http://www.coe.int/02/Logo/Pictures/coupled_logos/cepej_coe.jpg

Strasbourg, 29 august 2008

CEPEJ(2008)2

COMISIA EUROPEANĂ PENTRU EFICACITATEA JUSTIŢIEI (CEPEJ)

Lista de verificare pentru promovarea calităţii justiţiei şi instanţelor judiciare

adoptată de CEPEJ cu ocazia celei de-a 11-a Reuniune plenară

(Strasbourg, 2 – 3 iulie 2008)

Această Grilă este destinată factorilor publici de decizie şi practicienilor jurişti responsabili de administrarea justiţiei în scopul ameliorării legislaţiei, politicilor şi practicilor care au ca finalitate sporirea calităţii sistemelor judiciare la nivel naţional, a instanţelor judecătoreşti şi judecătorilor.

Este vorba de un “chestionar de autoanaliză” – un mijloc destinat utilizării interne a părților interesate.

Avant-propos

Este destul de uşor de a vorbi despre calităţile şi deficienţele justiţiei.  Cu privire la acest subiect, atât publicul cât şi profesioniştii au idei inspirate din experienţa lor personală şi profesională sau fondate pe reacţiile la neajunsurile din sistemul judecătoresc. Tergiversare, costuri, distanţă, complexitate sunt deficienţele justiţiei mereu invocate. Independenţa şi competenţa îi sunt uneori recunoscute. Dar este mult mai dificil de a defini conceptul de calitate a justiţiei şi puţini riscă să o facă. Aceasta se explică, fără îndoială, prin faptul că noţiunea de “calitate a justiţiei” este sinteza complexă a mai multor factori, care ţin de planuri  diferite şi care nu pot fi identificaţi toţi prin aceleaşi mijloace.

Misiunea CEPEJ nu constă în elaborarea unei teorii a calităţii justiţiei sau a unei definiţii. În schimb, ea vizează promovarea calităţii în cadrul sistemelor judiciare şi oferirea factorilor publici de decizie şi practicienilor din domeniul judiciar mijloace concrete pentru ameliorarea calităţii propriilor lor sisteme, ţinînd cont de specificul fiecăruia.

CEPEJ trebuie să ţină cont de specificul justiţiei, care nu constă doar într-o funcţie ce se reduce la o simplă prestare de servicii: ca un serviciu public specific şi întru totul unic, justiţia este producătoarea unor legături sociale.

Pentru acest motiv, CEPEJ a considerat necesar de a identifica în mod prioritar diversitatea participanţilor implicaţi la calitatea justiţiei, examinând, în mod practic, diferite auditorii ale justiţiei – părţi, martori, victime, cetăţeni sau profesionişti, neavînd în mod obligatoriu aceleaşi aşteptări în sensul calităţii.

Această listă de criterii a fost pregătită de către Grupul de Lucru  al CEPEJ asupra calităţii justiţiei (CEPEJ-GT-QUAL)[1] şi adoptată de către CEPEJ cu ocazia celei de-a 11-a Reuniune plenară din 2-3 iulie 2008.

***

Acest document poate fi considerat un “mijloc de introspecţiune”, permiţând factorilor publici de decizie, preşedinţilor şi administratorilor instanţelor judecătoreşti, judecătorilor şi altor practicieni ai justiţiei să facă faţă responsabilităţilor lor, la nivelul lor, pentru a ameliora calitatea serviciilor oferite de sistemul judiciar.

Obiectivul principal al acestui mijloc este de a ajuta sistemele judiciare să cumuleze informaţii necesare şi a analiza aspectele de calitate pertinente.

Acest document este distinct de alte modele generale de calitate (astfel ca « European Foundation on Quality Management model ») sau alte modele elaborate la nivel naţional (astfel ca « Quality model » al Curţii de Apel din  Rovamiemi, Finlanda, sau « RechtspraaQ model » din Olanda), deoarece el presupune calitatea organizării judiciare la trei niveluri: nivelul naţional, nivelul jurisdicţiei şi nivelul judecătorului individual. Pentru fiecare dintre aceste niveluri poate fi formulată o listă de întrebări. Aceste întrebări nu sunt exhaustive şi ar putea fi completate pe viitor. Ideea generală a acestui document este de a ajuta factorii publici de decizie şi practicienii judiciari în activitatea lor de ameliorare a calităţii jurisdicţiilor sau sistemului judiciar în ansamblul său.

Se cuvine a sublinia pentru cititor că modelele prezentate în acest document nu sunt nici unicele, nici cele mai bune modele de calitate disponibile. De asemenea există şi modele alternative. Obiectivul primar al modelelor prezentate constă în atenţionarea cititorului asupra circumstanţelor dictate de dezbaterile asupra calităţii justiţiei sau asupra modalităţii de determinare a nivelului de calitate în cadrul instanțelor judiciare.

***

INTRODUCERE

Calitatea sistemului judiciar şi a instanțelor judiciare

Modelul de calitate propus în această Listă de criterii porneşte de la cinci domenii de evaluare. Patru domenii se referă la “ofertă” (infrastructură judiciară, ministerul justiţiei, consiliul justiţiei) şi un domeniu priveşte “cererea” (justiţiabilii sau utilizatorii justiției).

Aspectul legat de ofertă

Tematica “strategie şi politică” este plasată în centrul modelului. Ea priveşte toate activităţile întreprinse la nivel naţional, regional sau la nivelul instanțelor în ceea ce priveşte desfăşurarea misiunilor, programelor pe termen lung şi mediu, orientării generale de dezvoltare viitoare a sistemului judiciar în ansamblul său sau a instanţelor judiciare individuale şi opţiunilor de politică operate pentru consolidarea, de exemplu, a cooperării cu alţi actori judiciari (cum ar fi sistemul  procuraturii sau avocatura). Ea include, în egală măsură, elaborarea sau modificarea legislaţiei referitoare la protecţia independenţei şi competenţelor instanţelor judecătoreşti.

Deoarece buna funcţionare a sistemului judiciar depinde foarte mult de calitatea judecătorilor, procurorilor şi agenţilor, resursele umane şi statutul magistraţilor formează cel de-al doilea model de calitate. Este necesar ca factorii publici de decizie şi persoanele responsabile de administrarea instanţelor judiciare să acorde o atenţie suficientă dezvoltării politicilor resurselor umane (angajare, instruire şi cariera judecătorilor, procurorilor şi agenţilor). Deoarece instanţele judiciare sunt instituţii în care informaţia joacă un rol preponderent, este, de asemenea, necesar ca politicile să fie orientate spre promovarea schimbului de cunoştinţe între judecători, procurori şi agenţi.

Resursele umane sunt un atu important pentru sistemele judiciare. În acelaşi timp, ele nu constituie unicul factor care determină calitatea. Pentru o bună funcţionare a instanţelor judiciare sunt necesare resurse financiare suficiente, precum şi instrumente potrivite pentru ca judecătorii, procurorii şi personalul instanțelor să poată gestiona cauzele şi să ia decizii într-un termen rapid şi într-un mod efectiv şi eficace. Pentru aceste raţiuni, în multe state europene este încurajată utilizarea în cadrul instanţelor judiciare a noilor tehnologii de informare (sisteme informaţionale de gestionare a instanţelor judiciare, dosare electronice, sisteme de schimb de date electronice, video conferinţe, etc.).  În plus, o atenţie particulară trebuie acordată chestiunilor referitoare la achiziţia bunurilor, securitatea localurilor şi a informaţiei (dosare înregistrate în baze de date sau stocate în locurile speciale din local). În modelul de calitate toate aceste chestiuni sunt rezumate la compartimentul “mijloacele justiţiei”.

Cel de-al patrulea domeniu al modelului de calitate priveşte “procesele meseriei”.  Acestea se referă la toate activităţile începând cu pregătirea cauzelor până la prima decizie luată de judecător şi executarea ei. Calitatea poate fi influenţată în procesul adoptării măsurilor specifice la nivel naţional, regional sau local (instanţă judiciară), de exemplu prin introducerea unei politici obiective care vizează repartizarea cauzelor între instanţe şi/sau judecători, ameliorarea eficacităţii şedinţelor sau gestionării cauzelor, sau politici referitoare la sporirea securităţii juridice sau implicarea cetăţenilor în procesul decizional al justiţiei.

Aspectul legat de cerere

În toate modelele generale de calitate, ca Fundaţia Europeană pentru Gestionarea Calităţii (EFQM), Balanced Scorecard, Six Sigma, etc. este subliniată importanţa unei perspective orientate spre client. Bineînţeles, în ceea ce priveşte unele aspecte, se face o distincţie între instituţiile publice şi structurile private. În cazul serviciului public, CEPEJ ar prefera termenul de utilizatori, decât cel de clienţi. Un nivel înalt de calitate este legat de satisfacerea utilizatorilor şi de perspectiva unei gestiuni, în care necesităţile şi aşteptările utilizatorilor sunt suficient luate în considerare. Se cuvine de notat că o parte din activitatea instanţelor judiciare este orientată spre “utilizatorii involuntari” (în materie penală), care trebuie totuşi trataţi, ţinând cont plenar de drepturile şi libertăţile lor individuale.

În scopul menţinerii sau ameliorării calităţii sistemului judiciar în ansamblul său este important să existe un grad satisfăcător de acces la justiţie. La nivel naţional (sau regional) trebuie luate măsuri pentru a introduce un sistem de asistenţă juridică, pentru a oferi părţilor modalităţi alternative de reglementare a litigiilor, pentru a furniza cetăţenilor sau utilizatorilor o informaţie practică referitoare la funcţionarea instanţelor judiciare sau pentru a acorda o atenţie particulară persoanelor vulnerabile, etc. Cu toate acestea, un grad satisfăcător de acces la justiţie nu este suficient.  De asemenea, trebuie să existe un nivel acceptabil de încredere din partea publicului în sistemul său judiciar, la fel ca şi o legitimitate. Acesta este un motiv pentru care încrederea publicului şi legitimitatea sunt incluse în modelul prezentat. În general, un înalt nivel de calitate a sistemului judiciar este reflectat de un înalt nivel de încredere a publicului în sistemul judiciar.

Schema generală a principalelor axe de funcţionare a justiţiei şi evaluarea ei

II. Procesul şi

modul de operare

Care este procesul şi modul de operare ce permit procedurilor judiciare să fie implementate în strictă conformitate cu legea

III.

Accesul la justiţie, comunicarea cu justiţiabilii şi publicul

V.

Mijloacele pentru administrarea justiţiei

Ce măsuri trebuie să fie implementate (financiare, logistice, de computerizare...) pentru a asigura condiţiile optime pentru magistraţi şi personal în vederea exercitării funcţiilor lor. 

IV.

Resursele umane şi statutul judiciarului

Care trebuie să fie politica noastră de resurse umane (pensionare, instruire, formare profesională...) pentru a dispune de personal calificat şi motivat şi magistraţi care vor activa în interesul cetăţenilor?

Quad Arrow Callout: I.
Strategia şi politicile

În ce mod pot cetăţenii să-şi exercite dreptul de acces la justiţie (accesul la informaţie, asistenţa juridică garantată de stat...)?

Cum se utilizează Lista de criterii ?

Lista de criterii este destinată factorilor publici de decizie (la nivel naţional, regional şi la nivelul instanţelor judiciare), administratorilor instanţelor judiciare, judecătorilor şi  altui personal (agenţi) responsabil de promovarea şi ameliorarea calităţii sistemului judiciar şi a instanţelor judiciare. Ea se adresează ministerelor justiţiei, consiliilor justiţiei, curţilor supreme, curţilor de apel, tribunalelor de primă instanţă, tribunalelor specializate, etc.

Lista de criterii se fundamentează pe cele cinci domenii descrise supra. Pentru fiecare domeniu au fost definite compartimente şi stabilită o listă de întrebări. Întrebările au fost elaborate într-un mod susceptibil să permită identificarea rapidă şi uşoară a existenţei sau inexistenţei politicilor de calitate, a indicatorilor de calitate sau a altui punct legat de calitatea instanţelor judiciare sau a sistemului judiciar.

Utilizatorii Listei de criterii pot verifica – bifând compartimentele corespunzătoare – dacă anumite domenii sunt deja acoperite sau nu. În ultimul caz, ea poate facilita conceperea noilor politici sau modifica politicile existente şi soluţionarea chestiunilor legate de activitatea instanţelor judiciare, judecătorilor, procurorilor şi agenţilor.

După fiecare întrebare sunt propuse următoarele rubrici: Stat (S), Instanţă judiciară (I) şi Judecător (J). Pentru ca Lista de criterii să fie aplicabilă statelor în care competenţa judiciară este delegată la nivel regional s-a prevăzut de asemenea o rubrică rezervată acestor entităţi (R) (de exemplu pentru cantoanele elveţiene sau landurile germane).  Este posibil ca toate întrebările din Lista de criterii să nu fie pertinente în cazul statului Dvs. Dacă acesta este cazul, poate fi bifată rubrica “n.a.”

Exemple

Principalele piloane de funcţionare a justiţiei

S

R

I

J

n.a

I. STRATEGIE ŞI POLITICĂ

I.1. Organizare şi politici judiciare

1. Există vreo autoritate publică (Minister al Justiţiei sau Consiliu Superior al Justiţiei) împuternicită să elaboreze politici generale şi documente strategice referitoare la organizarea judiciară?

x

 

 

 

 

2. Există vreo lege cu privire la instanţele judiciare sau  organizarea instanţelor judiciare?

 

x

 

 

 

3. Există garanţii constituţionale (sau la cel mai înalt nivel al ierarhiei normative) cu privire la protecţia independenţei sistemului judiciar în raport cu puterile executivă şi legislativă?

x

 

 

 

 

Evaluare

În structura Listei de criterii a fost prevăzut un compartiment rezervat evaluării, deoarece evaluarea politicilor, a activităţii şi a performanțelor este parte integrantă a politicii de calitate. Informaţia rezultată din evaluări poate fi utilizată ca sursă de ameliorare şi schimbări pentru o mai bună calitate a sistemului judiciar şi a instanţelor judiciare.   

I.

STRATEGIE ȘI POLITICI

II.

PROCESUL DE “ACTIVITĂȚI” ȘI CEL OPERAȚIONAL

III.

ACCESUL LA JUSTIȚIE, COMUNICAREA CU UTILIZATORII INSTANȘELOR ȘI CU PUBLICUL

IV.

RESURSE UMANE ȘI STAUTUL MAGISTRAȚILOR

V.

MIJLOACELE JUSTIȚIEI

1.1.      Organizare judecătorească și politici

2.3

II.1

Legislație

2.4

III.1 Acces la informația juridică și cea legată de instanțe

3.1.1

2.1

IV. 1 Resurse umane și politici

2.5

V.1 Finanțe

2.3

3.1.4

1.2.      Misiune, strategie, obiective

3.1.3

II.2. Proceduri judiciare

2.3

3.1.5

III.2 Acces în sens financiar

2.1

3.1.1

IV. 2 Statutul și competențele judecătorului

2.5

V.2 Sisteme de informație

2.3

3.1.4

1.3.      Delegarea împuternicirilor și distribuirea dosarelor

3.1.3

II.3 Certitudine juridică

III.3 Acces fizic și virtual

2.1

3.1.1

IV.3 Instruirea și dezvoltarea competențelor

3.1.4

3.2.3

V.3 Logistică și securitate

2.3

3.1.4

1.4.      Evaluarea Strategiei

2.6

II. 4 Gestiunea dosarelor

3.2.2

III.4 Tratamentul față de părți

3.2.1

IV.4 Grupuri de împărtășirea a cunoștințelor, calitate și mediere

3.1.4

3.2.3

V.4 Evaluarea mijloacelor, sustemelor inforaționale, logisticii și securității

II.5 Gestiunea ședințelor

3.1.5

III.5 Prezentarea deciziilor

3.2.4

IV.5 Evaluarea politicilor resurselor umane

3.1.6

3.2.5

II.6 Gestiunea întârzierilor

3.1.5

III.6 Legitimitatea și încrederea publicului

2.2

3.1.2

II.7 Executarea hotărârilor judecătorești

3.1.5

III.7 Evaluare

3.1.6

3.1.2

II.8 Parteneri juridici

3.1.5

II.9 Managementul dosarelor și a arhivării

3.1.5

II.10 Evaluarea performanței

3.1.6

3.2.5

3.1.2

 (S: Stat; R: Regiune; I: Instanţă judiciară; J: Judecător; n.a: inaplicabil)

Principalele piloane de funcţionare a justiţiei

S

R

I

J

n.a

I.  STRATEGIE ŞI POLITICĂ

I.1.  Organizare şi politici judiciare

1.  Există vreo autoritate publică (Minister al justiţiei sau Consiliu Superior al Justiţiei) împuternicită să elaboreze politici generale şi documente strategice referitoare la organizarea judiciară?

 

 

 

 

 

2. . Există vreo lege cu privire la instanţele judiciare sau  organizarea instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

3.  Există garanţii constituţionale (sau la cel mai înalt nivel al ierarhiei normative) cu privire la protecţia independenţei sistemului judiciar în raport cu puterile executivă şi legislativă?

 

 

 

 

 

4. Există vreo politică de specializare a instanţelor judiciare şi/sau a anumitor categorii de judecători?

 

 

 

 

 

5.  Sunt definite obiective (în termeni de performanţă) pentru instanţele judiciare?

 

 

 

 

6.  Există vreo politică şi vreo strategie referitoare la necesităţile şi planificare a resurselor instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

7.  Există vreo politică referitoare la structura şi competenţele instanţelor judiciare, inclusiv o politică de amplasare geografică a instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

I.2.  Misiune, strategie, obiective

1.  Administraţia judiciară a formulat vreo misiune / o viziune şi o strategie (se cuvine de a integra caracteristicile fundamentale ale justiţiei, care sunt imparţialitatea, independenţa, unicitatea dreptului şi accesibilitatea)?

 

 

 

 

 

2.  Administraţia judiciară discută pe larg despre misiune / viziune  şi strategie cu beneficiarii, judecătorii, procurorii şi agenţii?

 

 

 

 

 

3.  Administraţia judiciară divizează misiunea / viziunea în obiective şi priorităţi? Se referă ea la indicatori de performanţă?

 

 

 

 

 

4.  Administraţia judiciară fixează indicatori de succes pentru atingerea acestor obiective?

 

 

 

 

 

5. Administraţia judiciară ia în consideraţie aşteptările legate de necesităţile şi solicitările părţilor implicate, interne şi externe, atunci când se elaborează o politică judiciară?

 

 

 

 

 

6.  Administraţia judiciară întreţine contacte sistematice cu părţile implicate, interne şi externe­?

 

 

 

 

 

7. Administraţia judiciară inoculează vreo cultură destinată pentru a stimula şi inspira progresul organizării în ansamblu?

 

 

 

 

 

8.  Administraţia judiciară a determinat priorităţile pentru care se cuvine a dezvolta politicile judiciare?

 

 

 

 

 

9.  Administraţia judiciară a descris modalitatea în care procesul decizional ar trebui să se opereze pentru aceste priorităţi?

 

 

 

 

 

I.3. Repartizarea cauzelor şi delegarea responsabilităţilor judecătorilor către personalul nejudiciar

1. Există vreun sistem pentru monitorizarea în permanenţă a volumului de lucru al judecătorului?

 

 

 

 

 

2. Instanţa judiciară dispune de posibilitatea de a redistribui dosarele sau de a le distribui pentru a asigura o eficacitate? Instanţa judiciară are posibilitatea de a institui o flexibilitate între judecători pentru a permite o astfel de redistribuire a dosarelor?

 

 

 

 

 

3. Administraţia judiciară a formulat vreo politică referitoare la delegarea responsabilităţilor judecătorilor către personalul nejudiciar?

 

 

 

 

 

4. Administraţia judiciară a definit vreo metodă obiectivă pentru distribuirea dosarelor între judecători?

 

 

 

 

 

5. Această informaţie a fost adusă la cunoştinţa ansamblului judiciar?

 

 

 

 

 

6. Administraţia judiciară a definit misiunea, rolul şi nivelul de calitate a grefei?

 

 

 

 

 

I.4. Evaluarea strategiei

1. Există vreun sistem de audit cu privire la gestiunea riscurilor strategice?

 

 

 

 

 

2. Este regulat evaluată implementarea politicilor referitoare la schimbările de structură a organizării instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

3. Este regulat evaluată implementarea modificărilor legislative?

 

 

 

 

 

4. Sunt evaluate modificările legislaţiei cu privire la instanţele judiciare şi/sau judecători şi procurori şi impactul lor?

 

 

 

 

 

5. Sunt sistematic evaluate eficienţa şi eficacitatea procedurilor judiciare şi a SAD (Soluţionării Alternative a Disputelor)?

 

 

 

 

 

II. PROCESUL ACTIVITĂȚII ŞI CEL OPERAŢIONAL

II.1. Legislaţia

1. Normele şi liniile directorii referitoare la calitate sunt ele utilizate pentru elaborarea legilor sau modificarea legilor în vigoare?

 

 

 

 

 

2. Efectele introducerii unei noi legi sau modificării unei legi în vigoare cu privire la volumul de lucru al instanţelor judiciare sunt ele calculate, şi dacă este cazul, conduce aceasta oare la schimbări în ceea ce priveşte capacitatea (personalul) instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

3. Propunerile legislative prezentate de puterea executivă legiuitorului sunt ele examinate de autorităţi independente şi de sistemul judiciar în cadrul procesului legislativ?

 

 

 

 

 

4. Legile de procedură (civile, penale, administrative) sunt ele regulat reexaminate şi modificate pentru a spori eficacitatea şi eficienţa procedurilor judiciare?

 

 

 

 

 

5. Există vreo legislaţie specifică (de fond sau de procedură) care ar reglementa utilizarea SAD?

 

 

 

 

 

II.2.  Proceduri în cadrul instanţelor judiciare

1.  Sunt luate măsuri pentru asigurarea repartiţiei echitabile şi eficiente a volumului de lucru între judecători (de.ex.: monitorizarea fluxului, numărul dosarelor repartizate fiecăruia, rapiditatea examinării, luarea în considerare a activităţilor exterioare)?

 

 

 

 

 

2. Sunt luate măsuri pentru asigurarea echilibrului adecvat între competenţele judecătorilor şi dosarele care le sunt repartizate (de.ex.: perioade de instruire, specializarea, regruparea dosarelor, “dosar test”, etc.)?

 

 

 

 

 

3.  Sunt luate măsuri pentru asigurarea transparenţei în procesul de repartizare a dosarelor judecătorilor (de.ex.: criterii obiective prealabile şi publice)?

 

 

 

 

 

4.  Există vreo politică stabilită cu privire la examinarea dosarelor de către un judecător unic sau de către un colegiu de judecători?

 

 

 

 

 

II.3. Securitatea juridică

1. Există vreo politică pentru promovarea securităţii juridice?

 

 

 

 

 

2. Sunt utilizate instrumente specifice pentru a favoriza securitatea juridică, de exemplu un sistem intern pentru jurisprudenţă şi organizarea reuniunilor pentru discutarea jurisprudenţei pertinente?

 

 

 

 

 

II.4. Gestiunea dosarelor

1. Dispune fiecare judecător de instrumente care să-i permită să cunoască în timp real etapa de examinare a dosarelor aflate pe rolul său?

 

 

 

 

 

2. Poate el să comunice această informaţie agenţilor administrativi care îi sunt subordonaţi?

 

 

 

 

 

3. Această informaţie este difuzată în cadrul instanței?

 

 

 

 

 

4. Judecătorii au posibilitatea de a propune recurgerea la măsurile alternative necoercitive de soluţionare a litigiilor în cadrul unei proceduri în curs?

 

 

 

 

 

5. Procedurile judiciare sunt ele (în principiu) deschise publicului?

 

 

 

 

 

6. Procedurile sunt ele organizate astfel ca să se obţină o reglementare rapidă a litigiului?

 

 

 

 

 

7. Procedurile sunt ele organizate astfel ca să implice pentru părţi şi persoanele implicate în proceduri cheltuieli minime?

 

 

 

 

 

8. Sunt luate măsuri pentru ca părţile şi avocaţii să aibă certitudinea că judecătorul a efectuat o pregătire minuţioasă a dosarului, că dispune de o competenţă suficientă pentru a-l examina şi că poziţia lor a fost bine înţeleasă?

 

 

 

 

 

9. Judecătorii şi procurorii au competenţă să transmită anumite litigii mediatorilor?

 

 

 

 

 

10. Există vreo procedură obişnuită care ar permite de a garanta ca medierea să nu tergiverseze nejustificat soluţionarea litigiului?

 

 

 

 

 

II.5. Gestiunea şedinţelor  

1. Există vreo politică referitoare la pregătirea şedinţelor?

 

 

 

 

 

2. O şedinţă este organizată în zilele următoare înregistrării dosarului, în cooperare cu consilierii părţilor, pentru a fixa durata procedurii şi termenii necesari pentru pregătirea şedinţei principale?

 

 

 

 

 

3. Există vreun sistem pentru asigurarea începerii şedinţelor la timpul prevăzut?

 

 

 

 

 

4. Părţile sunt ele informate atunci când şedinţa este suspendată sau în întârziere?

 

 

 

 

 

5. Există vreun sistem informatizat utilizat pentru planificarea eficace şedinţelor?

 

 

 

 

 

6. Judecătorii:

- pregătesc ei dosarele în mod adecvat pentru instrucţiunea verbală?

-  au posibilitatea de a explica rolul lor diferitor actori ai procedurii?

- controlează  ei timpul de luare a cuvântului de către părţi sau martori?

- controlează ei în mod adecvat persoanele responsabile de menţinerea ordinii în cadrul şedinţelor?

- ţin ei cont de aşteptările părţilor şi martorilor în faza verbală a procedurii?

- respectă calendarul procedurii?

- dispun ei de suficient control asupra orarului procedurilor?

- sunt ei punctuali ?

 

 

 

 

 

7. Citaţiile de convocare la şedinţe sunt ele expediate cât mai curând posibil pentru a evita timpul inutil de aşteptare (programare prevăzută, orar disponibil, etc.)?

 

 

 

 

 

8. Părţile au posibilitatea de a cere o examinare prioritară a cauzei lor pentru motive legitime?

 

 

 

 

 

II.6. Gestiunea termenilor

1. Există vreo politică pentru fixarea termenilor previzibili şi optimali?

 

 

 

 

 

2. Sunt definite reguli sau norme referitoare la termenii de procedură acceptabili?

 

 

 

 

 

3. Există vreo politică pentru gestionarea fluxului de dosare şi prevenirea tergiversărilor?

 

 

 

 

 

4. Sunt luate măsuri pentru accelerarea examinării dosarelor afectate de întârziere şi pentru a reduce restanţa judiciară?

 

 

 

 

 

5. Judecătorul îşi asumă un rol activ pentru a gestiona durata procedurii?

 

 

 

 

 

6. Părţile au dreptul să negocieze cu instanţa judiciară termenii pe care trebuie să-i respecte?2

 

 

 

 

 

7. Există vreun termen în care judecătorul trebuie să emită decizia sa după şedinţa de judecată?

 

 

 

 

 

II.7. Executarea deciziilor judiciare

1. Există vreo politică referitoare la executarea deciziilor judiciare?

 

 

 

 

 

2. Există vreun sistem de notificare a deciziilor judiciare?

 

 

 

 

 

3. Există vreun termen maxim de la momentul când a fost adoptată decizia judiciară şi momentul când ea a fost notificată părţilor?

 

 

 

 

 

4. Perioada cuprinsă dintre elaborarea deciziei finale şi executarea ei este supusă vreunui control periodic?

 

 

 

 

 

5. Dacă executarea deciziilor este încredinţată membrilor unei profesiuni liberale specifice (executori judiciari), sunt ei supuşi unui control din partea autorităţilor judiciare?

 

 

 

 

 

II.8. Partenerii justiţiei

1. Există vreo listă actualizată la zi a experţilor şi traducătorilor instanţei judiciare care poate fi consultată?

 

 

 

 

 

2. Jurisdicţia colaborează ea cu alte instituţii (poliţia, avocaţii, procurorii, asistenţii sociali, curatorii, experţii, etc.)?

 

 

 

 

 

3. Serviciul deţine o listă actualizată la zi a curatorilor?

 

 

 

 

 

4. Există vreun sistem de control al calităţii experţilor şi traducătorilor instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

5. Există termeni stabiliţi pentru ca experţii să-şi prezinte rapoartele?

 

 

 

 

 

6. Este posibil de a contesta rezultatul unui raport al expertului?

 

 

 

 

 

7. Experţii şi traducătorii sunt ei autorizaţi?

 

 

 

 

 

II.9. Gestiunea dosarelor şi arhivarea

1. Există vreun sistem informatizat de gestionare a dosarelor ce ar permite înregistrarea şi monitorizarea dosarelor şi procedurilor?

 

 

 

 

 

2. Există vreo politică specifică referitoare la arhivarea dosarelor şi deciziilor judiciare?

 

 

 

 

 

3. Există vreun sistem informatizat (electronic) pentru arhivarea dosarelor şi deciziilor judiciare?

 

 

 

 

 

4. Există vreun sistem a dosarelor electronice în cadrul instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

5. Este posibil de a adresa instanţei judiciare documentele în formă electronică?

 

 

 

 

II.10. Evaluarea performanței[2]

1. Există vreun sistem de audit cu privire la riscurile operaţionale şi la calitatea sistemului de control intern realizat de către administratorii instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

2. Este gestiunea riscurilor operaţionale:

- riscurile legate de pierderea încrederii publicului în sistemul judiciar (relaţia cu mass-media, gestiunea comunicării de către judecători şi procurori, etc.);

- riscurile legate de fiabilitatea procedurilor (în special cu referire la sistemele informatizate)

luată în calcul în cadrul politicilor judiciare?

 

 

 

 

 

3. Administraţia judiciară evaluează ea periodic rezultatele instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

4. Există vreo politică referitoare la publicarea evaluării rezultatelor?

 

 

 

 

 

5. Regulile şi normele de calitate sunt ele periodic evaluate?

 

 

 

 

 

6. Urmare a rezultatelor evaluării, sunt identificate şi implementate măsuri pentru ameliorarea situaţiei? Progresul este monitorizat?

 

 

 

 

 

7. Este înregistrat şi publicat procentajul dosarelor examinate de către un colegiu de judecători?

 

 

 

 

 

8. Este înregistrat şi publicat numărul de recuzări acceptate?

 

 

 

 

 

9.  Este înregistrat şi publicat procentajul  apelurilor?

 

 

 

 

 

10. Este înregistrată productivitatea judecătorilor şi agenţilor instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

11. Este înregistrat procentajul deciziilor anulate?

 

 

 

 

 

12. Este sistematic înregistrată şi publicată durata procedurilor?

 

 

 

 

 

13. Este posibil de a identifica numărul total de dosare pendinte şi de dosare examinate într-o perioadă determinată de timp?

 

 

 

 

 

14. Este analizată sistematic natura dosarelor pendinte?

 

 

 

 

 

15. Au fost determinate obiective referitoare la reducerea stocurilor de dosare?

 

 

 

 

 

16. Există vreun sistem de evaluare cantitativă şi calitativă asupra activităţii fiecărui judecător?

 

 

 

 

 

17. Este posibil de a prezenta o informaţie referitoare la numărul total de dosare pendinte şi dosare examinate de către un judecător individual într-o perioadă determinată?

 

 

 

 

 

18. Are fiecare judecător acces la informaţia referitoare la propriul departament, la cel al colegilor şi la cifrele cu privire la instanță în ansamblu?

 

 

 

 

 

19. Fac parte de asemenea aspectele calitative ale performanțelor individuale ale judecătorilor din politica resurselor umane ale instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

III. ACCESUL LA JUSTIŢIE, COMUNICAREA JUSTIŢIABILILOR ŞI PUBLICULUI

III.1. Accesul la informaţia juridică şi la instanţele judiciare

 

 

 

 

 

1. Legile sunt ele publicate în modul în care să fie uşor accesibile?

 

 

 

 

 

2. Textele de legi sunt ele publicate pe site-uri gratuite pe Internet?

 

 

 

 

 

3.  Sunt angajații de la recepția instanței instruiţi în vederea explicării metodelor de lucru, regulilor de procedură şi altor informaţii practice vizitatorilor şi justiţiabililor?

 

 

 

 

 

4. Sunt disponibile deciziile şi hotărârile pe pagina web a instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

5. Există vreo politică referitoare la publicarea deciziilor judiciare?

 

 

 

 

 

6. Au acces persoanele care vorbesc limbi minoritare la vreo versiune oficială a textelor legislative în propria lor limbă?

 

 

 

 

 

7. Au dreptul la un traducător (fără cheltuieli suplimentare) persoanele care nu înţeleg limba de procedură?

 

 

 

 

 

8. Este disponibil în cadrul jurisdicţiilor un serviciu de traducere sau traducătorii pot ei fi mobilizaţi într-o perioadă rapidă de timp?

 

 

 

 

 

9. Sunt disponibile şi uşor accesibile pentru cetăţeni informaţiile cu privire la funcţionarea instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

10. Este pe larg accesibilă (de exemplu la un număr de telefon general) informaţia cu privire la drepturile şi obligaţiile cetăţenilor (potrivit legislaţiei)?

 

 

 

 

 

11. Aceste informaţii sunt ele adaptate, ţinând cont de conţinutul lor şi locul de difuzare, pentru varietatea de situaţii (minori în pericol, divorţuri, proceduri penale, locuri de detenţie, etc.)?

 

 

 

 

 

12. Dispune instanţa judiciară de un birou pentru primirea vizitatorilor?

 

 

 

 

 

13. Este disponibilă la recepţie în cadrul instanţei judiciare sau pe pagina ei web vreo listă actualizată la zi a avocaţilor?

 

 

 

 

 

14. Sunt puse la dispoziţia justiţiabililor primiţi în cadrul jurisdicţiei broşuri de informare?

 

 

 

 

 

15. Este justiţiabilul în drept să fie prezent sau reprezentat la toate fazele procedurii?

 

 

 

 

 

16. Atunci când justiţiabilul este reprezentat de către un avocat, această reprezentare constituie un monopol al avocaţilor?

 

 

 

 

 

17. Atunci când avocaţii nu deţin monopolul asupra reprezentării, asociaţiile sau sindicatele pot ele consulta şi asista justiţiabilii (de exemplu în materie socială sau în domeniul dreptului consumatorului)?

 

 

 

 

 

III.2. Accesul în termeni financiari

1. Părţile care nu dispun de mijloace financiare pot ele beneficia de consultări gratuite pentru a-şi cunoaşte drepturile (civile) şi obligaţiile? În caz afirmativ, este cazul pentru toate domeniile dreptului?

 

 

 

 

 

2. Pot părţile obţine asistenţă gratuită sau parţial gratuită (finanţată din bugetul asistenţei legale publice) a unui avocat? Este aceasta valabil doar materiei penale sau acest drept este extins altor domenii?

 

 

 

 

 

3. Costurile / cheltuielile de procedură sunt ele transparente?

 

 

 

 

 

4. Există vreun sistem care ar permite garantarea moderării costurilor / cheltuielilor de procedură?

 

 

 

 

 

5. Există vreo regulă generală potrivit căreia persoana trebuie să plătească o taxă sau cheltuieli pentru procedurile penale? altele decât penale?

 

 

 

 

 

6. Bariul organizează consultări juridice gratuite?

 

 

 

 

 

7. În efortul asigurării previzibilităţii costurilor de procedură pentru public:

- avocaţii sunt ei chemaţi să facă publice onorariile lor şi să stabilească contracte cu privire la onorarii cu clienţii lor?

- există proceduri de contestare a onorariilor excesive ale avocaţilor?

- există  proceduri de contestare a onorariilor excesive ale experţilor?

 

 

 

 

 

8. Există vreo posibilitate (legală) de a contesta onorariile avocaţilor şi experţilor? 

 

 

 

 

 

III.3. Accesul fizic şi virtual

1. Amplasarea instanțelor permite un acces efectiv al justiţiabililor?

 

 

 

 

 

2. Este prevăzută posibilitatea petrecerii şedinţelor judiciare în afara sediilor jurisdicţiilor?

 

 

 

 

 

3. Agenţii responsabili de primire sunt ei instruiţi în mod adecvat pentru a lua în considerare stresul persoanelor citate?

 

 

 

 

 

4. A elaborat jurisdicţia vreo instrucțiune specifică destinată ameliorării recepţionării vizitatorilor?

 

 

 

 

 

5. Persoanele cu mobilitate redusă sau în vârstă au ele un acces facilitat la locurile de parcare care le sunt rezervate? la balustradele de acces spre clădiri?

 

 

 

 

 

6. Dispun aceste persoane, dacă e cazul, de un serviciu de însoţire în sălile de şedinţă?

 

 

 

 

 

7. Sălile de aşteptare şi de şedinţă sunt ele echipate în mod apropriat cu un grad de confort rezonabil?

 

 

 

 

 

8. Există săli să permită avocaţilor să se consulte cu clienţii lor?

 

 

 

 

 

9. Sălile de aşteptare sunt ele organizate în modul în care să permită părţilor în litigiu să nu aştepte împreună?

 

 

 

 

 

10. Există indicatoare clare pentru a ghida vizitatorii în localurile instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

11. Există vreo politică referitoare la utilizarea modurilor alternative de soluţionare a litigiilor?

 

 

 

 

 

12. Mediatorii sunt ei uşor accesibili pentru soluţionarea anumitor litigii?

 

 

 

 

 

III.4. Tratarea părţilor

1. Atunci când justiţiabilii se înfăţişează în persoană, judecătorii dispun de timp şi de instruirea necesară pentru a le furniza explicaţii elementare cu privire la litigiul la care ei sunt părţi?

 

 

 

 

 

2. Sfaturile furnizate participanţilor sunt ele compatibile cu caracterul echitabil şi imparţial al instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

3. Participanţii în cadrul procedurilor, precum şi publicul, sunt ei trataţi în modul în care să le fie respectată demnitatea?

 

 

 

 

 

4. Judecătorul acordă atenţie faptului ca toate persoanele citate să înţeleagă efectiv limbajul juridic al procedurii?

 

 

 

 

 

5. Judecătorul ia în consideraţie costul procedurii pentru părţi

- limitând actele pe care le ordonă (expertiză, consignaţie, etc.)?

- dând prioritate dosarelor care au o consecinţă directă pentru resursele părţilor (concediere, pensie alimentară, etc.)?

 

 

 

 

 

6. Invită judecătorul persoanele prezente la şedinţă să comunice motivele care ar justifica o prioritate la audiere sau modalităţi particulare de audiere (persoane care nu suportă să stea în picioare)?

 

 

 

 

 

7. Îşi organizează judecătorul şedinţele astfel ca să permită convocări la ore precise?

 

 

 

 

 

8. Au părţile dreptul de a interveni în special pentru a cere explicaţii?

 

 

 

 

 

9. Există vreo procedură de plângere?

 

 

 

 

 

III.5. Prezentarea deciziilor

1. Pronunţarea şi motivele deciziei judecătorului sunt ele comprehensibile?

 

 

 

 

 

2. Motivele deciziei sunt ele expuse în mod detaliat şi sistematic?

 

 

 

 

 

3. Motivarea deciziilor ghidează ele clar părţile şi profesioniştii în accepţiunea lor de echitate şi legalitate a deciziilor?

 

 

 

 

 

4. Există reguli şi norme utilizate pentru prezentarea deciziilor judiciare?

 

 

 

 

 

5. La elaborarea deciziilor judiciare sunt luate în considerare aşteptările părţilor, avocaţilor, jurisdicţiilor inferioare sau superioare?

 

 

 

 

 

6.  Pentru tipuri de dosare determinate sunt utilizate decizii şi reguli «standard»?

 

 

 

 

 

III.6. Legitimitate şi încrederea publicului

1. Este prezentat anual cetăţenilor vreun raport referitor la calitatea şi funcţionarea sistemului judiciar?

 

 

 

 

 

2. Este discutat acest raport în Parlament?

 

 

 

 

 

3. Este regulat evaluată încrederea publicului în sistemul judiciar?

 

 

 

 

 

4. Este regulat prezentat vreun raport public asupra funcţionării (performanţei) şi calităţii instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

5. Există comisii de anchetă pentru evaluarea dificultăţilor de funcţionare a sistemului judiciar? Lucrările acestor comisii sunt ele publice?

 

 

 

 

 

6. Există vreo cartă a drepturilor şi obligaţiilor justiţiabililor?

 

 

 

 

 

7. Au posibilitatea părţile de a primi în orice moment informaţii referitoare la situaţia procedurii în curs:

- direct (informaţie furnizată direct sau via internet)?

- indirect, prin intermediul reprezentantului (avocat sau reprezentant legal)?

 

 

 

 

 

8. Sunt disponibile pentru public şi utilizatorii instanţelor informaţiile cu privire la sistemul măsurilor disciplinare şi sancţiunilor vizavi de magistratură şi sunt publicate statisticile?

 

 

 

 

 

9. Sunt consultaţi cetăţenii la stabilirea priorităţilor sistemului judiciar (orientări bugetare, prioritate oferită unor proceduri contencioase etc.)?

 

 

 

 

 

10. Pot asociaţiile competente în materie judiciară (ale victimelor, utilizatorilor, etc.) să joace un rol semnificativ în ameliorarea funcţionării justiţiei?

 

 

 

 

 

11. Sunt organizate regulat la nivel local schimburi cu privire la funcţionarea şi calitatea justiţiei (dezbateri publice, întâlniri cu asociaţiile, primirea şcolarilor, etc.)?

 

 

 

 

 

12. Dispune jurisdicţia de o persoană responsabilă de relaţiile cu presa, instruită în acest sens?

 

 

 

 

 

13. Sunt publicate documentele consensuale rezultate din consultările dintre judecătorii jurisdicţiei şi alţi profesionişti ai justiţiei asupra regulilor de conduită sau moduri de organizare?

 

 

 

 

 

14. Pentru a permite cetăţenilor de a vizita instanţele judiciare sunt organizate «zilele uşilor deschise»?

 

 

 

 

 

III.7. Evaluare

1. Există vreun sistem de evaluare a riscurilor (potenţiale) de pierdere a încrederii publicului în sistemul judiciar?

 

 

 

 

 

2. Un risc potenţial de pierdere a încrederii publicului în sistemul judiciar este luat în considerare de politicile instanţelor judiciare (relaţii cu mass-media, gestiunea comunicării de către judecători şi procurori)?

 

 

 

 

 

3. Au fost identificaţi utilizatorii vizaţi (prin utilizatori se înţeleg părţile, avocaţii, procurorii, serviciul de probaţiune şi resocializare, traducătorii, serviciul de protecţie a copilului, experţii, etc.)?

 

 

 

 

 

4. Se procedează periodic la o evaluare a satisfacerii utilizatorilor?

 

 

 

 

 

5. Există vreo comunicare asupra rezultatelor evaluărilor urmare a anchetelor de satisfacere a utilizatorilor?

 

 

 

 

 

6. Progresele referitoare la acest subiect sunt ele monitorizate pe baza rezultatelor unor asemenea evaluări (utilizatorul poate fi chestionat asupra următoarelor subiecte: tratamentul acordat de judecător şi atitudinea acestuia, infrastructura şi serviciile instanţei, durata aşteptării înainte de proces, impresiile asupra unicităţii dreptului şi lizibilităţii deciziei)?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IV. RESURSELE UMANE ŞI STATUTUL JUDECĂTORILOR ȘI A PERSONALULUI INSTANȚELOR

IV.1. Politica Resurselor Umane

1. Există vreo strategie şi vreo politică pe termen lung referitoare la selectarea, instruirea, evaluarea, dezvoltarea carierei şi remunerarea judecătorilor şi personalului instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

2. Există vreo politică pe termen scurt referitoare la recrutarea şi selectarea, evaluarea, instruirea, evoluţia carierei, mobilitatea judecătorilor, procurorilor şi a personalului?

 

 

 

 

 

3. Există vreun institut naţional independent de formare a judecătorilor şi procurorilor (şcoală a magistraturii)?

 

 

 

 

 

4. Există vreo politică naţională referitoare la schimbul de cunoştinţe între instanţe judecătoreşti şi între judecători?

 

 

 

 

 

5. Este fixată în lege remunerarea judecătorilor şi a procurorilor?

 

 

 

 

 

6. Există vreun sistem de evaluare a judecătorilor şi procurorilor?

 

 

 

 

 

7. Cunosc judecătorii şi procurorii criteriile de evaluare care le sunt aplicate?

 

 

 

 

 

8. Constituie următoarele chestiuni criterii de evaluare?

- integritatea privată şi profesională a judecătorilor şi procurorilor;

- comportamentul adecvat vizavi de presă;

- comportamentul adecvat în materia activităţii politice şi sindicale;

- independenţa vizavi de presă şi sfera politică;

- tratamentul acordat părţilor;

- competenţele profesionale?

 

 

 

 

 

9. Criteriile de evaluare a judecătorilor şi procurorilor sunt ele suficient de clare?

 

 

 

 

 

10. Competenţele candidaţilor la funcţia de magistrat sunt ele evaluate la momentul recrutării lor?

 

 

 

 

 

11. Etica personală a candidaţilor la funcţia de magistrat este ea evaluată la momentul recrutării lor?

 

 

 

 

 

12. Există criterii obiective pentru selectarea viitorilor judecători şi procurori?

 

 

 

 

 

13. Candidaţii cunosc aceste criterii?

 

 

 

 

 

14. Există vreun sistem de evaluare a personalului neaparținând corpului de judecători/procurori?

 

 

 

 

 

15. Criteriile aplicate în cadrul acestui sistem sunt ele aduse la cunoştinţa personalului?

 

 

 

 

 

IV.2. Statutul şi competenţele corpului judecătoresc

1. Statutul şi funcția judecătorilor şi procurorilor sunt ele prevăzute de lege?

 

 

 

 

 

2. Competenţele principale ale judecătorilor şi procurorilor sunt ele descrise în documentele de politică generală sau sunt determinate prin lege?

 

 

 

 

 

3. Sunt judecătorii şi procurorii încurajaţi să adopte coduri de bune practici şi coduri deontologice?

 

 

 

 

 

4. Este protejată prin lege poziţia independentă a judecătorului?

 

 

 

 

 

5. Există vreun Consiliu al Justiţiei? Acest Consiliu contribuie la consolidarea independenţei magistraturii?

 

 

 

 

 

IV.3. Instruirea şi dezvoltarea competenţelor

1. Administraţia judiciară favorizează cooperarea între servicii?

 

 

 

 

 

2. Administraţia judiciară menţine continuitatea condiţiilor cerute în materia cunoştinţelor şi competenţelor judecătorilor, procurorilor şi personalului instanțelor?

 

 

 

 

 

3. Administraţia judiciară a formulat vreo politică în ceea ce priveşte competenţa şi comportamentul tuturor membrilor personalului instanțelor?

 

 

 

 

 

4. Există vreo politică cu privire la consolidarea culturii de cooperare şi de integritate?

 

 

 

 

 

5. Administraţia judiciară implementează vreo politică destinată asigurării şi progresării integrităţii judiciare la toate nivelurile în cadrul instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

6. Există vreo politică referitoare la judecătorii asistenţi?

 

 

 

 

 

7. Administraţia judiciară a formulat vreo politică referitoare la specializarea judecătorilor?

 

 

 

 

 

8.  Administraţia judiciară a elaborat vreun act de referinţă în ceea ce priveşte competenţele personalului?

 

 

 

 

 

9. Competenţele organizatorice şi tehnicile de gestionare a şedinţelor judiciare constituie ele obiect al unei instruiri prealabile admiterii în magistratură?

 

 

 

 

 

10. Judecătorii şi procurorii urmează ei vreo instruire iniţială / continuă?

 

 

 

 

 

11. Există vreo normă referitoare la instruirea iniţială / continuă?

 

 

 

 

 

12. Etica profesională a viitorilor judecători şi procurori constituie obiect al unei formări prealabile admiterii în magistratură?

 

 

 

 

 

13. Chestiunile legate de etică fac parte din cadrul instruirii continue?

 

 

 

 

 

14. Etica proprie funcţiilor particulare – astfel ca instanţele judiciare pentru minori – este tratată în vreun mod specific?

 

 

 

 

 

15. Se insistă suficient asupra locului important care trebuie acordat competenţelor de examinare a judecătorilor şi procurorilor şi atitudinii acestora din urmă?

 

 

 

 

 

16. Sunt tratate în cadrul instruirii continue competenţele  organizatorice şi tehnice de monitorizare a şedinţelor judiciare?

 

 

 

 

 

17. Tehnicile de redactare constituie ele obiect de instruire prealabilă / sau iniţială la intrare / pe parcursul studiilor în cadrul magistraturii?

 

 

 

 

 

18. Tehnicile de redactare sunt ele incluse în instruirea continuă?

 

 

 

 

 

19. Mobilitatea judecătorilor şi procurorilor este legată de obţinerea cunoştinţelor necesare noii sarcini?

 

 

 

 

 

20. Funcţiile particulare – astfel ca asumarea preşedinţiei unei camere sau a unei instanţe judiciare – sunt ele prevăzute în vreun program specific de instruire?

 

 

 

 

 

21.  Funcţiile particulare – astfel ca cele legate de jurisdicţiile comerciale sau pentru minori – sunt ele prevăzute în vreun program specific de instruire?

 

 

 

 

 

22. Instanţa judiciară organizează reuniuni regulate pentru judecători, conferinţe pentru ameliorarea calităţii şi alte mijloace de implicare a tuturor judecătorilor în discuţii asupra chestiunilor judiciare – altele decât sarcinile administrative - , în special asupra celora ridicate de însuşi judecătorii?

 

 

 

 

 

IV.4. Schimbul de cunoştinţe, grupuri de calitate şi măsurile alternative

1. Administraţia judiciară favorizează vreo cultură de schimb de cunoştinţe?

 

 

 

 

 

2. Sursele de cunoştinţă judiciară sunt ele disponibile şi uşor accesibile? 

 

 

 

 

 

3. Judecătorii şi procurorii practică ei forme de intervizare (discuţii asupra unei cauze între colegi) sau de supervizare (discuţii asupra unei cauze cu un coleg mai calificat)?

 

 

 

 

 

4. Înregistrarea video a şedinţelor poate fi utilizată în calitate de sursă de informaţii cu ocazia unei „instruiri” colegiale?

 

 

 

 

 

5. Participă judecătorii la aşa-numitele «grupuri de calitate» în cadrul instanţei lor judiciare pentru discutarea propriei jurisprudenţe în raport cu cea a jurisdicţiei superioare?

 

 

 

 

 

6.  Participă judecătorii la forumurile pentru discutarea propriilor lor decizii:

- cu colegii altor instanțe?

- cu intervenienţii regulaţi, cum ar fi avocaţii?

- cu alţi terţi?

 

 

 

 

 

7. Există vreo politică de examinare a deciziilor anulate?

 

 

 

 

 

8. Există consultări regulate între jurisdicţiile inferioare şi curţile de apel?

 

 

 

 

 

9. Există suficiente posibilităţi de auto-instruire a judecătorilor şi procurorilor?

 

 

 

 

 

10.  Există suficiente posibilităţi de reflecţie asupra deciziilor luate de către judecători?

 

 

 

 

 

11. Se insistă suficient asupra imparţialităţii şi integrităţii judecătorilor  (de exemplu prin ateliere asupra dilemelor morale sau prin crearea unui comitet de etică)?

 

 

 

 

 

12. Sunt predate tehnicile alternative de soluţionare a conflictelor?

 

 

 

 

 

13. Sunt purtate discuţii (metodice şi planificate) anuale cu judecătorii, procurorii şi agenţii referitoare la dezvoltarea personală? Obiectivele urmărite în cadrul acestor discuţii sunt ele atinse şi monitorizate?

 

 

 

 

 

IV.5. Evaluarea politicii resurselor umane

1. Există indicatori pentru monitorizarea politicilor resurselor umane (de exemplu indicatori referitori la încetarea activităţii pe motiv de boală, eficacitatea studiilor sau stagiilor urmate, respectarea nivelului de instruire cerut şi productivitatea) şi sunt ele evaluate regulat?

 

 

 

 

 

2. Satisfacţia judecătorilor, procurorilor şi agenţilor constituie obiect al evaluărilor periodice  (de exemplu prin intermediul anchetelor)?

 

 

 

 

 

3. Sunt publicate rezultatele acestor evaluări?

 

 

 

 

 

4. Sunt monitorizate progresele înregistrate în baza studiilor de evaluare a resurselor umane (satisfacţia personalului în ceea ce priveşte, de exemplu, volumul de muncă, evaluarea şi recunoaşterea performanţei, posibilităţile de instruire, evoluarea carierei şi modul de supervizare)?

 

 

 

 

 

5. Există vreo evaluare sistematică a politicii de instruire şi dezvoltare a competenţelor judecătorilor / procurorilor şi agenţilor?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

V. MIJLOACELE JUSTIŢIEI

V.1. Finanţele

1. Există vreo procedură bugetară care ar garanta o finanţare adecvată a sistemului judiciar?

 

 

 

 

 

2.  Este suficient volumul resurselor financiare alocate sistemului judiciar pentru garantarea independenţei magistraţilor?

 

 

 

 

 

3. Sunt formulate reguli / norme de calitate referitoare la necesităţile financiare ale instanţelor judiciare, la localuri, birouri în cadrul instanţei, echipamentul tehnic şi la securitatea instanţelor judiciare?

 

 

 

 

 

4. Au fost fixate norme operaţionale şi financiare pentru eficacitatea instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

5. Există vreo politică obiectivă de distribuire a posturilor bugetare (de exemplu costurile personalului, materiale) în cadrul instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

6. Există vreun post bugetar specific pentru dezvoltarea unui sistem-calitate în cadrul instanţei judiciare?

 

 

 

 

 

V.2. Sisteme de informare

1. Există vreo politică referitoare la utilizarea tehnologiilor de informare şi de comunicare în cadrul instanţelor judiciare (justiţie electronică, videoconferinţă, schimb de date electronice, etc.)?

 

 

 

 

 

2. Sistemele electronice sunt regulat revăzute şi actualizate?

 

 

 

 

 

3. Dezvoltarea sistemului electronic “activitate” este din punct de vedere tehnic compatibil cu alte sisteme operaţionale ale instanţelor judiciare (de exemplu sisteme de gestionare a dosarelor, sistemul de informare financiară, etc.)?

 

 

 

 

 

4. Informaţiile recepţionate în cadrul sistemului informatizat de gestiune a instanţei  judiciare permit furnizarea unei imagine complete asupra rezultatelor instanţei?

 

 

 

 

 

5. Analiza datelor înregistrate în sistemul informatizat de gestiune a instanţei judiciare este accesibilă tuturor agenţilor tribunalului (sau personalului autorizat) sau este limitată pentru agenţii specializaţi (informaticieni de exemplu)?

 

 

 

 

 

6. Au fost definite reguli referitoare la confidenţialitatea procesării informaţiei (de exemplu interzicerea introducerii datelor în sistem de la sine)?

 

 

 

 

 

7. Este asigurată securitatea informaţiei conţinute în sistem (contra posibilităţii accesării nesancţionate a datelor)?

 

 

 

 

 

8. Este implementat vreun proces bugetar raţional pentru monitorizarea rezultatelor instanţei judiciare şi alocării resurselor financiare?

 

 

 

 

 

V.3. Logistică şi securitate

1. Există vreo politică referitoare la aprovizionarea instanţelor judiciare cu bunuri şi servicii?

 

 

 

 

 

2. Există vreo politică de contractare a prestatorilor de servicii externi?

 

 

 

 

 

3. Echipa de conducere a instanţei judiciare urmează vreo procedură standard în materie de achiziţii?

 

 

 

 

 

4. Administraţia judiciară urmează vreo procedură de control sistematic pentru toate bunurile şi serviciile care intră?

 

 

 

 

 

5. Administraţia judiciară evaluează regulat furnizorii?

 

 

 

 

 

6.  Administraţia judiciară dispune de o viziune pe termen lung referitoare la repartizarea birourilor?

 

 

 

 

 

7.  Administraţia judiciară a formulat vreo politică referitoare la securitatea fizică şi informatică a instanţei?

 

 

 

 

 

8.  Administraţia judiciară a formulat vreo politică referitoare la securitatea tuturor părţilor implicate?

 

 

 

 

 

9.  Administraţia judiciară a formulat vreo politică referitoare la condiţiile de muncă şi serviciile interne de urgenţă?

 

 

 

 

 

10. Există vreo politică referitoare la securitatea localurilor?

 

 

 

 

 

11. Există vreo politică pentru asigurarea securităţii părţilor în timpul şedinţei judiciare?

 

 

 

 

 

V.4. Evaluarea mijloacelor, logisticii şi a securităţii

1. Există vreun sistem de audit al riscurilor financiare şi altor riscuri legate de sistemele electronice şi activităţile de suport?

 

 

 

 

 

2. Este garantată calitatea şi integritatea informaţiilor, în special financiare?

 

 

 

 

 

3. Au existat precedente legate de afectarea securităţii de acces, securităţii  persoanelor şi datelor?

 

 

 

 

 

4. Este garantată securitatea sistemelor electronice?

 

 

 

 

 

5. Riscurile de pierdere, deteriorare materială sunt acoperite?

 

 

 

 

 

6. Riscurile de fraudă şi de abuz sunt ele ţinute sub control?

 

 

 

 

 

7. Există vreo evaluare anuală asupra cheltuielilor şi impactului lor?

 

 

 

 

 

8.  Administraţia judiciară examinează faptul dacă rezultatele aşteptate au fost atinse (prin rezultate se pot înţelege producerea, calitatea şi personalul)?

 

 

 

 

 

9.  Administraţia judiciară ţine cont de rezultate pentru a-şi adapta politicile şi / sau modifica procedurile de lucru?

 

 

 

 

 



[1] Compusă din Daimar LIIV (Estonia),m Francois PAYCHERE (Elveția), Andre PTOTCKI (Franța), Johannes RIEDEL (Germania), John STACEY (Marea Britanie), Kari TURTIAINEN (Finlanda), Elske Van AMELSFORT (Olanda), Mikhail VINOGRADOV (Federația Rusă); cu participarea lui Julien LHUILLIER (Franța) în calitate de expert științific și Jean Jacques KUSTER (Uniunea Europeană a Grefierilor) și Klaus DECKER (Banca Mondială) în calitate de observatori.

[2] Deși este totalmente parte a calității lucrului judecătoresc, chestiunea calității deciziilor judecătorești nu a fost examinată aici de către CEPEJ în mod special. Aceasta va fi examinată de către Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în cadrul Avizului său N° 11 (2008).