A. Colectarea informaţiilor

      1. Administratorii instanţelor judiciare ar trebui să colecteze informaţiile asupra principalelor faze ale procedurii judiciare. Aceştia ar trebui deci să înregistreze timpul scurs între diferitele faze. Cât priveşte alegerea fazelor monitorizate, ei ar trebui să se inspire din Lista de criterii pentru gestionarea timpului, Indicatorul Patru4.

      2. Informaţiile colectate ar trebui să fie accesibile pentru a ghida munca personalului administrativ al jurisdicţiilor, a judecătorilor şi a celorlalte autorităţi centrale responsabile cu administrarea justiţiei. Aceste informaţii vor trebui să fie accesibile, de asemenea, într-o formă apropriată, părţilor şi publicului larg.

      B. Analiza continuă

      1. Toate informaţiile colectate trebuie analizate în permanenţă şi utilizate pentru monitorizarea şi ameliorarea performanţei.

      2. Informaţiile colectate vor trebui să fie disponibile în scopul unei evaluări statistice. Sub rezerva protecţiei vieţii private, datele colectate vor trebui şi ele să poată fi accesibile cercetătorilor şi instituţiilor independente de cercetare, în scopul unor analize ştiinţifice.

      3. Rapoartele asupra rezultatelor analizelor ar trebui să fie întocmite la intervale regulate - cel puţin o dată pe an - şi însoţite de recomandările necesare.

      C. Obiectivele fixate

      1. Pe lângă normele şi obiectivele fixate la nivel superior (naţional, regional), ar trebui definite obiective specifice, la nivelul fiecărei jurisdicţii. Administratorii instanţelor judiciare ar trebui să dispună de competenţe şi de o autonomie suficientă în definirea acestor obiective sau în participarea activă la definirea acestora.

      2. Obiectivele ar trebui să definească cu claritate scopurile vizate şi să fie realizabile. Ele ar trebui publicate şi reevaluate periodic.

      3. Aceste obiective pot fi utilizate pentru evaluarea performanţei jurisdicţiilor. În cazul când acestea nu sunt atinse, vor trebui luate măsuri concrete de redresare a situaţiei.

      D. Gestionarea crizelor

      1. În situaţiile în care există o mare abatere de la obiectivele definite la nivel de jurisdicţie, ar trebui să existe mijloace specifice pentru o soluţionare rapidă şi adecvată a problemei.

    V. Linii directorii pentru judecători

      A. Gestionarea activă a cauzelor

      1. Judecătorul ar trebui să dispună în permanenţă de competenţe suficiente pentru a gestiona în mod activ procedurile.

      2. În limita reglementărilor generale, judecătorul trebuie să fie autorizat să fixeze termene adecvate şi să adapteze gestiunea timpului la obiectivele generale şi specifice, precum şi la caracteristicile specifice fiecărui proces în parte.

      B. Acordul părţilor şi al avocaţilor cu privire la termene

      1. În gestiunea timpului procesual, ar trebui să se ţină seama în mod corespunzător, de interesele utilizatorilor. Aceştia ar trebui implicaţi în planificarea procesului încă din faza incipientă.

      2. Ori de câte ori va fi posibil, judecătorul ar trebui să încerce să realizeze acordul tuturor părţilor implicate în procedură, cu privire la calendarul procesului. Pentru aceasta, ar trebui ca acesta să fie asistat de către personalul competent al tribunalului (grefieri) şi de tehnologia informaţională.

      3. Abaterile de la calendarul convenit ar trebui să fie limitate şi restrânse la cauzele unde acestea se justifică. În principiu, prelungirea termenelor convenite nu ar trebui să fie posibilă decât cu acordul tuturor părţilor sau dacă interesul justiţiei o cere.

      C. Cooperarea şi controlul din partea celorlalţi participanţi (experţi, martori etc.)

      1. Toţi participanţii la un proces au obligaţia de a coopera cu tribunalul în vederea respectării obiectivelor şi a termenelor stabilite.

      2. Pe parcursul procesului, judecătorul are dreptul de a controla respectarea termenelor de către toţi participanţii, în special de cei invitaţi sau angajaţi de instanţa respectivă, cum ar fi experţii sau martorii.

      3. Participanţilor care nu cooperează pe deplin cu tribunalul în vederea respectării obiectivelor şi a termenelor stabilite ar trebui să li se aplice măsuri adecvate şi eficiente. Aceste măsuri ar putea consta în reducerea onorariilor, excluderea de pe lista de experţi, amenzi sau alte sancţiuni.

      D. Reprimarea abuzurilor procedurale

      1. Orice tentativă de întârziere, cu intenţie şi în cunoştinţă de cauză, a procedurii, ar trebui descurajată.

      2. Ar trebui să existe sancţiuni procedurale în cazul unui comportament dilatoriu şi abuziv.

      3. Dacă un reprezentant al unei profesiuni juridice aduce o atingere gravă drepturilor procedurale sau întârzie semnificativ procedura, acest fapt trebuie semnalat instituţiei sale profesionale în vederea aplicării unor măsuri corespunzătoare.

Anexa I

LINIILE DIRECTORII UNIFORME EUROPENE

PENTRU MONITORIZAREA TERMENELOR JUDICIARE

(EUGMONT)

      1. Date cu caracter general privind instanţele de judecată şi procedura înaintea acestora

      Sistemul de monitorizare ar trebui să permită accesul la informaţiile publice referitoare la structura generală a sistemului judiciar, în special, la informaţiile pertinente pentru monitorizarea termenelor de procedură. Informaţiile de nivel general ar trebui să conţină elemente concrete privind:

      - numărul şi categoriile tribunalelor, ca şi competenţa acestora;

      - numărul şi tipurile de procedură înaintea tribunalelor;

      - procedurile în cazuri considerate prioritare (urgente).

      Datele privind sistemul judiciar ar trebui să fie periodic disponibile şi reactualizate cel puţin o dată pe an (la începtul/sfârşitul anului civil). Ar trebui să poată fi disponibile următoarele date privind numărul cauzelor aflate pe rolul tribunalelor:

      - numărul total al cauzelor pendinte la începutul şi la capătul perioadei monitorizate (de exemplu, anul civil);

      - cauzele noi (cauze introduse la începutul perioadei monitorizate, cum ar fi, de exemplu, anul civil);

      - cauzele examinate (soluţionate înăuntrul perioadei monitorizate, fie printr-o decizie pe fond, fie prin renunţarea la acţiune, printr-o reglementare amiabilă, etc…);

      - numărul total al cauzelor pendinte la terminarea perioadei monitorizate.

      Datele referitoare la cauzele examinate pot fi repartizate în funcţie de modul în care acestea au încetat. Acele cauze care au încetat ca urmare a unei decizii pe fond ar trebui, cel puţin, distinse de celelalte, care au încetat din alte motive (retragerea cererii, reglementare amiabilă, respingerea pentru vicii de formă).

Exemplul I:

Tribunalele din Statul Alpina

 

Tribunal sau categoria de jurisdicţie

Cauze pendinte la data de 01.01.2008

Cauze introduse în 2008

Cauze soluţionate în 2008

Cauze pendinte la data de

31.12.2008.

1

Tribunal(e) A

       

2

Tribunal(e) B

       

3

Tribunal(e) C

       
 

TOTAL

       

2. Informaţii relative la categoriile de cauze

      Informaţiile relative la categoriile de cauze aflate pe rolul instanţelor ar trebui să fie disponibile în acelaşi timp ca şi date globale, autorizate, şi ca date repartizate în funcţie de categoria de cauze. În acest scop, ar trebui utilizate categoriile generale şi universale de cauze, precum clasificarea cauzelor potrivit apartenenţei lor la ramura de drept civilă, penală sau administrativă.

      În interiorul categoriilor generale, ar trebui operată distincţia pe grupe detaliate de cauze (cum ar fi, de exemplu, cauze ce relevă de dreptul muncii, cauze penale), iar acelaşi tip de informaţii ar trebui să fie disponibile si pe sub-categoriile corespunzătoare (de exemplu, cauze de concediere ce revelă de dreptul muncii).

      În această fază, fiecare instanţă poate utiliza propriile sale categorii de cauze. Cu toate acestea, următoarele patru categorii sunt obligatorii pentru fiecare instanţă de judecată: divorţ litigios, concediere, furt calificat şi omor cu intenţie.

      § Cauzele de divorţ litigios: adică desfacerea căsătoriei contractate de către două persoane, prin decizia unei instanţe competente. Datele nu vor trebui să includă: divorţul prin acordul dintre părţi asupra separării şi a tuturor consecinţelor (procedura prin consimţământ reciproc, chiar dacă aceasta se examinează de către instanţă) sau divorţul reglementat printr-o procedură administrativă. Dacă statul dvs. dispune de o procedură complet extrajudiciară relativă la divorţ sau dacă nu se pot obţine datele privind divorţurile litigioase, vă rugăm a preciza acest lucru, furnizându-ne explicaţiile corespunzătoare. Tot astfel, dacă statul dvs. dispune în materie de divorţ de proceduri obligatorii de împăciuire sau de termene de reflecţie, sau dacă, dimpotrivă, faza de conciliere este exclusă din procedura judiciară, vă rugăm a preciza acest lucru, furnizându-ne explicaţiile corespunzătoare.

      § Cauze de concediere: cauze privind desfacerea contractului de muncă din iniţiativa angajatorului (în sectorul privat). Acestea nu includ situaţiile de revocare a funcţionarilor, cum ar fi de exemplu, în urmara unei proceduri disciplinare.

      § Furtul calificat constă în acţiunea de furt în dauna unei persoane, cu forţa sau cu ameninţarea de recurgerea la forţă. În măsura posibilului, aceste cifre ar trebui să includă: furturile cu violenţă (jaf, tâlhărie, etc) şi să excludă furtul de buzunar, extorsiunea de fonduri, şantajul (potrivit definiţiilor din Culegerea europeană de statistici privind criminalitatea şi justiţia penală). Aceste date nu ar trebui să includă tentativa.

      § Omorul cu intenţie este definit ca acţiunea de a omorî, cu intenţie, o persoană. În măsura posibilului, aceste cifre ar trebui să includă loviturile cauzatoare de moarte, eutanasia, infanticidul, cu excluderea asistenţei la sinucidere (potrivit definiţiei din Culegerea europeană de statistici privind criminalitatea şi justiţia penală). Aceste date nu ar trebui să includă tentativa.

      Pentru o comparaţie ulterioară cu alte sisteme europene, ar trebui anexate definiţia exactă şi sfera de aplicare a altor categorii-tip de cauze utilizate de instanţă (în special pentru acele categorii mai puţin comune).

Exemplul II:

Tribunalul municipal din Danubia

 

Categorii de cauze

Cauze pendinte la data de 01.01.2008.

Cauze pendinte la data de 31.12.2008.

Cauze soluţionate în 2008

Acţiuni noi introduse

în 2008

1

Cauze civile

       

1a

Divorţ litigios

       

1b

Cauze de concediere

       

       

2

Cauze administrative

       

2a

       

         

3

Cauze penale

       

3a

Omor cu intenţie

       

3b

Furt calificat

       

       
 

TOTAL

       

      3. Informaţii cu privire la durata procedurilor

      3a. Informaţii comunicate de către instanţe cu privire la durata procedurilor, faţă de termenele medii/maxime

      Fiecare instanţă ar trebui să poată să culeagă date cu privire la durata procedurilor desfăşurate înaintea propriului său tribunal. Cauzele pendinte şi cauzele examinate pe parcursul perioadei de referinţă (de exemplu, anul civil) ar trebui să fie monitorizate separat iar datele legate de durata acestora ar trebui să fie repartizate pe categoriile corespunzătoare duratei respective, adică pendinte sau soluţionate în mai puţin de o lună, între 1-3 luni, între 4-5 luni, între 7 şi 12 luni, între 1-2 ani, 2-3 ani, 3-5 ani şi în mai mult de 5 ani. În afară de repartizarea cauzelor în funcţie de durata lor, va trebui calculată durata medie a procedurilor şi, în plus, vor trebui indicate duratele minime şi maxime. Pentru a calcula durata procedurii trebuie luat în cont numai timpul ce fusese necesar pentru examinarea cauzei de către jurisdicţia respectivă, adică perioada calculată între momentul introducerii cauzei înaintea instanţei şi momentul ieşirii (de exemplu, decizia pronunţată în ultimă instanţă, trimiterea cauzei înaintea jurisdicţiei superioare pentru a fi examinată în apel, etc.). În măsura posibilului, informaţiile referitoare la durata procedurii pentru cauzele soluţionate ar trebui să se diferenţieze potrivit faptului dacă acestea au fost examinate pe fond (adică acele cauze care în care s-a pronunţat o decizie pe fond) sau dacă au fost soluţionate pe altă cale, (prin retragerea plângerii, abandon, incompetenţa tribunalului, etc.).

Exemplul III:

Tribunalul municipal din Danubia

 

Durata cauzelor soluţionate în 2008 (situaţia la data de 31.12.2008.)

   

Cauze soluţionate

Cauze pendinte la finele perioadei

< 1 lună

1-3 luni

4-6 luni

7-12 luni

1-2 ani

2-3 ani

3-5 ani

5 ani>

Durata exprimată în zile

1

Cauze civile

     

.

.

 

.

 

.

.

 

1a

Divorţuri litigioase

                     

1b

Concedieri

                     

                     

2

Administrative

                     

2a

                     

                       

3

Cauze penale

                     

3a

Omor cu intenţie

                     

3b

Furt calificat

                     

                     
 

TOTAL

                     

      3b. Informaţii privind durata totala a procedurilor

      Este deosebit de important ca acele cauze cu care a fost sesizată instanţa de judecată să poată fi clasificate potrivit duratei lor totale. Durata totală este perioada cuprinsă între momentul introducerii cererii în instanţă şi soluţionarea finală a cauzei (vezi Lista de criterii pentru gestiunea timpului a CEPEJ şi Liniile directorii SATURN). În măsura posibilului, la informaţiile privind durata totală a procedurilor ar trebui anexată şi durata de punere în executare a deciziilor.

      4. Monitorizarea fazelor intermediare ale procedurii şi a timpului de aşteptare

      Monitorizarea termenelor nu trebuie să se limiteze la colectarea datelor cu privire la durata totală cuprinsă între începerea şi terminarea procedurii. Vor trebui de asemenea culese informaţii şi în ce priveşte durata fazelor intermediare ale procedurii. Monitorizarea ar trebui să includă cel puţin durata fazei pregătitoare (cum ar fi, timpul scurs între introducerea cererii în instanţă şi prima înfăţişare pe fond), trecerea la faza principală (cum ar fi, de la prima până la ultima înfăţişare pe fond) şi la audierea martorilor (cum ar fi de la ultima înfăţişare până la pronunţarea hotărârii pe fond). Ar trebui să fie disponibile şi datele legate de durata procedurii în apel sau durata altor căi de atac. O monitorizare specială ar trebui efectuată privind perioadele de inactivitate (timpul de aşteptare).

      Aceste statistici trebuie completate la nivel naţional de către autorităţile competente (Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, etc.).

      Exemplul IV:

Tribunalul municipal din Danubia

 

Tipul cauzei

Durata medie a fazelor intermediare ale procedurii (situaţia la data de 31.12.2008.)

   

Faza de judecată

Căile de atac

   

Pregătirea procedurii

Înfăţişări

Hotărâri

Apelul

Recurs extraordinar

Altele

1

Cauze civile

           

1a

Divorţuri litigioase

           

1b

Concedieri

           

           

2

Administrative

           

2a

           

             

3

Cauze penale

           

3a

Omor cu intenţie

           

3b

Furt calificat

           

           
 

TOTAL

           

      5. Informaţii analitice şi indicatori

      Pornind de la datele generale primite de la instanţele de judecată, numărul cauzelor şi durata acestora şi de la alte informaţii pertinente privind instanţele de judecată şi sistemul judiciar, va fi posibil să se utilizeze şi alte instrumente, precum indicatorii şi criteriile de performanţă ale instanţelor de judecata.

      Printre altele, următorii indicatori vor putea fi utilizaţi pentru analizarea şi monitorizarea duratei şi a altor factori importanţi pentru înţelegerea termenelor de judecată:

      1. Rata de variaţie (Indicator CR): raportul între cauzele noi şi cele rezolvate într-o perioadă dată, exprimat în procente. Exemplu: dacă într-un an civil curtea a fost sesizată cu 500 de cauze, iar în acelaşi an civil, aceeaşi curte a soluţionat 550 de cauze, CR va fi de 110%. Dacă aceeaşi curte a soluţionat 400 de cauze, CR va fi de 80%. Un CR situat la peste 100 % denotă că numărul de cauze pendinte este în scădere.

      2. Fluxul estimat al cauzelor pendinte: raportul între numărul de cauze soluţionate şi numărul de cauze aflate încă pe rol la finele anului. Se calculează de câte ori, pe parcursul anului sau perioadă, cauzele-tip au fost modificate sau soluţionate.

      3. Durata de lichidare a cauzelor pendinte (indicator DT): acest indicator compară numărul de cauze rezolvate pe perioada dată, cu numărul de cauze nerezolvate la sfârşitul aceleiaşi perioade. Se împarte numărul de 365 la numărul de cauze soluţionate divizat prin numărul de cauze nesoluţionate la finele perioadei, astfel încât să se poată exprima în număr de zile. Raportul măsoară rapiditatea cu care sistemul judiciar (sau tribunalul) reuşeşte să soluţioneze cauzele cu care a fost sesizat – adică timpul ce-i este necesar pentru a rezolva o anumită categorie de cauze. Acest indicator permite înţelegerea modului în care un sistem judiciar gestionează fluxul său de cauze.

      4. Rata eficienţei (indicator ER): raportul dintre numărul de personal angajat al unei instanţe în cursul unui an şi numărul de cauze soluţionate de aceeaşi instanţă la finele anului.

      5. Întârziere totală (Indicator TB): numărul de cauze rămase nesoluţionate la finele perioadei, definit ca diferenţă între numărul total de cauze pendinte la începutul perioadei şi numărul de cauze soluţionate în aceeaşi perioadă. Exemplu: dacă existau 1000 de cauze pendinte la începutul anului civil, iar curtea a soluţionat tot în această perioadă, 750 de cauze, la finele anului civil vor mai rămâne 250 de cauze pendinte.

      6. Soluţionarea cauzelor pendinte (indicator BR): durata necesară, exprimată în luni sau în zile, pentru soluţionarea în totalitate a cauzelor pendinte, calculată ca raport între numărul de cauze şi rata de variaţie a numărului de cauze pendinte. Exemplu: dacă existau 100 de cauze considerate drept numărul total de cauze pendinte la finele perioadei, şi dacă tribunalul a soluţionat în aceeaşi perioadă 200 de cazuri, indicatorul BR este de 6 luni sau 180 de zile.

      7. Numărul de cauze soluţionate de un judecător (indicator CPJ): numărul de cauze de o anumită categorie soluţionate de un judecător într-o perioadă dată. Exemplu: dacă o instanţă a avut 600 de cauze civile pendinte la finele anului civil şi de care s-au ocupat 4 judecători, CPC va fi de 150.

      8. Depăşirile-tip (indicator SD): depăşirea în raport cu obiectivele fixate pe tip de cauză într-o perioadă dată, exprimată în procente sau în zile. Exemplu: dacă obiectivul pentru examinarea unei cauze de divorţ litigios înainte primei instanţe era de 200 de zile, iar în cadrul anului civil durata medie pentru astfel de cauze era de 240 de zile, atunci indicatorul SD va fi de 40 de zile sau de 20%.

Anexa II – Exemplu de tabel de bord

De notat că Anexa II include fişiere Excel care conţin formule de calcul ce pot fi direct preluate de către instanţele judiciare utilizând versiunea electronică a documentului disponibilă pe: www.coe.int/cepej, dosar "SATURN Centre".

Pentru a utiliza pagina de calcul Excel, accesaţi de două ori rubrica ce vă interesează.

Tribunal sau categorie de jurisdicţie

Cauze

pendinte din perioada anterioara

introduse pe parcursul perioadei

soluţionate

pendinte la finele perioadei

Tribunalul A

362

1027

1089

300

Tribunalul B

397

1131

1210

318

Tribunalul C

279

771

853

197

Tribunalul D

262

1072

1056

278

Tribunalul E

279

1085

1094

270

Tribunalul F

999

1014

1312

701

Tribunalul G

877

1086

1374

589

Tribunalul H

0

7

7

0

TOTAL

3455

7193

7995

2653

Numărul de cauze după categorie – V2.0

Tipul de cauză

Cauze

pendinte din perioada anterioară

introduse pe parcursul perioadei

soluţionate

pendinte la finele perioadei

1. Cauze civile

 

 

 

 

Divorţ litigios

362

1027

1089

300

Cauze de concediere

279

771

853

197

....

0

0

0

0

2. Cauze administrative

 

 

 

 

....

0

0

0

0

3. Cauze penale

 

 

 

 

Furt calificat

279

1085

1094

270

Omor cu intenţie

877

1086

1374

589

....

0

0

0

0

TOTAL

1797

3969

4410

1356

Durata cauzelor V.2

Tribunal sau categorie de jurisdicţie

Cauze

 

 

 

Cauze soluţionate

Cauze pendinte la finele perioadei

< 1 luna

1-3 luni

4-6 luni

7-12 luni

1-2 ani

2-3 ani

3-5 ani

> 5 ani

Durata de soluţionare estimată în zile

1. Cauze civile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Divorţ litigios

5456

1915

668

1675

1172

1137

781

23

0

0

128,11

Cauze de concediere

1371

428

244

774

231

81

40

1

0

0

113,95

....

1

0

0

0

0

0

0

0

0

0

365,00

2. Cauze administrative

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

....

1

0

0

0

0

0

0

0

0

0

365,00

3. Cauze penale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Furt calificat

1161

314

438

530

147

35

11

0

0

0

98,72

Omor cu intenţie

7

0

2

4

1

0

0

0

0

0

52,14

....

1

0

0

0

0

0

0

0

0

0

365,00

Total

7998

2657

1352

2983

1551

1253

832

24

0

0

121,26

                           

Durata medie previzibilă =

_____________________365___________________

(nr. de cauze soluţionate / nr. de cauze nesoluţionate)

             

Durata medie a procedurilor

       

Durata medie a fazelor intermediare în cadrul procedurilor

 

Înfăţişări

Recursul

Tipuri de cauze

Pregătire (nr. de zile)

Înfăţişări (nr. de zile)

Judecata (nr. de zile)

Apel (nr. de săptămâni)

Recurs special (nr. de săptămâni)

Altele (nr. de săptămâni)

1. Cauze civile

 

 

 

 

 

 

Divorţ litigios

80

20

80

18

18

_

Cauze de concediere

60

2

20

18

_

_

....

 

 

 

 

 

 

2. Cauze administrative

 

 

 

 

 

 

....

 

 

 

 

 

 

3. Cauze penale

 

 

 

 

 

 

Furt calificat

150

30

70

20

15

_

Omor cu intenţie

120

20

60

20

12

_

....

 

 

 

 

 

 

1 În unele sisteme, anumite funcţii ale organelor centrale (de exemplu, alocarea resurselor) sunt asumate de către autorităţile competente în materie de administrare a justiţiei. În acest caz, li se pot aplica şi acestora, prezentele linii directorii.

2 A se vedea Studiile CEPEJ nr. 3: “Termenele de judecată înaintea instanţelor judiciare din ţările-membre ale Consiliului Europei, din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

3 Obligaţia de a acorda o atenţie deosebită perioadei de inactivitate ce poate fi atribuită instanţelor judiciare sau altor autorităţi statale rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, relativă la aplicarea articolului 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

4 Lista de criterii pentru gestionarea timpului (CEPEJ(2005)12Rev).



 Top