Strasbourg, 8 decembrie 2006

CEPEJ(2006)13

Comisia europeană pentru eficienţa justiţiei (CEPEJ)

Compendiu de « cele mai bune practici » privind managementul timpului în cazul procedurilor judiciare

Traducere: judecator Cristi Danilet
cdanilet@just.ro

Acest Raport a fost adoptat de CEPEJ
la cea de a 8-a plenară a sa (Strasbourg, 6 - 8 decembrie 2006)

Cuvânt înainte
Acest Compendiu a fost conceput de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ), ca un instrument practic pentru factorii politici de decizie şi practicienii justiţiabili, pentru a introduce noi cadre normative sau practici judiciare sau administrative în vederea îmbunătăţirii managementului timpului în procedurile judiciare, atît la nivel de curte de justiţie, cât şi la nivel naţional.

Compendiul a fost gândit ca o primă hartă de măsuri concrete, care vizează durata procedurilor judiciare, care ar trebui cercetată pentru a-i valida eficienţa. Compendiul va fi actualizat în permanenţă cu noi practici bune şi idei inovatoare furnizate CEPEJ de curţile europene sau de alte organe relevante. Orice contribuţie la acest instrument de evaluare poate fi trimis la CEPEJ. cepej@coe.int.

Compendiul a fost elaborat de CEPEJ Task Force privind timpul necesar pentru parcurgerea procedurilor judiciare (CEPEJ-TF-DEL), după o lucrare pregătitoare a d-lui Marco Fabri şi a d-lui Francesco Contini (Institutul de Cercetare a Sistemelor Jdiciare, Consiliul Naţional de Cercetare, Bologna, Italia). CEPEJ-TF-DEL a fost prezidată de dl. Alan Uzelac (Profesor Universitar la Facultatea de Drept, Universitatea din Zagreb, Croaţia) şi compusă de dl. Jon Johnson (Profesor de Drept, Decan, Facultatea de Drept, Universitatea din Oslo, Norvegia), dl. Janny Kranenburg (Vice-Preşedinte, Curtea de Apel a Hertogenbosch, Secţia Civilă, Olanda), dl John Stacey (Şef al Secţiei de Procedură Civilă & de Familie, Her Majesty's Courts Service, Londra, Marea Britanie), dl Gabor Szeplaki-Nagy (Judecător, Şeful Biroului Privat al Preşedintelui Curţii Supreme, Director al Biroului de Drepturi ale omului ale Curţii Supreme, Budapesta, Ungaria), dl. Michael Vrontakis (Vice-Preşedinte al Consiliului de Sat, Grecia) şi d-na Jana Wurstova (Baroul din Cehia, Praga, Republica Cehă), dl. Klaus Decker care a participat de asemenea la Task Force ca observator din partea Băncii Mondiale şi dl. Jean-Jacques Kuster, ca observator al Uniunii Europene de Justiţiabili şi Grefieri.

CEPEJ doreşte să-şi exprime caldele mulţumiri experţilor ştiinţifici şi membrilor CEPEJ-TF-DEL.
Raportul a fost adoptat de CEPEJ la cea de a 8-a plenară a sa (decembrie 2006).

INTRODUCERE: DE LA O DURATĂ REZONABILĂ LA O DURATĂ „OPTIMĂ”

Durata procedurilor judiciare a fost recunoscută ca un obiectiv prioritar al Consiliului Europei legat de drepturile omului şi de supremaţia legii.

Această lucrare este încă o măsură întreprinsă de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ), care urmează aduptării programului-cadru. “Un nou obiectiv al sistemelor judiciare: rezolvarea fiecărei cauze într-un timp optim şi previzibil” 1 şi stabilirea Reţelei CEPEJ de instanţe pilot 2.

Trebuie să menţionăm cele trei principii care au fost luate în consideraţie ca filozofia Programului Cadru: 1) principiul echilibrului şi calităţii generale a sistemului judiciar, 2) necesitatea de a avea un instrument de măsurare şi analiză eficient, definit de participanţi prin consens, 3) necesitatea de a reconcilia toate condiţiile care contribuie la emiterea unei judecăţi corecte, cu un echilibru atent între asigurarea procedurii, care implică neapărat o durată care nu poate fi redusă şi preocuparea pentru o justiţie promptă.

Această lucrare este un Compendiu (o colecţie de informaţii concise, dar detaliate asupra unui anumit subiect) al politicilor şi practicilor, care au fost întreprinse concret în instanţe, după cum se descrie în Reţeaua CEPEJ de instanţe pilot sau care au fost recomandate de Consiliul Europei în diverse norme şi standarde pentru managementul duratei procedurilor judiciare. S-a acordat de asemenea o atenţie specială deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi altor documente care au fost furnizate de CEPEJ, cum sunt “Lista de verificare a gestionării timpului” 3 şi studiilor de ţară. În cele din urmă literatura privind administrarea justiţiei, care se ocupă de managementul cauzelor şi reducerea întârzierilor, a fost de asmenea studiată.

Compendiul a fost construit în jurul conceptului cheie de durată optimă şi previzibilă, care necesită o scurtă explicaţie: după cum menţionează Programul Cadru “am fost obişnuiţi să ne referim la conceptul de durată rezonabilă, după cum se prevede în Articolul 6.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Totuşi acest standard reprezintă o limită inferioară (care trage linia de separare între încălcarea şi neîncălcarea Convenţiei) şi nu trebuie să fie luat în consideraţie ca un rezultat adecvat, acolo unde este el atins”. Deci scopul este realizarea unei durate adecvate procedurilor judiciare, ceea ce înseamnă rezolvarea şi judecarea cauzelor în timp util, fără întârzieri nejustificate. Pentru a realiza aceasta, instanţele şi factorii de decizie au nevoie de un instrument de măsurare a faptului, dacă rezolvarea cauzelor are loc în timpul cuvenit, care să cuantifice întârzierile şi să estimeze dacă politicile şi practicile întreprinse sunt funcţionale şi corespund obiectivului general de instrumentare a cauzelor într-un anumit interval de timp. Durata-cadru reprezintă un astfel de instrument.

Duratele-cadru reprezintă instrumente interorganizaţionale şi operaţionale pentru stabilirea unor ţinte şi practici măsurabile pentru rezolvarea cauzelor într-un timp adecvat.

Interorganizaţional înseamnă că, dacă durata procedurilor judiciare este rezultatul interacţiunii dintre diverşi actori (judecători, personal administrativ, avocat, martori, experţi, procurori, poliţie, etc.), durata-cadru trebuie să fie scopurile împărtăşite şi urmărite de toţi. Implicarea participanţilor este necesară cel puţin din trei motive: 1) ajută la instituirea unui angajament între toţi actorii cheie, 2) creează un mediu adecvat pentru elaborarea de politici inovatoare, 3) afirmă că răspunderea pentru rezolvarea la timp a cauzelor nu ţine doar de operaţiunile din instanţe, ci include şi alţi actori, in primis avocaţii. Deci, dacă problema care se pune este abordarea duratei procedurilor, pare mai adecvat să se vorbească de o „rezolvare la timp a cauzelor” mai degrabă decât de o”rezolvare la timp de către instanţe”.

Mijloace operaţionale înseamnă că sunt ţinte pentru măsurarea în ce grad o instanţă şi, mai în general, administrarea justiţiei, rezolvarea cauzelor într-un anumit temen, satisfăcând principiul unei judecăţi corecte într-o perioadă rezonabilă de timp, după cum se cere în Convenţia Europeană privind Drepturile Omului.

Deci, stabilirea unei durate-cadru este o condiţie sine qua non pentru a începe măsurarea şi compararea întârzierilor de rezolvare a cauzelor, care va fi diferenţa dintre situaţia actuală şi cadrul de timp aşteptat şi pentru aprecierea politicilor implementate pentru reducerea durată de rezolvare a cauzelor. Din punctul de vedere al luării deciziilor, ca şi din punctul de vedere al deciziei manageriale, cadrul de timp este o condiţie prealabilă pentru evaluarea rezultatelor eforturilor care se fac pentru a îmbunătăţi durata procedurilor judiciare.

Figura 1 – De la o durată rezonabilă la durate „optime”


Acest Compendiu a utilizat o abordare de jos în sus. Politicile şi practicile au for identificate prin analizarea documentelor menţionate mai sus şi apoi clasificate în 5 grupe principale:

    1. Stabilirea unui cadrul de timp realist şi măsurabil,
    2. Implementarea cadrului de timp
    3. Monitorizarea şi diseminarea datelor
    4. Politici şi practici procedurale şi de management al cauzelor
    5. Măsurile privitoare la încărcătură şi restanţe

În cadrul acestor 5 politici, s-a evidenţiat o listă de practici, după cum s-a raportat de către instanţele pilot, sau a reieşit din recomandările ori alte documente ale Consiliului Europei şi din literatura bazată pe cercetarea empirică. Pentru fiecare politică şi practică aleasă, apare un comentariu scurt, unul sau mai multe exemple concrete şi o secţiune de referinţă. Patru anexe completează Compendiumul. Prima este un scurt glosar de termeni pentru a clarifica definiţia conceptelor luate în consideraţie. A doua este o analiză rezumat a recomandărilor Consiliului Europei care se ocupă de managementul cadrului de timp şi a realizării în timp util a procedurilor. A treia este o blibliografie. Ultima, lista instanţelor pilot, cu detalii privind adresele lor de contact, care pot fi folosite pentru a obţine informaţiile.

1. Stabilirea unei durate-cadru realistă şi măsurabilă
Aceasta este o măsură fundamentală în administrarea justiţiei pentru a realiza o durată adecvată a soluţionării cauzelor. Trebuie să fie stabilit la 3 nivele. La nivel de stat ca un cadru general. La nivel de instanţă pentru a fi adecvat caracteristicilor instanţei şi situaţiilor locale. La nivel de judecător pentru a avea un impact real asupra operaţiunilor şi practicilor zilnice ale instanţei. Ele trebuie să fie proiectate şi implementate cu sprijinul activ al participanţilor (in primis personalul instanţei şi avocaţii, dar şi martorii, experţi, lucrătorii sociali, poliţia, etc.) Pentru a fi instrumente eficiente în managementul rezolvării cauzelor, ele trebuie să fie clar măsurabile. Duratele cadru realiste pot fi comparate între diverse state care au un sistem judiciar similar (i.e. guvern instituţional, structură, abordare procedurală). Crearea de grupe de ţări şi similitudini structurale poate ajuta la împărtăşirea cunoştinţelor, promovarea de soluţii comune, stabilirea de puncte de bornă realiste şi un proces eficient de învăţare. Duratele cadru de timp trebuie să fie percepute diferit de limitele de timp. Cele din urmă sunt reguli procedurale care se referă la un caz specific, duratele cadru sunt instrumente interorganizaţionale care se ocupă de ţinte şi obiective legate de durata adecvată a procedurilor şi încărcătura cu dosare a instanţei şi, deci, la întreaga funcţionare a instanţei.

1.1 Stabilirea unor durate cadru la nivel de stat, instanţă şi judecător

Duratele cadru trebuie să fie considerate nişte instrumente utilizate pentru rezolvarea la timp a cauzelor. Aceasta înseamnă că duratele cadru trebuie să fie adecvate cerinţelor aşa-zisei «culturi juridice locale». Pentru a face aceasta, ele trebuie să fie definite la trei nivele: a) La nivel de stat, ca un cadru general, b) la nivel de instanţă, care trebuie să adapteze duratele cadru valabile în acel stat contextului local, c) nivel de „unitate elementară” a instanţei (de ex. cameră, complet, judecător unic), pentru a se adapta obiceiurilor şi procedurilor specifice, care se pot aplica operaţiunilor cotidiene.

Exemple

§ Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – ţintele sunt convenite în fiecare an la negocierile bugetelor între Curte şi Ministerul de Justiţie. S-a convenit ca toate cauzele să fie soluţionate în mai puţin de un an.
§ Finlanda (Judecătoria Turku) – ţintele şi obiectivele sunt negociate anual de către şeful instanţei şi şeful fiecărei unităţi a instanţei. Durate cadru optime sunt de asemenea convenite pentru fiecare tip de caz. Şeful fiecărei unităţi ai curţii de justiţie încheie un acord cu fiecare judecător al unităţii asupra ţintelor.
§ Finlanda (Curtea regională de Contencios Administrativ) – ţintele şi obiectivele fiecărei unităţi ai curţii de justiţie (denumită şi sector sau secţie) sunt negociate anual de către şeful instanţei şi şeful fiecărei unităţi. De asemenea este convenită durata cadru optimă pentru fiecare tip de caz. Deci, judecătorul şef al fiecărei unităţi negociază şi încheie un acord cu fiecare judecător şi referend al unităţii asupra ţintei.
§ Slovenia (Tribanalele Maribor şi Novo Mesto) – prin regulamentul Instanţei se stabileşte o durată cadru de 18 luni înainte ca respectivul caz să fie judecat. Dacă nu se ajunge la o decizie în decurs de 18 luni, cazul se consideră restanţă. Şeful instanţei poate cere judecătorului însărcinat cu acel caz să raporteze circumstanţele care au făcut să nu se atingă nici o decizie.
§ Suedia – ţinte pentru cauzele civile şi penale sunt stabilite de către Guvern. Toate unităţile din cadrul Instanţei îşi definesc ţintele.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Liniile de acţiune 3 şi 4 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Checklist pentru managementul duratei, indicatorul doi, „Standarde stabilite pentru durata procedurilor (CEPEJ (2005) 12)
§ Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)
§ Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsurile 1, 3 şi 4.
§ Mahoney, B. (1988). Changing Times in Trial Courts. Williamsburg VA: National Centre for State Courts.
§ Mahoney, B., şi Sipes, L. (1985). “Zero întârziere a Instanţei: Instrumentele puternice ale standardelor de timp : cinformaţie coordonată”. Court Management Journal. 8.
§ Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze: Inima managamentului Instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA., National Centrul Naţional pentru Curţi de Stat.

1.2 Stabilirea duratelor cadru pe tip de procedură

Duratele cadru sunt mai semnificative când permit realizarea diverselor tipuri de procedură (civilă, penală, administrativă, execuţională, etc.). Definiţia lor trebuie să ia în consideraţie organizarea instanţei şi aspectele procedurale din fiecare ţară.

Exemple

§ Danemarca (Judecătoria Esbjerg) – 58% din cauzele civile trebuie să fie rezolvate în decurs de 1 an, 63% din cauzele penale trebuie să fie rezolvate în 2 luni şi 95% în decurs de 6 luni.
§ Norvegia – duratele cadru sunt propuse de Ministerul Justiţiei cu consimţământul Parlamentului norvegian. Astăzi, 100% din cauzele civile trebuie să fie rezolvate în 6 luni, 100% din cauzele penale în 3 luni.

Referinţe

§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Liniile de acţiune 3 şi 4 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Checklist pentru managementul duratei, indicatorul trei, „Standarde stabilite pentru tipologia cauzelor (CEPEJ (2005) 12)
§ Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumete ale Instanţei, măsurile 1, 3 şi 4.
§ Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze: Inima managamentului Instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA., National Centrul Naţional pentru Curţi de Stat.
§ Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie: Raportul final. Londra, Cabinetul Lordului Cancelariei.

1.3 Stabilirea de durate cadru pentru principalele stadii ale unei proceduri

Duratele cadru sunt chiar mai eficiente dacă nu sunt stabilite doar pentru proceduri diferite, ci şi dacă sunt stabilite cu luarea în consideraţie a principalelor stadii procedurale (de ex. urmărirea-penală, punerea sub acuzare, judecata etc.).

Exemplu

§ Irlanda (Curtea Comercială Dublin) – toate aspectele cauzelor în Curtea Comercială sunt monitorizate şi perioadele de timp sunt calculate permanent pentru diverse stadii din cadrul fiecărui caz.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Checklist pentru managementul duratei, indicatorul patru, „Capacitatea de a monitoriza mersul procedurilor” (CEPEJ (2005) 12)
§ Liniile de acţiune 3 şi 4 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Checklist pentru managementul duratei, indicatorul patru, „Capacitatea de a monitoriza mersul procedurilor” (CEPEJ (2005) 12)
§ Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsurile 1, 3 şi 4.
§ Cooper, C., Solomon, M., and Bakke, H. (1993). Managementul diferenţiat al fluxului de cauze. Washington D.C.: Departamentul Justiţiei.
§ Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze: Inima managamentului Instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA., National Centrul Naţional pentru Curţi de Stat.
§ New South Wales Audit Office. (1998). Raportul auditului de performanţă: managementul timpilor de aşteptare la curţile de justiţie: The New South Wales Audit Office.
§ Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra, Biroul Lordului Cancelar.

1.4 Stabilirea de durate cadru in functie de complexitatea cauzelor

Duratele cadru pot fi de asemenea stabilite cu referire la «complexitatea cazului», care trebuie să fie definită de instanţă cu contribuţia părţilor. Stabilirea acestor durate cadru este legată de aşa-zisa abordare „multi-piste” a managementului cauzelor, unde fiecarui caz i se stabileşte o pistă procedurală specifică în baza complexităţii sale.

Exemplu
§ UK – Anglia şi Ţara Galilor (Manchester) – 80% din reclamaţiile mici trebuie să fie rezolvate în 15 săptămâni, 85% din cauze trebuie să fie alocate unei aşa-zise proceduri de pistă rapidă şi rezolvate în 30 săptămâni, 85% alocate aşa-zisei proceduri de multi-piste trebuie să fie rezolvate în 50 săptămâni.

Referinţe

§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Liniile de acţiune 4 şi 10 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Recomandarea R (95) a Consiliului Europei privind managementul justiţiei penale.
§ Checklist pentru managementul duratei, indicatorul trei, „Standarde stabilite pentru tipologia cauzelor” (CEPEJ (2005) 19)
§ Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsurile 1, 3 şi 4.
§ Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze: Inima managamentului Instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA., National Centrul Naţional pentru Curţi de Stat.
§ Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra, Biroul Lordului Cancelar.

1.5 Stabilirea de durate cadru în colaborare cu participanţii la procesul de justiţie

Procesul de concepere şi întreţinere a unor durate cadru realiste trebuie să implice participanţii de la diferite nivele (stat, instanţă, unitate unică). Stabilirea duratelor cadru nu este un eveniment unic, ci trebuie să fie un proces continuu format prin consens şi obiective împărtăşite între participanţi.

Exemple
§ Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – există un program construit pe măsura fiecărui caz şi direcţiile se dau prin informarea părţilor asupra duratei cadru estimate a fazei prealabile judecăţii, audierile prealabile judecăţii şi judecata. Calendare detailate de audieri sunt date în avans părţilor. Avocaţilor şi procurorilor li se dau copii pentru a face comentarii.
§ Finlanda (Judecătoria Turku) – au loc mai multe discuţii între judecători şi avocaţii locali pentru a crea idei şi linii directoare comune privitoare la felul în care să se îmbunătăţească eficienţa justiţiei, inclusiv durata procedurii.
§ Germania (Curtea de Apel regională din Stuttgart) – întâlniri regulate cu avocaţii sunt organizate pentru discutarea problemelor de satisfacţie a clienţilor pentru serviciile prestate de către Instanţă.
§ Suedia (Judecătoria Huddinge) – duratele cadru pentru fiecare caz civil sunt stabilite în cooperare cu justiţiabilii.

Referinţe

§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Liniile de acţiune 7 şi 14 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsurile 1, 2 şi 3.
§ Svela, A., Ed. (2006). Evaluarea calităţii şi adjudicarea în curţile de justiţie; principiile şi caracteristicile de calitate propuse. Oulu, Painotalo Suomenmaa.

2. Implementarea duratelor cadru
Duratele cadru nu sunt proiectate şi implementate într-un vid. Ele reprezintă instrumente organizaţionale, care, pentru a se obţine rezultatele aşteptate, trebuie să fie împărtăşite şi sprijinite de participanţi şi, mai ales, de oamenii care lucrează în organizaţie. Este deci necesar să se creeze un mediu organizatoric pentru sprijinirea şi impunerea duratelor cadru, care vor fi afectate prin stabilirea instituţională a unui sistem judiciar (de ex. structura sistemului judiciar, rolul judecătorului şef, sensibilitatea privind independenţa internă a judecătorilor, etc.). De asemenea, alte agenţii şi barouri trebuie să sprijine impunerea lor, care trebuie de asemenea să fie menţionată în regulile etice pentru avocaţi.

2.1 Acţiuni interne când cauzele în curs de rezolvare depăşesc duratele cadru

Impunerea unor durate cadru se poate realiza prin soluţii găsite în cadrul sistemului judiciar. Intervenţiile din partea managerului de instanţă, a preşedintelui instanţei sau a instanţei superioare trebuie să fie luate în consideraţie. Ele pot începe automat sau după o plângere din partea unei părţi. Judecătorii trebuie să fie imediat informaţi asupra întârzierilor lor excesive. Sarcina de cauze poate fi realocată sau dacă întârzierile excesive sunt din vina judecătorilor, ele pot da naştere la o acţiune disciplinară. Anumite presiuni pot de asemenea veni din partea managerului de instanţă, în funcţie de organizarea instanţei.

Exemple
§ Austria (Judecătoria Linz) – toate judecătoriile primesc un rezumat, inclusiv numerele tuturor cauzelor în curs de rezolvare, clasificate după durată (adică peste 1, 2 sau 3 ani). Şefii instanţelor întreprind activităţi în conformitate cu aceste informaţii, cum este echilibrarea sarcinii de cauze sau începerea procedurilor disciplinare. Părţile pot solicita Curţii de Apel să fixeze o limită de timp pentru părţile speciale ale procedurilor, dacă cred că activităţile judecătorului nu sunt realizate la timp.
§ Finlanda (Judecătoria Turku) – şeful Curţii de Justiţie se consultă anual cu fiecare judecător. În aceste conversaţii, toate cauzele care sunt considerate nerezolvate de prea mult timp sunt discutate.
§ Germania (Curtea de Apel regională din Stuttgart) – există un sistem de inspecţii (Nachshau), prin care judecătorii supremi fac vizite periodice la instanţele inferioare pentru controlul tuturor cauzelor care nu sunt rezolvate într-o perioadă mai lungă decât o anumită perioadă.
§ Ungaria (Judecătoria municipală Veszprem) – Curtea Supremă monitorizează raportul lunar al judecătorului inferior, verificând lunar rezolvarea cauzelor nerezolvate mai vechi de 2 ani.
§ Letonia (Judecătoria Centrală Riga) – o dată pe săptămână preşedintele curţii are întâlniri cu judecătorii pentru a discuta problemele şi soluţiile legate de examinarea la timp a cauzelor. Judecătorii dau socoteală şi pot fi urmăriţi disciplinar pentru întârziere în rezolvarea cauzelor.
§ Norvegia (Frostating Lagmannsrett) – Preşedintele Tribunalului poate lua măsurile necesare pentru a face faţă încetinelii procedurilor, inclusiv realocarea cazului altui judecător.
§ Norvegia (Tribunalul Midhordland Tingrett) – Preşedintele Tribunalului face inspecţii lunare şi obţine rapoarte statistice lunare în care se menţionează orele totale de rezolvare a cauzelor. Există o procedură care permite părţilor să se plângă de un judecător la Consiliul de Supraveghere a Judecătorilor.
§ Slovenia (Tribunalele Maribor şi Nova Gorica) – plângerile din partea unei părţi asupra duratei excesive a procedurii pot duce la o intervenţie din partea preşedintelui Curţii pentru accelerarea procedurii.
§ Suedia (Tribualul Huddinge) – cauzele în curs de rezolvare sunt analizate de Preşedintele Curţii, care poate cere explicaţii.

Referinţe

§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Checklist al managamentului duratei, Indicatorul cinci, „Mijloace de a diagnostica prompt întârzierile şi a reduce consecinţele” (CEPEJ (2005) 12).

2.1 Distincţia şi integrarea funcţiilor organizationale între preşedintele de instanţă şi managerul de instanţă.

Preşedintele şi managerul au sarcini diferite care trebuie să fie sprijinite de un set diferit de abilităţi şi competenţe. În timp ce presedintele trebuie să se ocupe mai ales cu “managementul judiciar”, implementarea strategiilor pentru garantarea unei “calităţi legale” înalte a deciziilor curţii, managerul curţii trebuie să fie implicat în “managementul organizării instanţei”. Aceasta implică sarcini ca planificarea, managementul proiectului şi organizarea personalului administrativ, de care nu răspund preşedinţii. În cele din urmă, întrucât rezultatul general al instanţei depinde foarte mult de interacţiunea dintre judecători şi personalul administrativ, este important să stabilim un sistem capabil de a crea o responsabilitate comună între preşedintele instanţei şi administratorul ei pentru managementul general al instanţei.

Exemplu
§ Olanda – Instanţele sunt guvernate de principiul „managementului integral”. Responsabilitatea de funcţionare a Instanţei revine tuturor membrilor Colegiului de conducere (Preşedintele Curţii, şeful fiecărei secţii (vice-preşedinţi) şi un Director al Curţii (care nu este judecător)), care controlează şi examinează performanţele judecătorilor şi ale personalului administrativ.

Referinţe

§ Albers, P., Borzova, I., and Goth-Flemmisch, B. (2004). Căi practice de combatere a întârzierilor în sistemul judiciar (CEPEJ (2004)5)
§ Ng, G.Y. (2005). Nederland. In M. Fabri, J.-P. Jean, P. Langbroek and H. Pauliat (Eds.). Administrarea justiţiei în Europa şi evaluarea caliutăţii sale. Paris, Montchrestien: 301-320.

2.2 Abordarea în echipă pentru managementul cauzelor în duratele cadru

Managementul efectiv al cauzelor în raport de duratele cadru trebuie să fie un proces de învăţare continuu al întregii organizaţii a instanţei, cu participarea factorilor de decizie. O abordare în echipă este un atu pentru sprijinirea acestui proces de învăţare.

Exemple

§ Finlanda (Judecătoria Turku) – în grupul executiv al Curţii de Justiţie sunt reprezentanţi ai tuturor categoriilor de personal.
§ Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – a stabilit un sistem de echipă şi este răspunderea fiecărei echipe de a-şi realiza planurile în fiecare lună.
§ Norvegia (Frostating Lagmannsrett) – întâlniri regulate ale personalului Curţii de Justiţie pentru a mări spiritul de echipă în cadrul Curţii de Justiţie şi a reduce «prăpastia» dintre judecători şi oficiali care lucrează pentru realizarea unui ţel comun.

Referinţe
§ Informaţii date de Curţile pilot
§ Linia de acţiune 15 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

2.4 Angajarea puternică a instanţelor şi conducerea activităţii de realizare a duratelor cadru

Instanţele trebuie să îşi asume un rol conducător şi să fie puternic angajate în stabilirea duratelor cadru şi în efectuarea acţiunilor pentru realizarea acestora. Implicarea şi conducerea acestor activităţi pot fi încurajate prin cointeresarea personalului instanţei, ceea ce poate duce la o creştere a rezultatelor aşteptate.

Exemple
§ Italia (Tribunalul din Turin) – un angajament puternic al şefului instanţei şi a întregului personal al ei a dus la implementarea „Programului de la Strasbourg” penjtru îmbunătăţirea duratei procedurilor.
§ Marea Britanie (Tribunalul Londra) - diverse grupuri de utilizatori au fost stabilite pentru realizarea în comun a obiectivelor şi efectuarea de acţiuni comune.

Referinţe

§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Premiul Scara de Cristal a Justiţiei 2006 – menţiune specială acordată Tribunalului din Torino.

§ Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

2.5 Presiunea externă pentru sprijinirea duratelor cadru

Se poate exercita un anumit fel de presiune pozitivă în cazul întârzierilor în rezolvarea cauzelor din cauza unor instituţii “externe”, cum este Avocatul Poporului, organizaţiile non-profit (de ex. grupurile de supraveghere a instanţei), media, barourile, etc. pentru a accentua asupra importanţei duratei adecvate a procedurilor judiciare. Presiunea pozitivă se poate realiza prin transparenţa şi diseminarea datelor din instanţă.

Exemplu

§ Finlanda (Tribunalul Turku) – Este întotdeauna posibil să se contacteze şeful Curţii şi să i se ceară o explicaţie pentru întârziere. Un grup de lucru dezbate posibilităţile de a găsi căile de înainta plângeri instanţei.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Gramckow, H. 2005. Se pot aplica în curţile de justiţie civile abordările de management tip SUA? European Journal on Criminal Policy and Research (11): 97–120.

2.6 Abordarea pilot pentru elaborarea duratelor cadru

Duratele cadru trebuie să fie testate şi pilotate înainte de a le implementa în toată ţara. Instanţele pilot şi unităţile din cadrul instanţelor vor constitui o sursă valoroasă de informaţii pentru orice avansare.

Exemplu

§ Finlanda (Tribunalul Turku şi Curtea de Apel Rovaniemi) – „proiectul de calitate” a fost pilotat mulţumitor. Poate fi implementat şi adoptat de alte instanle.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Svela, A., Ed. (2006). Evaluarea calităţii judecării în instanţe. Principiile şi perspectivele de calitate propuse. Oulu, Painotalo Suomenmaa.

3. Monitorizarea şi diseminarea datelor
Ceea ce nu se măsoară nu poate fi evaluat şi îmbunătăţit, astfel încât monitorizarea constantă a cauzelor în curs de rezolvare este un element cheie al stabilirii şi dezvoltării duratelor cadru. Aceasta este ceva mai mult decât statistica “tradiţională” a instanţei. Trebuie adunate date cantitative pentru a crea rapoarte folositoare prin care să se monitorizeze şi să se scoată în evidenţă durata procedurilor. Este de la sine înţeles că un sistem informatic automatizat poate uşura monitorizarea cauzelor în curs de rezolvare, dar monitorizarea eficientă şi simplă se poate de asemenea face manual. În această privinţă, „Lista de verificare a gestionării timpului” este un instrument util.

3.1 Atenţie separată pentru timpul de inactivitate datorat părţilor sau instanţelor

Cauzele pot fi întârziate din cauza inactivităţii părţilor. Aceste cauze trebuie să fie monitorizate specific şi tratate în mod diferit de cele (active în curs) care necesită intervenţii ale Instanţei ca să continue.

Exemple

§ Austria (Tribunalul Linz) – orice caz care nu mai are nici o înregistrare în registrul electronic timp de peste 3 luni apare automat într-un checklist. Această listă este dată lunar şefului instanţelor şi judecătorilor şi personalului lor pentru control.
§ Finlanda (Curtea Regională de Contencios Administrativ Turku) – toate etapele procedurii fiecărui caz sunt înregistrate în sistemul de management al cazului. Toţi timpii de aşteptare pot fi monitorizaţi şi analizaţi.
§ Lituania (Curtea de Contencios Administrativ regională din Vilnius) – cauzele inactive timp de peste trei luni sunt aduse în atenţia şefului curţii.
§ Norvegia (Curtea de Apel Frostating Lagmannsrett) – durata procedurilor este monitorizată şi evaluată de rutină cu măsurile statistice cel puţin din trei în trei luni.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Svela, A., Ed. (2006). Evaluarea calităţii adjudicării în Curţile de Justiţie. Principiile şi perspectivele de calitate propuse. Oulu, Painotalo Suomenmaa.

3.2 Date privind performanţa instanţei disponibile pentru întreg personalul instanţei

Întregul personal al Instanţei trebuie să aibă acces la datele detailate asupra performanţei Instanţei şi, mai ales, asupra duratei procedurilor. Date trebuie să fie disponibile pentru a permite comparaţia şi îmbunătăţi transparenţa internă.

Exemple

§ Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – statistica Instanţei este utilizată intern de către managerul curţii pentru evaluarea şi monitorizarea timpului de rezolvare a fiecărui caz şi productivitatea Instanţei.
§ Finlanda (Curtea regională de Contencios Administrativ Turku) – statistica este publicată lunar şi trimisă prin e-mai întregului personal judiciar.
§ Finlanda (Tribunalul Turku) – fiecare instanţă publică rapoarte anuale care conţin informaţii despre duratele cadru şi strategiile aplicate.
§ Letonia (Tribunalul Central din Riga) – administraţia instanţei, întregul personal al Instanţei şi alte Instanţe au acces la sistemul informatic al Instanţelor, care oferă date asupra cauzelor.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Checklist al managementului timpului, Indicatorul şase: „Utilizarea tehnologiei moderne ca instrument pentru managementul timpului în sistemul de justiţie” (CEPEJ (2005) 12).

3.3 Datele privind performanţa Instanţei puse la dispoziţia publicului

Datele accesibile şi lizibile asupra performanţei Instanţei trebuie să fie puse la dispoziţia publicului şi să îmbunătăţească transparenţa Instanţei şi încrederea publicului.

Exemple

§ Albania (Tribunalul Tirana) – date asupra duratei procedurilor sau amânărilor audierilor sunt disponibile pe site-ul web.
§ Finlanda (Curtea regională de Contencios Administrativ Turku) – publicarea anuarului de statistică a justiţiei şi a raportului anual privind performanţa instanţelor. Rapoartele anuale ale instanţelor conţinând statistici ale timpului de aşteptare în diferite tipuri de cauze sunt publicate pe internet.
§ Slovenia (Tribunalul Nova Gorica) sunt publicate statistici în raportul anual al Ministerului de Justiţie.
§ Spania (Curtea Comercială nr. 3 din Barcelona) – din trei în trei luni fiecare instanţă trebuie să publice statistici ale cauzelor în aşteptare, care sunt publicate de Consejo general del poder judicial (Consiliul General al Puterii Judiciare).

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Linia de acţiune 14 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Checklist al managementului timpului, Indicatorul şase: „Utilizarea tehnologiei moderne ca instrument pentru managementul timpului în sistemul de justiţie” (CEPEJ (2005) 12).

3.4 Colectarea informaţiilor asupra aşteptărilor şi opiniile actorilor

Aşteptările şi opiniile actorilor sunt fundamentale pentru stabilirea, dezvoltarea şi validarea duratelor cadru, ca şi pentru monitorizarea percepţiilor publice şi a încrederii în instanţe şi adminsitrarea justiţiei. Examinările trebuie să se facă periodic la trei nivele diferite (stat, instanţă, unitate elementară). De asemenea grupurile de utilizatori, grupurile focus şi alte tehnici se pot utiliza în acest scop.

Exemple

§ Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – instanţele daneze efectuează, pentru fiecare district, cercetări regulate ale justiţiabililor. Studii pentru măsurarea încrederii şi a satisfacţiei lor au fost implementate în câteva instanţe pilot.
§ Marea Britanie - Anglia şi Ţara Galilor (Tribunalul Manchester) – trei cercetări publice sunt efectuate pe an.
§ Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – un institut extern efectuează o cercetare asupra părerilor apelanţilor în procesele civile.
§ Irlanda (Curtea Comercială Dublin) – există un grup de utilizatori format dintr-un judecător, doi grefieri, doi avocaţi pledanţi şi un avocat consilier. Se propune ca reprezentanţilor sectorului comercial să li se ceară să contribuie şi să se alăture grupului în viitorul apropiat.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Liniile de acţiune 14 şi 16 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsura 1.
§ Consejo General del Poder Judicial (2003). Enquesta a usuarios de la Administracion de justicia. Madrid, Consejo General del Poder Judicial: 124.

4. Politici de management procedural al cauzelor
Aceste politici şi practici sunt puternic afectate de diferenţele care caracterizează regulile şi cutumele procedurale ale fiecărui sistem judiciar. Totuşi, managementul cauzelor şi regulile procedurale sunt două din cele mai importante elemente pentru realizarea duratelor cadru şi a rezolvării cauzelor în timp adecvat. Recomandările Consiliului Europei şi unele politici folosite în unele ţări se axează pe aceste probleme. Totuşi se pot găsi practici negative în jurisprudenţa Curţilor Europene a Drepturilor Omului.

4.1 Implicarea participanţilor în schiţarea liniilor orientative procedurale ale instanţelor

Linii orientative procedurale trebuie să fie stabilite la nivel de instanţă pentru adaptarea la condiţiile şi cutumele locale. Aceasta implică o anumită putere a instanţelor în stabilirea regulilor locale într-un cadru procedural comun unui stat.

Exemple

§ Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – întâlniri anuale comune cu reprezentanţi ai Procuraturii şi avocaţilor de la tribunale.
§ Italia (Judecătoria Torino) – instanţa a stabilit liniile orientative locale pentru rezolvarea încărcării cauzelor, care au fost răspândite tuturor participanţilor.
§ Norvegia (Curtea de Apel Frostating Lagmannsrett) – scrisori au fost trimise la ambele consilii de stat pentru cauze noi, liste de probe şi procedurile de apel. Scrisorile sunt urmate de telefoane pentru a decide data şi durata audierii. Cu o săptămână sau două înainte de audierea apelului, judecătorul îl contactează direct pe avocat (prin e-mail) pentru a defini un calendar detailat comun pentru audierea apelului (prezentarea martorilor, etc.). Se face în acest fel o adevărată economie de timp, deoarece avocaţii sunt obligaţi să discute între ei şi să convină asupra aranjamentelor practice. În materie penală, se organizează sesiuni pregătitoare informale cu procurorii pentru cauzele cele mai complexe, pentru a discuta prezentarea probelor, schema de timp logică şi realistă, etc. Liniile orientative pentru tratarea cauzelor sunt stabilite în scris şi semnate de barou şi instanţă, ele rezultând din discuţii comune şi consens. Au loc de asemenea contacte strânse cu procurorii generali şi se stabilesc reguli comune pentru grefierii instanţelor.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§ Premiul Scării de cristal a Justiţiei 2006 – menţiune specială acordată Tribunalului Torino.

§ Linia de acţiune 14 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

4.2 Procedurile adecvate complexităţii cauzelor

Procedurile trebuie să fie adecvate complexităţii cauzelor. Managementul cauzelor trebuie să fie diferenţiat după valoare, numărul de părţi şi problemele juridice implicate într-un caz. Trebuie să se stabilească proceduri sumare pentru rezolvarea cauzelor care se consideră că au un nivel de complexitate redus.

Exemple
§ UK – Anglia şi Ţata Galilor (Tribunalul Manchester) – există trei piste diferite: somaţie de plată (până la 7500 Euro), pistă rapidă (până la circa 22.500 Euro) şi multi-pistă (peste 22.500 Euro).
§ Letonia (Judecătoria Centrală Riga) – cauzele sunt examinate după complexitatea lor.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Recomandarea R (87) a Consiliului Europei privind simplificarea justiţiei penale.
§ Peysner, J., and Seneviratne, M. (2005). Managementul cauzelor civile: instanţele şi aspectele post-Woolf. Londra: Departamentul Afacerilor Constituţionale.

4.3 Procedură tipică bazată doar pe două audieri

Procesele trebuie să fie cât se poate de concentrate pentru a fi eficiente. Recomandarea Rec. 84 (5) recomandă instituirea unei proceduri tipice bazate pe „nu mai mult de două înfăţişări, prima ar putea fi o înfăţişare preliminară de natură pregătitoare şi a doua pentru administrarea de probe, audieri şi, dacă este posibil, pronunţarea hotărârii”.

Exemplu

§ Republica Slovacă (Tribunalul Bratislava) – obligaţia de a judeca şi decide un caz la primul termen, amânările sunt permise doar pentru motive serioase, anunţate de judecător părţilor şi înregistrate în dosar.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Linia de acţiune 11 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.

4.4 Rolul judecătorilor în managementul activ al cauzelor

Judecătorii joacă rolul unui “terţ imparţial” în procesul de soluţionare a unui conflict. Sunt singurii care pot stabili ritmul de rezolvare a litigiilor independent de interesele părţilor. Ei trebuie să aibă deci un rol pro-activ în managementul cauzelor pentru a garanta soluţionarea corectă şi la timp a cazului, în concordanţă cu durata cadru. Trebuie de asemenea să notăm că jurisprudenţa CEDO spune că „inactivitatea Instanţei”, „inerţia judiciară în obţinerea de probe” şi „lipsa completă de activitate a autorităţii judiciare” au fost cauzele încălcării unei clauze de timp rezonabil (CEPEJ(2006)15: paragrafele 29, 30, 36).

Exemplu

§ Irlanda (Curtea Comercială din Dublin) – se aplică un sistem de management intensiv al cauzelor în vederea reducerii duratelor cadru. Este posibil să se încheie cauzele sau să se impună penalităţi pentru nerespectarea instrucţiunilor instanţei. Proiectul de regulament al instanţei asigură proceduri de apel rapide.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Recomandarea Rec. (84) 5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.
§ Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsura 5.
§ Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).
§ Gramckow, H. (2005). Poate managementul instanţelor de tip SUA să fie aplicat în sistemele judiciare civile? European Journal on Criminal Policy and Research (11): 97–120.
§ Solomon, M., and Somerlot. (1987). Managementul fluxului de cauze în judecătorii. Chicago, IL: American Bar Association.
§ Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul Final. Londra: Cabinetul Lordului Cancelar.

4.5 Politica strictă de reducere la minim a amânărilor

Numeroase amânări de termene, fie cerute de instanţă, fie de către părţi şi intervalele excesive dintre termene au fost considerate cauzele unor întârzieri nejustificate de către CEDO (CEPEJ (2006),36). Amânările trebuie să fie permise doar dacă sunt clar justificate şi dacă s-a stabilit o dată pentru termenul următor. Dacă o instanţă admite multe amânări, ea îi încurajează pe avocaţi, nepregătiţi pentru cauzele lor, să ceară noi amânări. În felul acesta timpul de procese al judecătorului va fi subminat.

Exemple

§ Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – instanţa stabileşte întâlniri cu procurorul şi apărător pentru stabilirea unei scheme a cazului pentru evitarea amânărilor inutile în timpul judecăţii.
§ Letonia (Tribaunlul Central Riga) – audierile nu pot fi amânate fără a fixa noi termene.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Linia de acţiune 9 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).
§ Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze. Inima managementului instanţelor în Noul Mileniu. Williamsburg, VA.: National Center for State Courts.
§ Whittaker, C., Mackie, A., Lewis, R., and Ponikiewski, N. (1997). Organizarea eficientă a instanţelor. Motivele amânărilor în instanţele magistraţilor. Londra: Ministerul de Interne.

4.6 Organizarea de întâlniri prealabile între părţi

S-a recunoscut că o întâlnire privind managementul cazului este unul din instrumentele cele mai eficace pentru a ajuta la soluţionarea acestuia, a evita amânările, a concentra audierile şi (apoi) a menţine duratele cadru. Deciziile luate în timpul întâlnirii pot fi puse sub forma unui „contract”.

Exemple

§ Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – în cauzele civile are loc o întâlnire la începutul procesului, în care părţile cad de acord asupra evoluţiei cazului.
§ Norvegia (Tribunalul Midhordland Tingrett) – întâlniri pregătitoare în cauzele civile au avut ca rezultat soluţionarea a peste 80% din cauze.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Liniile de acţiune 14 şi 16 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra: Cabinetul Lordului Cancelar.

4.7 Impunerea duratelor cadru pentru prezentarea probelor

Întârzierile instanţelor se pot datora lipsei avocaţilor, părţilor şi a martorilor experţi la datele scadente pentru prezentarea probelor şi a rapoartelor. “Neprezentarea martorilor la audieri a cauzat amânări repetate" – ceea ce a fost considerat ca una din cauzele de încălcare a clauzei « timpului rezonabil » a CEDO (CEPEJ (2006)15). O politică strictă de stimulente şi sancţiuni care să sprijine aceste date scadente poate fi foarte eficientă pentru viteza de rezolvare a litigiilor.

Exemple

§ Principalitatea Andorra (Curtea Superioară de Apel) – avocaţii trebuie să-şi prezinte concluziile în mai puţin de 15 zile.
§ Republica Cehă (Judecătoria 1 Praga) – amenzile sunt date de către instanţă oricărui expert care nu respectă datele scadente.
§ Finlanda (Curtea Regională de Contencios Administrativ Turku) – liste de cauze în care raportul expertului judiciar nu a fost primit la timpul stabilit de către instanţă sunt prezentate lunar de către sistemul de management al cauzelor şi se trimit notificări.
§ Republica Slovacă (Judecătoria Bratislava) – se prevede o scadenţă specifică pentru prezentarea raportului de expertiză. Dacă scadenţa nu este respectată, expertul poate fi sancţionat.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Linia de acţiune 17 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.
§ Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).
§ Savvides, L. (2003). Măsuri introduse de Curtea Supermă din Cipru pentru eliminarea întârzierilor. Strasbourg: CEPEJ.

4.8 Format standard şi concis pentru sentinţele scrise (şi utilizarea modelelor)

Un format standard şi câteva limite flexibile privind numărul de pagini ale sentinţelor judecătoreşti por fi folositoare pentru realizarea duratelor cadru. În plus, câteva experienţe demonstrează că sentinţele concise ajută la abordarea punctelor cheie şi la argumentarea de către judecător.

Exemplu

§ Norvegia (Curtea de Apel Frostating Lagmannsrett) – s-au depus eforturi pentru comprimarea lungimii sentinţelor. O sentinţă generală poate să curpindă 10-12 pagini dactilografiate. Dacă are mai mult de 14, este prea lungă. Experienţa arată că sentinţele sunt mai bune dacă sunt mai scurte. Se văd mai bine punctele cheie, prezentarea argumentelor şi felul în care judecătorul a motivat concluzia sa. Formatul sentinţei este standard: o linie cu baza legală a cazului, un rezumat al circumstanţelor cazului, un raport pe scurt asupra istoriei procedurale, argumentele şi cererile părţilor. Apoi instanţa îşi prezintă deliberarea cu estimări şi luări de poziţie şi în cele din urmă concluzia instanţei.

Referinţe

§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.
§ Niv, M. B. and Z. Safra (1999). “O argumentare judiciară detsailată nu este de dorit.” European Journal of Law and Economics 7: 161–174.

4.9 Utilizarea tehnologiei audio şi video în procedurile judiciare

Conferinţa audio şi depoziţiile video pot economisi timp şi bani atât pentru instanţe, cât şi pentru părţi. Ele pot fi folosite pentru audierile preliminarii, dar şi în cauzele penale complexe pentru a garanta securitatea martorilor sau pentru a evita transferul persoanelor arestate.

Exemple

§ Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – când instanţa organizează audierile, se trimit în avans calendare detailate părţilor. Martorii sunt chemaţi conform unei programări fixe şi audiaţi prin telefon, când este posibil.
§ Irlanda (Curtea Comercială din Dublin) - întârzierea rezolvării litigiilor a fost depăşită prin utilizarea iniţiativelor ca luarea de probe prin video. Utilizarea legăturii video pentru a permite martorii să depună mărturie împreună cu acceptarea declaraţiilor martorilor poate evidenţia necesitatea ca martorii să apară în faţa instanţei.
§ Italia – tehnologiile video sunt folosite pe scară largă mai ales în procedurile penale care se ocupă cu crima organizată. În acest fel, este posibil să se evite transferul de închişi de la închisori la instanţă, cu reducerea costurilor şi timpului de audiere.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Liniile de acţiune 14 şi 16 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Recomandarea Rec. (84) 5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.
§ Fabri, M., and Contini, F., Eds. (2000). Justiţia şi tehnologia în Europa. Haga. Olanda: Kluwer Law International.
§ Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

4.10 Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării pentru managementul cauzelor şi administrarea de probe

Utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicării în mediul judiciar poate mări eficienţa administrării justiţiei. Cazurile de reuşită arată cum rezultatele pozitive rezultă întâi din automatizarea sarcinilor cu grad ridicat de repetativitate. Rezolvarea la timp a litigiilor poate fi de asemenea îmbunătăţită prin utilizarea Internetului pentru a facilita schimbul de date şi informaţii între instanţe şi părţi.

Exemple

§ Austria (Tribunalul Linz) – cu comunicarea juridică electronică implementată de Ministerul Justiţiei este posibilă introducerea electronică a cauzelor şi schimbul de date între instanţe şi părţi.
§ Finlanda (Tribunalul Turku) – serviciile electronice în cauzele civile şi penale permit un schimb de informaţii şi documente între părţi şi pe lanţul justiţiei penale.
§ MB – Anglia şi Ţara Galilor – pretenţiile de bani on line permit cetăţenilor şi societăţilor să depună plângeri de circa 150.000 Euro prin Internet.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Linia de acţiune 9 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.
§ Recomandarea Rec. (95)12 a Consiliului Europei privind managementul justiţiei penale.
§ Recomandarea Rec. (2001)12 a Consiliului Europei privind structura sistemelor informatice judiciare.
§ Recomandarea Rec. (2001)3 a Consiliului Europei privind prestarea de servicii juridice prin noile tehnologii.
§ Recomandarea Rec. (2003)14 a Consiliului Europei privind interoperabilitate sistemelor informatice.
§ Recomandarea Rec. (2003)5 a Consiliului Europei privind arhivarea documentelor electronice.
§ Checklist al managementului timpului, Indicatorul şase: „Utilizarea tehnologiei moderne ca instrument pentru managementul timpului în sistemul de justiţie” (CEPEJ (2005) 19).
§ Fabri, M., and Contini, F., Eds. (2000). Justuiţia şi Tehnologia în Europa. Haga, Olanda: Kluwer Law International.

5. Măsurile privitoare la nr. de dosare şi volumul de muncă

Nr dosare (caseload) şi volumul muncii din instanţe (workload) suferă evoluţii în timp şi deci trebuie să fie monitorizate şi administrate de către autorităţile judiciare. Monitorizarea se poate baza pe colectarea de date prin sistemele automatizate de management al cauzelor, dar şi cu un sistem mai simplu şi mai tradiţional pe suport de hârtie. Nr de dosare poate fi gestionat prin diverse mijloace care au drept scop îmbunătăţirea productivităţii instanţelor sau reducerea muncii judecătorilor şi personalului instanţelor. Stabilirea şi menţinerea unor durate cadru realiste ajută la prevenirea, organizarea şi reducerea încărcării muncii.

5.1 Prevederea şi monitorizarea încărcării cu cauze şi a muncii din instanţe

Prevederea şi monitorizarea încărcării cu cauze şi a muncii sunt fundamentale pentru determinarea capacităţii de muncă a instanţelor şi alocarea corespunzătoare a resurselor. Aceste sarcini pot fi îndeplinite prin diverse metode de măsurare, cum ar fi modelul de încărcarea ponderată cu cauze, Delphi, date istorice, studii specifice de timp, etc.

Exemple

§ Olanda – modelul Lamicie este utilizat pentru calcularea încărcării muncii judecătorilor şi a personalului instanţelor în termenii timpului necesar pentru soluţionarea cauzelor. Se bazează pe 48 categorii de cauze în materie civilă, penală, administrativă şi fiscală. Modelul a fost instalat şi este revizuit regulat, datorită studiilor de management al timpului.
§ Spania (Curtea Comercială Barcelona n.3) - Modulos de trabajo indică timpul mediu în care se aşteaptă ca un judecător să-l dedice rezolvării fiecărui tip diferit de cauze. Ele se bazează pe studii de timp.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Recomandarea Rec. (95)12 a Consiliului Europei privind managementul justiţiei penale.
§ Albers, P., Borzova, I., and Goth-Flemmisch, B. (2004). Metode practice de combatere a întârzierilor în sistemul judiciar (CEPEJ (2004) 5) (D1)
§ Lawson, H. O. and B. J. Gletne (1980). Măsuri privitoare la încărcarea muncii în Instanţe. Williamsbourg VA, National Center for State Courts.

5.2 Încurajarea modurilor alternative de soluţionare a litigiilor şi o rezolvare timpurie prin înţelegere între părţi

Soluţiile alternative ale litigiilor, în diversele sale forme, pot reduce încărcarea cu cauze a judecătoriei de primă instanţă şi evita congestionarea instanţei. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, prin recomandările sale 86/12 şi 2001/9 sprijină diverse forme de soluţionare a litigilor în afara instanţelor. Alte recomandări (98/1 cauze de familie, 99/19 cauze penale, 2002/10 cauze civile) sprijină medierea mai ales în cauze de familie, în favoarea copiilor şi în cauzele penale măresc drepturile victimelor în procesul penal.

Exemple

§ Slovenia (Tribunalul Nova Gorica) – instanţa a elaborat un program specific de ADR în cauze civile. Scopul este rezolvarea cauzelor prin rezolvarea litigiului fără judecată. Dacă ambele părţi sunt de acord, instanţa garantează schema primei întâlniri de mediere în decurs de 90 zile. Procedura este liberă pentru ambele părţi. Mediatorii special antrenaţi au sarcina de a ajuta părţile să ajungă la un acord care rezolvă litigiul prin tehnici de negociere.
§ Croaţia (Curtea Municipală Varaždin) – instanţa a făcut parte din Proiectul denumit “Eficienţa judiciară în Republica Croaţia”. Proiectul a constatat că eficienţa putea fi îmbunătăţită prin mai multe activităţi, printre care creşterea numărului de cauze în care părţile ajung la un acord. Rezultatele proiectului au fost pozitive, cu o creştere cu 40% a cauzelor rezolvate.

Rezolvarea timpurie are un impact puternic asupra încărcării muncii, măreşte deci capacitatea instanţelor de a respecta duratele cadru. Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) a accentuat recent asupra importanţei acestei practici. El recunosc necesitatea unei rezolvări iniţiale a litigiilor şi rolul “proactiv şi inovator” al judecătorilor. În evaluarea sistemelor judiciare europene (ediţia 2006) se relevă că 21 state membre ale Consiliului Europei adoptă acest gen de proceduri.

Exemple

§ Olanda – un program de mediere a fost elaborat pentru a facilita utilizarea medierii înainte de audierea unei cauze (civile, de familie şi de impunere) şi în timpul procesului de către mediatori profesionali.
§ Norvegia (Tribunalul Midhordland) – scopul programului de mediere judiciară norvegian este soluţionarea litigiului dintre părţi înainte de începe procedura judiciară principală. Mediatorul judiciar, care foarte frecvent este un judecător, ajută părţile să ajungă la un acord. Medierea judiciară reuşeşte în 70-80% din cauze. Dacă părţile în litigiu nu pot ajunge la un acord, cauza este deferită unui alt judecător pentru a continua judecata. Întrucât mediatorul judiciar are obligaţia confidenţialităţii, judecătorul care preia cauza nu va fi în stare să cunoască detaliile medierii. Instanţa care ia parte la acest proiect a constatat multe avantaje, printre care: o programare mai rapidă a cauzelor şi mai puţin timp cheltuit cu fiecare cauză. Aceasta se datorează atât faptului că audierile principale care consumă timp sunt evitate şi din cauză că judecătorul nu trebuie să scrie nici o sentinţă în cauza respectivă.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Liniile de acţiune 8 şi 9 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.
§ Recomandarea Rec. (86)12 a Consiliului Europei privind încărcarea excesivă a muncii.
§ Recomandarea Rec. (98)1 a Consiliului Europei privind medierea în cauze de familie.
§ Recomandarea Rec. (99)1 a Consiliului Europei privind medierea în cauze penale.
§ Recomandarea Rec. (2001)9 a Consiliului Europei privind alternativele de rezolvare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private.
§ Recomandarea Rec. (2002) a Consiliului Europei privind medierea în cauzele civile.
§ Recomandarea Rec. (86)12 a Consiliului Europei privind încărcarea excesivă a instanţelor.
§ Consiliul Consultativ al Judecătorilor europeni (CCJE) Opinia nr. 6 (2004) privind judecata corectă într-o perioadă de timp rezonabilă şi rolul judecătorului în luarea în consideraţie a măsurilor alternative de rezolvare a litigiilor.
§ Sisteme judiciare europene. Ediţia 2006. Strasbourg: Council of Europe Publishing. p. 87.
§ Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze. Nucleu managementului instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA Centrul Naţional pentru Curţi de Justiţie de Stat.
§ Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra: Cabinetul Lordului Cancelar.

5.3 Instrumente de filtrare şi deviere pentru limitarea numărului de cauze introduse în instanţe

Regulile de filtrare şi deviere trebuie să se aplice fără a prejudicia dreptul la un remediu eficace. Recomandarea (95) 5 privind sistemele de apel şi procedurile în cauzele civile şi comerciale indică câteva criterii şi metode de filtrare a cauzelor care sunt audiate în a doua instanţă cu scopul reducerii încărcării muncii.

Exemplu

§ Norvegia (Curtea de Apel Frostating Lagmannsrett) – această instanţă filtrează cauzele mai puţin grave printr-un proces de examinare preliminară efectuat de 3 judecători. Dacă toţi sunt de acord că este clar că apelul nu va reuşi, pot să refuze deferirea la instanţa de apel. Drept consecinţă, sentinţa Judecătoriei este definitivă. Pentru a obţine o procedură eficientă, o echipă de 3 judecători este întotdeauna gata să ia în consideraţie apelul imediat ce este depus. Majoritatea cauzelor sunt deci examinate şi filtrate în două sau trei zile.

Referinţe

§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§ Recomandarea Rec. (95)5 a Consiliului Europei privind sistemele şi procedurile de apel în cauze civile şi comerciale.

5.4 Instituirea şi dezvoltarea urmăririi penale discreţionare (principiul oportunităţii urmăririi penale)

Principiul urmăririi discreţionare, ca şi “contraventiile şi amenzile”, ”avertismentul poliţienesc” (de ex. ASBO – decretul britanic relativ la comportamentul antisocial) pot fi măsuri eficiente pentru a evita congestionarea instanţei fără să afecteze combaterea infracţionalităţii. Recomandarea (87) 18 propune tratarea întârzierilor în administrarea justiţiei penale prin mai multe mijloace, inclusiv o definiţie mai clară a priorităţilor pentru desfăşurarea unei politici penale. În acest cadru, “principiul urmăririi discreţionare” trebuie să fie stabilit “oricând dezvoltarea istorică şi constituţia statelor membre o permit ». Altfel, recomandarea propune luarea de măsuri cu acelaşi scop.

Exemplu

§ Germania – în această ţară se renunţă la mai mult de jumătate din toate procedurile de investigaţie preliminare contra suspecţilor cunoscuţi datorită utilizării principiului urmăririi discreţionare. În acest fel procurorii au „amortizat efectul măririi ratei criminalităţii prin aproape dublarea ratei neurmăririi discreţionare”. În consecinţă judecata a devenit o excepţie [...] şi 50% din toate persoanele pedepsite sunt pedepsite informal prin renunţarea la cauză cu sau fără condiţii.

Referinţe

§ Recomandarea Rec. (87)18 a Consiliului Europei privind simplificarea justiţiei penale.
§ Oberwittler, D. and S. Hofer (2005). “Crimă şi justiţie în Germania. O analiză a recentelor trenduri şi cercetări.” European Journal of Criminology 2(4): 465-508.

5.5 Utilizarea din ce în ce mai mult a unui singur judecător în loc de un complet

„Structura colegială a instanţele penale” şi” organizarea colegială sistematică la instanţele de prim grad” sunt considerate de CEDO cauzele ale încălcării exigenţei de timp rezonabil (CEPEJ (2006) 15) 35, 40). Pentru a mări capacitatea instanţei, trebuie să se ia în consideraţie utilizarea judecătorilor unici în locul completelor. Această schimbare trebuie să fie urmată de o reorganizare a resurselor instanţei, cum sunt sălile de judecată şi personalul.

Exemplu

§ Italia – în cadrul politicii de unificare a instanţelor care a avut loc în 1999, legislatorul a extins jurisdicţia unui singur judecător în cauzele civile (în timp ce s-a redus completul la un judecător din trei). În consecinţă, instanţele de jurisdicţie generală au în general un singur judecător cu câteva excepţii pentru cauzele în care legea cere totuşi un complet de trei judecători.

Referinţe

§ Recomandarea Rec. (86)12 a Consiliului Europei privind încărcarea excesivă a instanţelor.
§ Recomandarea Rec. (95)5 a Consiliului Europei privind soluţionarea alternativă a litigiilor
§ Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).
§ Fabri, M., Langbroek, P., and H. Pauliat, Eds (2003). Administrarea justiţiei în Europa spre dezvoltarea standardelor de calitate. Bologna, Italia: Lo Scarabeo.

5.6 Sistemul de alocare flexibilă a cauzelor

Alocarea cauzelor este una din problemele cheie ale managementului instanţei şi afectează durata procedurilor. Crearea unui sistem de alocare flexibil va permite instanţei să se adapteze mai bine schimbărilor neprevăzute ale volumului de cauze. În legătură cu aceasta, pot fi folosite “grupele de lucru de judecători” sau « echipele mobile ». De asemenea, în ţările în care alocarea cauzelor unui singur judecător trebuie să se bazeze pe reguli fixate mai dinainte (principiul judecătorului natural), este posibil să se creeze o anumită flexibilitate pentru a face schimbări neprevăzute în încărcarea cu cauze sau în cazul încărcării grele cu cauze. În plus se pot flexibiliza regulile jurisdicţiei teritoriale, dar şi a materiilor şi criteriilor de valoare pentru a realiza o alocare mai eficientă a cauzelor şi a face faţă modificărilor neaşteptate în încărcarea cauzelor. Flexibilitatea poate de asemenea ajuta la evitarea întârzierilor nerezonabile cauzate de transferul judecătorilor (CEPEJ (2006)15, p. 30)

Exemple

§ Franţa – judecătorii care lucrează pe lângă Preşedintele Curţii (majoritatea şefi de departament în cadrul instanţei) sau procurori generali ai Curţii de Apel pot fi chemaţi să-i înlocuiască temporar pe colegii lor în caz de boală, concediu de maternitate, concediu anual, cursuri de instruire ca şi în situaţia în care se întăreşte capacitatea personalului dintr-o instanţă pentru a asigura rezolvarea unui caz într-un timp rezonabil (Art 3-1 a Statutului Judecătorului). O soluţie similară se aplică personalului instanţei.
§ UK – Anglia şi Ţara Galilor – judecătorii numiţi de Înalta Curte sunt în general angajaţi ca generalişti. Totuşi sunt departamente şi secţii în cadrul instanţei care necesită o pregătire particulară, cum sunt cele penale, comerciale şi de familie. Pentru aceste domenii, judecătorii sunt numiţi special pentru aceste domenii. În timp ce pregătirea se evaluează şi se defineşte în general la numire, judecătorii pot trece printr-o nouă instruire pentru a căpăta o nouă expertiză şi noi licenţe.
§ Olanda – „brigada mobilă” a fost instituită în Olanda pentru a sprijini judecătoriile suprasolicitate prin persoane de suport. Este vorba de o unitate mică, centralizată, de judecători şi grefieri care ajută instanţa să reducă cauzele în curs de rezolvare.
§ Suedia (Tribunalul Huddinge) – instanţa este împărţită în unităţi de 2-3 judecători. Judecătorii din fiecare unitate pot să-şi împartă munca, astfel încât un judecător se concentrează, de exemplu, asupra unei cauze civile mari, ceilalţi se pot ocupa de cele mai simple.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.
§ Informaţii date de membrii CEPEJ-TF-DEL

§ Linia de acţiune 13 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)
§ Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).
§ Albers, P., Borzova, I., and Goth-Flemmisch, B. (2004). Căi practice de combatere a întârzierilor în sistemul judiciar (CEPEJ (2004)5) (D1)
§ Banakar, R., J. Flood, et al. (2005). Alocarea internă a cauzelor în Anglia. In P. Calvez, F. (2006). Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului. Strasbourg, CEPEJ.
§ Langbroek and M. Fabri. (eds.), Alocarea internă a cauzelor. Un raport privind un studiu comparativ a regulilor şi practicilor din 5 ţări europene. Utrecht, Utrecht University: 63-134.
§ Langbroek, P. and M. Fabri (2006). Judecătorul potrivit pentru fiecare cauză, Intersentia.

5.7 Extinderea sarcinilor preluate de grefieri

Grefierul poate să aibă competenţa de a rezolva anumite cauze fără intervenţia judecătorului sau o supraveghere judiciară limitată. Pentru acest fel de cauze se pot stabili durate cadru. Rechtspfleger-ii poate avea diverse atribuţii în anumite proceduri civile şi penale. Aceştia sunt prezenţi în 16 state membre ale Consiliului Europei.

Exemple

§ Austria (Judecătoria Linz) – Rechtspfleger-ii lucrează în mai multe domenii cum sunt cauzele de moştenire, insolvenţă, proceduri executive şi înregistrarea terenurilor.
§ Azerbaidjan (Curtea Economică locală) – sarcini cvazi-judiciare sunt efectuate de către Rechtspfleger-i în domeniile specifice de drept cum sunt moştenirea, insolvenţa şi înregistrarea terenurilor.

Referinţe
§ Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§ Recomandarea Rec. (86)12 a Consiliului Europei.
§ European Union of Rechtspfleger. Statutul model al justiţiabilului/grefierului, EUR.

5.8 Limitarea activităţilor extrajudiciare de care se ocupă judecătorii şi instanţele

Activitatea centrală a instanţelor trebuie să fie soluţionarea litigiilor, împărţirea dreptăţii. Oricare altă activitate, nelegată de aceasta, trebuie să fie rezolvată mai bine de alte agenţii. Judecătorii trebuie să evite orice altă activitate în afara instanţelor, deoarece aceasta poate compromite aspectul de imparţialitate şi performanţă organizatorică. Timpul petrecut efectiv de judecători la participare în „alte” activităţi a fost recunoscut ca o altă sursă de „întârziere nerezonabilă” (CEPEJ (2006)15, para 32).

Exemple

§ Danemarca – în 2001 s-a raportat public că munci secundare au fost efectuate de judecători, care câştigau venituri medii suplimentare între 11.000€ - 88.000 pe an (în funcţie de instanţă), din care majoritatea proveneau din arbitrajul privat. Îngrijorările se refereau la faptul că aceşti judecători nu aveau timpul necesar pentru activitatea judecătorească (ceea ce a fost negat de preşedinţii instanţelor) sau intrau în conflict cu datoriile şi imparţialitatea lor. Ca o reacţie, în noiembrie 2001, Consiliul Preşedinţilor instanţelor au solicitat limitarea acestor practici.
§ Croaţia – luarea deciziilor în cauzele de omologare a testamentelor necontestate (cauze de moştenire) se transferă de la instanţe la notarii publici. Anumite sarcini executive au fost transmise de la judecători, în scopul reexaminării rolului judecătorilor în acest domeniu şi se ia în consideraţie transferul activităţilor judiciare prezente în cauze de execuţie la executorii de profesie. O parte a activităţilor întreprinse înainte de judecători în cauzele de înregistrare a terenurilor (de ex. eliberarea extraselor din Cartea Funciară) se transferă la registratori/ Rechtspfleger-i calificaţi.
§ Franţa – conform Legii din 2 iulie 2003 privind simplificarea legii şi a Decretului din 7 iunie 2006, Guvernul a suprimat sau reorganizat diverse comisii administrative şi i-a retras pe magistraţi din unele din ele.
§ Ungaria – ca rezultat al reformei judiciare, nu li se permite să se angajeze în alte funcţii profesionale (plătite) (de exemplu, ca arbitru). Aceasta se bazează pe legea LXII din 1997.
§ Olanda – judecătorii sunt obligaţi să raporteze interesele lor din afara instanţei într-un registru public (pe www.rechtspraak.nl).

Referinţe
§ Informaţii date de membrii CEPEJ-TF-DEL
§ Metode practice de combatere a întârzierilor în sistemul judiciar (CEPEJ (2004) 5) (D1) (vezi III – Concluzii principale)
§ Recomandarea R (95) a Consiliului Europei privind managementul justiţiei penale.
§ Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului. Strasbourg (CEPEJ (2006)15)
§ Wittrup, J. and P. Sørensen (2003). Calitate şi justiţie în Danemarca. In M. Fabri, P. Langbroek şi H. Pauliat (Eds.) Administrarea justiţiei înb Europa: spre elaborarea standardelor de calitate. Bologna, Lo Scarabeo. p. 131-132.

ANEXA I

UN SCURT GLOSAR DE TERMENI
Acest scurt glosar de termeni trebuie să ajute la împărtăşirea unor înţelesuri ale conceptelor utilizate în compendiu. Glosarul urmărească să folosească, cât se poate de frecvent, definiţiile deja folosite în raportul CEPEJ „Sistemele judiciare europene” – Ediţia 2006”.

Restanţă (Backlog, Stock d’affaires) – numărul de cauze care depăşesc « durata permisă » (vezi şi pag. 75 « Sistemele judiciare europene – ediţia 2006 »). Acest termen este adesea folosit ca sinonim cu întârzierea şi poate fi foarte ambiguu. Stabilirea de durate cadru poate face posibilă adoptarea unei definiţii mai precise a restanţei – este vorba de numărul sau procentul de cauze nedecise într-o durată cadru stabilită (sau durată standard).

Încărcătura cu cauze (Caseload, Charge d’affaires) – este numărul de cauze pe care o instanţă le rezolvă într-o anumită perioadă de timp. Ea se exprimă prin suma cauzelor nerezolvate (pendinte) plus cauzele înregistrate într-o anumită perioadă de timp.

Instanţa – un organism stabilit de lege pentru judecarea unor tipuri specifice de cauze într-o structură administrativă specifică, unde unul sau mai mulţi judecători lucrează în mod temporar sau permanent. (vezi pag. 204 a „Sistemelor judiciare europene”).

Judecător – o persoană independentă şi imparţială care judecă cauzele într-o instanţă în conformitate cu legea şi care respectă o procedură organizată, în orice problemă de competenţa sa.

Avocat – o persoană calificată şi autorizată conform legii naţionale care pledează şi acţionează în numele clienţilor săi, pentru practicarea dreptului, care apare în faţa instanţelor sau consiliază şi-şi reprezintă clienţii în probleme de drept. (Recomandarea R(2000) 21).

Mediere – un proces de rezolvare a unui litigiu, prin care părţile negociază problemele în litigiu pentru a ajunge la un acord cu asistenţa unuia sau mai multor mediatori (Recomandarea R(2002) 10).

Cauze pendinte – reprezintă numărul de cauze care nu au fost încă soluţionate de instanţă într-o perioadă de timp. Se poate exprima în numere (de ex. cauze nerezolvate până la 1 ianuarie) sau în procente (de ex. procente de cauze nerezolvate în mai mult de 3 ani).

Politică – un curs sau principiu de acţiune adoptat sau propus de o organizaţie, un curs de acţiune sau inacţiune ales de autorităţi pentru a trata o anumită problemă sau un set interconectat de probleme.

Practică – acţiuni practice întreprinse de organizaţiile participante.

Procuror public – autoritate publică care, în numele societăţii şi în interesul public, asigură aplicarea legii a cărei încălcare atrage o sancţiune penală, luând în consideraţie atât drepturile individului cât şi necesitatea eficienţei sistemelor judiciare penale (Recomandarea R (2000) 19).

Durată cadru (Timeframe, Délai)– o perioadă de timp în care are loc sau va avea loc o acţiune. Duratele cadru sunt ţinte care se utilizează ca mijloace inter-organizaţionale pentru realizarea unui timp adecvat de desfăşurare a procedurilor judiciare.

Limita de timp (Time limit, Date limite) – o limită de timp în care ceva trebuie să se facă. În procedurile judiciare, acest termen indică mai ales limitele stabilite de regulile procedurale. Aceste limite pot fi obligatorii şi cu consecinţe într-o procedură specifică (de ex. interzicerea administrării de probe după un anumit timp specific) sau simple recomandări fără consecinţe (de ex. când un judecător trebuie să scrie o sentinţă într-o săptămână după pronunţarea deciziei, dar nimic nu se întâmplă dacă prevederea nu se îndeplineşte). Contrar duratei-cadru, simplele întârzieri nu trebuie să fie specificate în reguli procedurale. Ele sunt simple scopuri inter-organizaţionale fără a avea consecinţe decât la acest nivel.

Standardul de timp (Time standard, Temps alloué) – timpul necesar pentru îndeplinirea unei sarcini. Este vorba de timpul alocat pentru efectuarea unei sarcini de producţie într-un sistem standard de determinare a costurilor. Se poate exprima sub forma timpului standard sau a orelor standard, în care se aşteaptă rezultatul. Din perspectivă organizatorică un standard de timp este mai rigid şi axat asupra activităţilor unice, nu ca durate cadru. Totuşi este adoptat pe larg de literatura anglo-saxonă cu un înţeles similar celui de durată cadru. Deci, se pot utiliza standardul de timp şi durata cadru ca sinonime.

Încărcătura de muncă (Workload, Charge de travail) – poate fi definită ca întreaga muncă pe care o instanţă o depune – în timp ce încărcarea cu cauze se referă doar la numărul de cauze cu care se ocupă o instanţă.

ANEXA II:

ANALIZA SUMARA A RECOMANDARILOR CONSILIULUI EUROPEI IN LEGATURA CU MANAGEMENTUL DURATEI CADRU SI RAPIDITATEA PROCEDURILOR

Recomandarile Consiliului European legate de imbunatatirea sistemului de functionare a justitiei ofera un set bogat de sfaturi in legatura cu rapiditatea justitiei care, ori de cate ori este oportun, au fost mentionate in compendiu ca referinta.

Aceasta anexa rezuma rezultatele studiului. Recomandarile care sunt valabil pe website-ul CEPEJ (http://www.coe.int/t/dg1/legalcooperation/cepej/) au fost clasificate in patru grupe legate de:
1) Probleme de procedura in materie civila,
2) Probleme de procedura in materie penala,
3) Reducerea volumului de munca,
4) Utilizarea tehnologiilor moderne.

Acest document nu inlocuieste textele originale ale recomandarilor, insa ofera o scurta descriere a recomandarilor considerate utile in scopul acestui compendiu.

1. Probleme de procedura in materie civila

In materie civila, recomandarile CoE se refera in principal la „noile” principii de procedura civila in vederea imbunatatirii sistemului de functionare a justitiei (Rec. R (84) 5). Alte masuri legate de reducerea volumului de munca (Rec. R (86) 12), si de imbunatatirea sistemului de apel (Rec. R (95) 5) vor fi examinate in sectiunea care se refera la reducerea volumului de munca.

Recomandarea R (84)5 asupra principiului de procedura civila indicat in vederea imbunatatirii sistemului de functionare a justitiei
Aceasta recomandare stabileste criteriile de imbunatatire a sistemului de functionare a justitiei prin intermediul unor proceduri judiciare mult mai flexibile si mai prompte, modificarea regulilor care pot fi manipulate sau folosite in mod abuziv pentru a cauza amanarea si promovarea unui rol activ al instantelor judecatoresti in managementul procesului. Punctul de concentrare este focalizat asupra procedurilor, asupra modului oportunist de utilizare a acestora de catre parti, si alte amanari cauzate de martori sau de experti. Solutiile sunt triple. Pe de o parte, acestea urmaresc descurajarea conduitei strategice sau oportuniste a avocatilor, a partilor si a martorilor, prin aplicarea de sanctiuni. Pe de alta parte, acestea sugereaza o utilizare mult mai intensa a „tehnologiilor moderne” in administrarea probelor. Mai mult, judecatorii si instantele judecatoresti ar trebui sa aiba un rol mult mai activ in managementul procesului.

Mai detaliat, recomandarea sugereaza cateva indicatii procedurale, printre care:

§ Stabilirea unei proceduri tip bazata pe „nu mai mult de doua audieri, prima care trebuie sa fie o audiere preliminara de natura pregatitoare si cea de-a doua pentru administrarea probelor, dezbateri si, daca este posibil, pronuntarea sentintei”;

§ Necesitatea impunerii de sanctiuni:
- Partilor care “nu-si indeplinesc obligatiile procedurale in termenul stabilit de lege sau de instanta judecatoreasca.”
- martorilor “in cazul neprezentarii nejustificate” la audiere;
- expertilor “desemnati de instanta [care] nu comunica raportul de expertiza sau [care] intarzie comunicare acestuia fara un motiv bine intemeiat.”

§ Sa acorde noi puteri instantelor judecatoresti in vederea facilitarii progresului procedurii cum ar fi:
- “sa solutioneze cauza intr-o maniera sumara si […] sa impuna o amenda partii care “introduce in mod clar actiuni nefondate”.
- sa sanctioneze partea care “nu respecta obligatia de corectitudine in desfasurarea procesului si in mod clar abuzeaza de procedura, cu scopul vadit de a intarzia procesul”.

§ instantele judecatoresti ar trebui de asemenea “sa joace un rol activ in asigurarea progresului rapid al procesului” cu puterile conferite “sa dispuna partilor sa asigure atatea clarificari de cat este nevoie; sa dispuna partilor sa se prezinte personal; sa ridice intrebari ; sa ceara probe […] sa controleze administrarea probelor; sa excluda martorii ale caror posibile marturii ar fi irelevante pentru proces […] sau cand numarul acestora este prea mare”.

§ Alte probleme examinate in acesta recomandare sunt prevederea limitelor pentru admiterea probelor, sugerarea scrierii de hotarari concise si utilizarea mijloacelor tehnice moderne in vederea facilitarii administrarii de probe.

2. Probleme de procedura in materie penala

Luand in considerare probleme de procedura in materie penala, recomandarile CoE sugereaza simplificarea procedurilor si dezvoltarea principiului oportunităţii (Rec. (87) 18). Alte cai de a imbunatati managementul in materie penala sunt stabilirea de obiective, o mai buna coordonare a lantului de actiuni in materie penala si utilizarea tehnologiilor moderne (Rec. (95) 12).

Recomandarea R (87) 18 in ceea ce priveste simplificarea in materie penala
Acesta recomandare are ca scop combaterea intarzierilor in materie penala in principal printr-o definitie mai clara a prioritatilor pentru realizarea politicii infractiunii. „Principiul oportunităţii ar trebui introdus sau extinsa aplicarea acestuia ori de cate ori dezvoltarea istorica si Constitutia statelor membre o permite; altfel, masurile care au acelasi scop ar trebui divizate”.
“Statele care, tinand seama de dezvoltarea lor istorica si de Constitutia lor, aplica principiul urmăririi obligatorii ar trebui sa introduca sau sa extinda folosirea masurilor care, desi diferite de oportunitate, au cu toate acestea acelasi scop ca si masurile acuzarii discretionare”. Recomandarea solicita extinderea „ numarului de cazuri in care initierea urmăririi este supusa unei conditii” si posibilitatea, pentru judecatori, “de a suspenda procedura în mod conditionat sau de a o pune capat urmpririi, in conformitate cu procedurile similare celor practicate de Parchete in baza sistemului de urmărire discretionara”.
Alte propuneri privesc decriminalizarea „infractiunilor, in mod special marea majoritate a infractiunilor in domeniul rutier, a taxelor si a legii vamale, in conditiile ca acestea sa fie inerent minore” si, pentru aceste cazuri, “utilizarea procedurilor sumare sau a procedurilor scrise care nu implica, in primul rand, interventia unui judecator”. In orice caz “O astfel de procedura nu ar trebui sa incalce dreptul suspectului de a aduce procesul in fata unei autoritati judiciare”.
Alte măsuri recomandate sunt acordurile extrajudiciare, recurgerea la procedurilor simplificate pentru procese mici si simplificarea procedurilor judiciare ordinare la toate nivelele. Pentru fiecare dintre aceste reguli de actiune este schitat un set precis de indicatii. In acesta privinta, recomandarea adreseaza schimbarile in materie penala focalizandu-se in principal pe procedurile intr-o maniera clasica. Nu ia in considerare nici folosirea tehnicilor de management asa cum face Rec. No R (95) 12, nici conceptul organizarii. Oricum, multe sugestii raportate sunt inca aplicabile si posibil folositoare pentru imbunatatirea rapiditatii justitiei.
Recomandarea R (95) 12 in ceea ce priveste managementul in materie penala
Obiectivul acestei recomandari este de a ghida utilizarea principiilor de management, a strategiilor si tehnicilor de a imbunatati sistemul de functionare in materie penala penale. Punctele cheie sunt duble. Primul punct este stabilirea obiectivelor legate de volumul de munca, finante, infrastructuri, resursele umane si comunicatii, pe care fiecare autoritate a lantului justitiei penale ar trebui sa-l adopte. Al doilea punct este necesitatea unei coordonari puternice in cadrul sistemului penal, incepand de la stabilirea obiectivelor distribuite si coordonate. Acesta recomandare arata o noua constiinta. Rezultatul sistemului penal judiciar depinde de interactiunea catorva organizatii independente si poate fi influentat de tehnicile de management. Acest lucru subliniaza o schimbare a perspectivei in ceea ce priveste alte recomandari legate in principal de regulile procedurale.

Recomandarea se concentreaza asupra obiectivelor si asupra instrumentelor de management care trebuie sa fie dezvoltate pentru a le atinge. Sugereaza proceduri de dezvoltare pentru a monitoriza volumul de lucru, pentru a stabili functionarea autoritatilor in materie penala, pentru a evalua eficienta acestora si eficacitatea lor. Utilizarea consultantilor interni sau externi poate usura realizarea acestor functii.

“Procedurile periodice şi permanente de monitorizare ar trebuie sa fie pretutindeni, destinate sa evalueze functionarea autoritatilor in materie penala.” Recomandarea sugereaza ca procesele sa fie tratate intro maniera „diferentiata”: “criteriile pentru un management eficient al volumului de lucru si pentru manevrarea corespunzatoare a diferitelor categorii de procese ar trebui definite. Acestea ar trebui dezvoltate in colaborare cu personalul judiciar si alt personal implicat. Ar trebui asigurat un sprijin corespunzator pentru a ajuta autoritatile sa se conformeze la aceste standarde.” Aceste standarde ar trebui sa includa de asemenea perioadele de prelucrare si prin urmare organizarea.

Recomandarea subliniaza faptul ca “judecatorii si procurorii ar trebui eliberati de sarcinile care ar putea fi realizate de catre alti agenti” si accentueaza necesitatea de a infiinta o infrastructura de management capabila sa planifice pe termen lung si sa sprijine o mai buna utilizare a resurselor.

Managementul resurselor umane si managementul informatiei si comunicatiilor sunt doua chestiuni la care se refera recomandarea, care pot fi legate de un management de organizare adecvat. In final, sugereaza ca “introducerea principiilor manageriale, a strategiilor si a tehnicilor ar trebui sa ia in considerare cultura si conditiile speciale care apartin mediului juridic, si ar trebui sa fie asumate mai de graba prin puterea de convingere decat prin impunere”.

3. Reducerea volumului de munca

Aceasta a treia grupa sau recomandari se ocupa de instrumentele si strategiile variate in vederea controlului (sau diminuarii) volumului de munca al instantelor judecatoresti.

Recomandarea Nr R (86) 12 introduce masuri pentru prevenirea si reducerea volumului excesiv de munca in instantele judecatoresti, si strategii folositoare in vederea accelerarii solutionarii litigiului. Recomandarea Nr R (95) 5 analizeaza filtrele si mijloacele care urmeaza a fi aplicate in vederea reducerii volumului de litigii ale curtilor de apel. Cea mai recenta recomandare pe subiect (Rec. (2001) 9) se ocupa de mijloacele alternative pentru solutionarea disputelor dintre autoritatile administrative si persoanele private, adaptate la nevoile specifice justitiei administrative. Alte recomandari sugereaza dezvoltarea programelor de mediere in materie de drept familial (Rec. No R (98) 1) precum si in materie penala (Rec. (99) 19) si civila (Rec. (2002) 10).

Recomandarea R (86) 12 referitoare la masurile de prevenire si reducere a volumului excesiv de munca in instantele judecatoresti
Acesta recomandare se ocupa de problema volumului excesiv de munca datorat cresterii numarului de cauze aduse in instantele judecatoresti.

Mai detaliat, sugereaza “incurajarea, acolo unde este oportun, a unei solutionari pe cale amiabila a litigiilor, chiar si in afara sistemului judiciar, sau inainte ori in timpul procedurii judiciare”. Analizeaza masuri cum ar fi “proceduri de conciliere pentru solutionarea disputelor inainte sau in afara procedurii judiciare” si “incredintarea judecatorului […] cu sarcina de a gasi o solutionare a disputei pe cale amiabila”. De asemenea, avocatii ar trebui implicati. Urmarirea concilierii ar trebui sa devina o datorie morala.

O a doua strategie pentru reducerea volumului de munca consta in “asigurarea de organizatii care, in afara sistemului judiciar, sa fie la dispozitia partilor in vederea solutionatii disputelor pe actiuni mici si in anumite domenii ale legii”, facand “arbitrajul mult mai usor accesibil si mult mai eficient ca o masura de inlocuitoare pentru procedura judiciara”.

O a treia strategie sugereaza ameliorarea numarului de cauze solutionate de instantele judecatoresti reducand “sarcinile nejudiciare incredintate judecatorilor, distribuindu-le altor persoane sau altor organizatii” si “generalizand procesul printr-un singur judecator la prima instanta in toate cauzele adecvate”.

Recomandarea R (95) 5 privind funcţionarea sistemelor si procedurilor de apel in cauzele civile si comerciale
Aceasta recomandare se indeparteaza de la a recunoaste faptul ca in principiu orice hotarare a unei instante inferioare („prima instanta”) ar trebui sa fie supusa controlului unei instante superioare („a doua instanta”), insa ar trebui luate in considerare si exceptiile de la acest principiu.

Recomandarea stabileste apoi criteriile pentru filtrarea cauzelor care urmeaza a fi solutionate de cea de-a doua instanta. Exceptiile ar trebui prevăzute in lege si ar trebui sa fie compatibile cu principiile generale ale justitiei.

Anumite categorii de cauze, cum ar fi actiunile mici, ar putea fi excluse de la dreptul de a face apel. Alte masuri sunt amanarea „ dreptului de apel in anumite cazuri provizorii pana la apelul principal in cauza de fond” si “fixarea termenelor limita pentru exercitarea dreptului de apel”.

O alta strategie recomandata este “prevenirea oricaror abuzuri ale sistemului de apel” cu masuri cum ar fi “obligarea apelantilor motiveze în mod solide apelul, încă din stadiu incipient” sau “permiterea celei de-a doua instante sa respinga printr-o maniera simplificata […] orice apel pe care cea de-a doua instanta il considera nefondat, nejustificabil sau abuziv”. Pot fi impuse sanctiuni “acolo unde au fost cauzate intarzieri inutile din vina unei parti”

Un numar de masuri care sa imbunatateasca eficienta procedurilor de apel sunt de asemenea sugerate, printre care posibilitatea de a reduce numarul judecatorilor (din complete la un singur judecator) impusi sa se ocupe de anumite cauze cum ar fi “cereri pentru renuntarea la apel, cereri de procedura, cauze cu minori, cauze de familie, cauze urgente, unde partile solicita acest lucru si acolo unde cauza este in mod vadit nefondata.”

Recomandarea sugereaza de asemenea trei masuri referitoare la tema organizarii: aplicarea termenelor limita, un rol activ al judecatorilor in managementul procesului si implicarea partilor interesate. Mai detaliat, sugereaza:
· “Respectarea stricta a termenelor limita, […] si aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea acestor termene, de exemplu amenzi, respingerea apelului sau neexaminarea cauzei legata de acel termen”;
· “oferirea celei de-a doua instante unui rol mult mai activ atat inainte cat si pe parcursul solutionarii cauzei in vederea reglarii progresului, de exemplu prin realizarea unor anchete pregatitoare sau prin incurajarea acordurilor”;
· “imbunatatirea contactelor dintre instanta judecatoreasca si avocati si ceilalti implicati in litigiu, de exemplu prin organizarea de seminarii care sa implice cea de-a doua instanta si asociatiile baroului sau aducerea in discutie a modului de perfectionare a procedurilor”.

Recomandarea R (2001) 9 asupra modurilor alternative de soluţionare a litigiilor dintre autoritatile administrative si persoanele private
Acesta recomandare (No R (2001) 9) sugereaza dezvoltarea mijloacelor alternative de solutionare a disputelor administrative. Acestea ar trebui sa fie “ori permise in mod general sau permise doar in anumite tipuri de cauze considerate adcvate, in mod special acelea in ceea ce priveste actele individuale administrative, contractele, raspunderea civila, si general vorbind, plangeri in legatura cu o suma de bani.” Masurile analizate sunt recursul administrativ, concilierea, medierea, negocierea si arbitrajul. In unele cazuri, procedurile mai simple si mai flexibile, au permis o solutionare mult mai rapida si mai putin costisitoare. Acest lucru inseamna ca „pot fi folosite inainte de procedura legala” si devin o „conditie prealabila inceperii procedurii legale.”

Recomandarea R (98) 1 in ceea ce priveste medierea familiala
Recomandarea exprima “necesitatea utilizarii mult mai dese a medierii familiale, un proces in care o parte terta, mediatorul, impartiala sau neutra, asista partile la negocierea cauzelor in litigiu si ajungerea la intelegeri comune”. Medierea are posibilitatea de a atinge obiectivele lagate in mod special de disputele in familie, cum ar fi:
· “imbunatatirea comunicarii intre membrii familiei;
· reducerea conflictului dintre partile aflate in litigiu;
· producerea de solutionari pe cale amiabila;
· asigurarea continuitatii contactelor personale dintre parinti si copil;
· scaderea costurilor sociale si economice pentru partaj si divort atat pentru parti cat si pentru state”.

Si nu in ultimul rand, programele de mediere ar trebui “sa reduca durata de timp astfel solicitata pentru solutionarea conflictului” in zonele in care, rapiditatea justitiei este deosebit de importanta.

Recomandarea R (99) 19 in ceea ce priveste medierea in materie penala
Acesta recomandare sugereaza extinderea utilizarii procedurilor de mediere in materie penala. Obiectivele sunt dezvoltarea unei “optiuni flexibile, axată pe reglementarea litigiului şi implicarea părţilor, complementara sau alternativa la procedura penală traditională.” Procesul de mediere ar trebui de asemenea sa dea victimelor “o voce mai puternica in ceea ce priveste consecintele victimizarii lor” si ar trebui sa incurajeze “simtul de raspundere al infractorilor oferindu-le oportunitati practice de a se corecta”.

Recomandarile nu analizeaza posibilele efecte ale programelor de mediere asupra reducerii volumului de munca al instantelor si asupra caracterului oportun al procedurii. In orice caz un program de mediere de succes, care reduce numarul cauzelor aduse in instanta, ar putea avea de asemenea efecte pozitive asupra caracterului oportun al procedurii.

Recomandarea R (2002) 10 in ceea ce priveste medierea in materie civila
Recomandarea subliniaza “necesitatea de a depune eforturi continue pentru imbunatatirea metodelor de solutionare a litigiilor, luand in considerare caracteristicile speciale ale fiecarei jurisdictii in parte” si analizeaza “avantajele prevederii unor reguli specifice pentru mediere” in materie civila. Acest lucru permite partilor sa “negocieze obiectele litigiului pentru a ajunge la un acord, asistate de unul sau mai multi mediatori”. Ca si in primul caz, un program de mediere de succes ar putea reduce aglomerarea instantelor cu procese, avand efecte pozitive asupra caracterului oportun al procedurii. Cu toate acestea recomandarea subliniaza faptul ca medierea ar putea deveni un mod de amanare a hotararilor instantei si sfatuieste statele sa acorde atentie acestui risc.

4. Utilizarea tehnologiilor mederne
Un alt set de recomandari se ocupa de utilizarea „tehnologiilor mederne”, concentrandu-se asupra proiectarii sistemelor de informatii (Rec. No R (2001) 2), asupra oferirii de servicii de către instanţe prin intermediul utilizarii noilor tehnologii (Re. No R (2001) 3), asupra interoperabilitatii sistemelor de informatii (Rec. (2003) 14) si in final asupra arhivarii documentelor in format electronic (Rec. (2003) 15). Acestea sunt toate strategii care pot reduce necesarul de personal prin intermediul automatizarii operatiunilor juridice si perfectionarea furnizarii si schimbul de informatii prin intermediul utilizarii Internetului. In acest fel, ar trebui sa se imbunatateasca eficienta in justitie. Cu resurse si volum de procese stabile, ar trebui sa se imbunatateasca caracterul eficient al justitiei. Aceste solutii recunosc faptul ca tehnologia informatiei este esentiala pentru functionarea eficienta a sistemului judiciar, in special datorita cresterii volumului de munca al instantelor de judecata.

Aceste recomandari sunt intru totul tehnice; in orice caz unele dintre supozitiile care ghideaza dezvoltarea TIC (tehnologia informatiei si comunicarii) pot fi folositoare pentru dezvoltarea si managementul de organizare.

Recomandarea R (2001) 2 in ceea ce priveste proiectarea si reproiectarea rentabilă a sistemelor instantelor si a sistemelor de informare juridică
Aceasta recomandare mentioneaza efectele pozitive ale TIC asupra eficientei produsa prin “o mai mare rapiditate in operaţiunile judiciar administrative si in recuperarea/procesarea de informatii”. Experienta unor tari arata ca aceasta supozitie poate fi adevarata. In orice caz, cercetarile empirice demonstreaza ca acesta nu poate fi luata drept buna si ca este dificil sa gasesti anumite cai ca sa utilizezi TIC pentru a introduce de durată cadru. Pentru a da un exemplu, raportarea statistica si planificarea cazului ar trebui bazata pe instrumentele TIC destinate sa sprijine caracterul oportun al procedurii. Recomandarea nu analizeaza acest tip de problema. Mai degraba, se ocupa in principal de strategiile care trebuie urmate pentru proiectarea si dezvoltarea TIC in sectorul de justiţie, si de problemele legate de managementul de proiect.

Recomandarea R (2001) 3 privind serviciile oferite de instanţă cetatenilor prin intermediul utilizarii noilor tehnologii
O alta cale de a imbunatati administrarea eficienta a justitiei este „comunicarea cu instantele si alte organizatii legale (registre, etc) prin intermediul noilor tehnologii”. Recomandarea identifica cateva oportunitati de exploatat, printre care, realizarea „informatilor juridice disponibile in format electronic” si “registrele publice in format electronic, in domeniul juridic, disponibile in mod actualizat pentru organizatiile si indivizii interesaţi”. O alta posibilitate este “stabilirea unor canale electronice in vederea schimbului de date si documente intre instanta si public”. Ultimul punct impune posibilitatea de:
· “initiere a procedurii judiciare prin mijloace electronice”;
· “de a merge mai departe in derularea unor proceduri in mediul electronic”;
· “obtinere de informatii despre stareaunei cauze, avand acces la un sistem de informatii al instantei;
· “obtinerea rezultatelor procedurii in format electronic”;
· “accesul la orice informatie care are legatura cu realizarea efectiva a procedurii (text legislativ, jurisprudenta si proceduri ale instantei)”.

Recomandarea R (2003) 14 in ceea ce priveste interoperabilitatea sistemelor de informatii in sectorul justitiei
Aceasta recomandare recunoaste faptul ca “tehnologia informatiei a devenit indispensabila pentru functionarea eficienta a sistemului justitiei, in special datorita cresterii volumului de munca al instantelor judecatoresti si a altor organizatii din sectorul justitiei”. Aceste efecte pozitive ale TIC asupra eficientei “pretinde [de asemenea] recunoasterea juridică si utilizarea pe scara larga a schimbului de date in format electronic intre diferite instituţii”, de exemplu interoperabilitatea sistemelor de informatii.

Privind la functionarea justitiei din acesta perspectiva, este clar ca serviciile judiciare sunt rezultatul tranzactiilor si interactiunilor dintre diferite organizatii: “instantele judecatoresti, parchet si alte institutii publice si private, cum ar fi politia, sistemele penitenciare, registrele publice, autoritatile de stare civila, avocatii, notarii precum si alte parti publice si private interesate care fac schimb de date si informatii in procesul de administrare a justitiei”. Noi consideram ca, si pentru dezvoltarea interoperabilitatii, o politica pentru caracterul eficient al procedurii trebuie sa implice aceste “organizatii juridice de sector” si nu pot fi adresate numai instantelor judecatoresti, judecatorilor si personalului acestora.
Recomandarea R (2003) 15 in ceea ce priveste arhivarea documentelor in forma electronica in sectorul justiţiei
Acesta recomandare recenta se ocupa de una dintre consecintele dezvoltarii TIC in sectorul juridic: cresterea numarului de documente in forma electronica si a mijloacelor folosite pentru arhivarea si conservarea acestora. Trebuie, asadar, interpretata in conformitate cu Recomandarea Rec (2003) 14, insa este evident modul in care o utilizare adecvata a mijloacelor moderne in acest domeniu ar trebui sa permita economii si posibil cresterea eficientei sistemelor.

ANEXA III: BIBLIOGRAFIE

Bibliografia examinata pentru pregatirea acestui Compendiu a fost structurata in trei sectiuni. Prima sectiune cuprinde toate documentele pregatite in cadrul activitatilor asumate sau promovate de CEPEJ. A doua sectiune colecteaza recomandarile Consiliului European legate de managementul duratelor cadru si managementul procedurilor si alte documente pregatite de organizatiile care opereaza in cadrul COE. A treia sectiune aduna la un loc literatura de specialitate in administratia judiciara care se ocupa cu managementul procesului si reducerea amanarilor.

1. Documente CEPEJ
Albers, P. (1999). Modernizarea Instantelor Judecatoresti Olandeze; Noua Procedura si Introducerea unui Sistem de Calitate pentru Magistratura. Madrid: Adunarea Consiliului Europei.
Albers, P., Borzova, I., si Goth-Flemmisch, B. (2004). Metode practice pentru combaterea amanarilor in sistemul justitiei, CEPEJ (2004) 5, Pregatit la cererea delegatiei din Slovenia si Croatia. Strasburg: CEPEJ.
CEPEJ (2006). Durata procesului in statele membre ale consiliului Europei bazata pe cazuistica Curtii Europene a Drepturilor Omului. Strasburg (CEPEJ (2006)15).
CEPEJ. (2004). Un nou obiectiv pentru sistemele judiciare: prelucrarea fiecarui caz intr-un termen optim si previzibil. Program cadru. Strasburg (CEPEJ (2004) 19).
CEPEJ. (2005). CEPEJ, Program de activitate pe termen mediu. Strasburg (CEPEJ (2005) 10).
CEPEJ. (2006). Sistemele Judiciare Europene. Editia 2006. Strasburg: Publicarea Consiliului Europei.
CEPEJ. (2005). Sistemele Judiciare Europene 2002, Fapte si cifre pe baza cercetarii facute in 40 de State Membre ale Consiliului European: Publicarea Consiliului Europei.
CEPEJ. (2005). Nota explicativa asupra planului revizuit pentru evaluarea sistemelor judiciare. Strasburg: CEPEJ.
CEPEJ. (2005). Planul revizuita pentru evaluarea sistemelor judiciare. Strasburg (CEPEJ (2005) 2).
CEPEJ. (2005). Lista managementului de timp. Strasburg (CEPEJ (2005) 3).
CEPEJ (2006). Alcatuirea Retelei de Instante – Pilot, Strasbourg (CEPEJ (2005) 3)
CEPEJ (2005). Sinteza comentariilor Statelor Membre asupra Programului Cadru CEPEJ. Strasburg (CEPEJ-TF-DEL (2005) 1).
CEPEJ (2005). Reteaua Instantelor Pilot, Compendiul raspunsurilor de la Instantele Pilot la chestionarul in ceea ce priveste Termenele Procesului. Strasburg (CEPEJ-TF-DEL (2005) 5).
CEPEJ (2006). Reteaua Instantelor Pilot, Sinteza replicilor in ceea ce priveste situatia termenelor procesului (CEPEJ-TF-DEL (2005)4).
Chemla, D., Hess, B., si Lindgren, A. (2003). Jurisdictie Teritoriala (CEPEJ (2004) 18).
Fabri, M., si Langbroek, P.M. (2003). Amanarea in procedura judiciara in Europa: o investigare preliminara (Raportarea asupra desemnarii Consiliului Europei, Comitetul pentru Eficienta in Justitie) (CEPEJ (2003) 20).
Reteaua Instantelor Pilot (2006). Solutiile Instantei PilotThe Pilot. Strasburg, CEPEJ.
Savvides, L. (2003). Pasi introdusi de Curtea Suprema din Cipru pentru eliminarea amanarilor. Strasburg: (CEPEJ (2003) 24).
CEPEJ (2006). Reducerea termenului judiciar in tarile Nordice (CEPEJ (2005) 14).
Thoma-Twaroch, G. (2003). Utilizatorii sistemelor justitiei fata de ritmul lent al justitiei. Cum sa reactionam? Strasburg (CEPEJ (2003) 19).

2.Documentele si Recomandarile Consiliului Europei
Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCEJ) Opinia Nr. 6 (2004) asupra Procesului Echitabil pe o durata de timp rezonabila si rolul judecatorului in procese luand in considerare mijloacele alternative pentru solutionarea litigiilor. Strasburg: Consiliul Europei.
Comitetul pentru Drepturile Omului (CDDH). (2005). Imbunatatirea Recursurilor Interne, urmata de Implementarea Recomandarii Rec. (2004)6, Informatii primite de la Secretariat. 1-59. Strasburg: Consiliul Europei.
Hotararea (76) 5 asupra asistentei judiciare in materie penala, civila, comerciala si administrativa
Hotararea (78)8 asupra asistentei judiciare si consultatiei juridice
Recomandarea R (81)7 in ceea ce priveste facilitarea accesului la justitie
Recomandarea R (84)5 asupra principiilor procedurii civile destinate imbunatatirii sistemului de functionare a justitiei
Recomandarea R (86)12 referitoare la masurile de prevenire si reducere a volumului excesiv de munca in instantele judecatoresti
Recomandare R (87)18 referitoare la simplificarea justitiei in materie penala
Recomandarea R (93) 1 referitoare la accesul efectiv la lege si justitie pentru oamenii saraci
Recomandarea R (94) 12 referitoare la independenta, eficienta si rolul judecatorilor
Recomandarea R (95) 5 in ceea ce priveste introducerea si imbunatatirea functionarii si a procedurilor de apel in cauzele civile si comerciale
Recomandarea R (95)12 referitoare la managementul justitiei penale
Recomanadarea R (98) 1 referitoare la medierea in cauzele de familie
Recomanadarea R (99) 19 in ceea ce priveste medierea in materie penala
Recomandarea R (2000) 19 referitoare la rolul procurorului in sistemul justitiei penale
Recomandarea R (2000) 21 referitoare la libertatea exercitarii profesiei de avocat
Recomandarea R (2000) 2 in ceea ce priveste proiectarea si reproiectarea rentabila a sistemelor instantelor si a sistemelor legale de informatii
Recomandarea R (2001) 3 privind servicii juridice furnizate de instanţe catre cetateni prin intermediul utilizarii noilor tehnologii

Recomandarea R (2001) 9 asupra soluţionării alternative a litigiilor dintre autoritatile administrative si persoanele private

Recomandarea R (2002) 10 in ceea ce priveste medierea in materie civila

Recomandarea R (2003) 14 in ceea ce priveste interoperabilitatea sistemelor de informatii in sectorul justitiei
Recomandarea R (2003) 15 in ceea ce priveste arhivarea documentelor in forma electronica in sectorul justiţiei

Recomandarea Rec. (2003)16 referitoare la executarea deciziilor administrative si judiciare in domeniul dreptului administrativ
Recomandarea Rec. (2003) 17 referitoare la executare
Recomandarea Rec. (2005) 12 care cuprinde un formular pentru asistenta juridica in strainatate utilizat in baza Acordului European in ceea ce priveste transmiterea cererilor pentru asistenta juridica (CETS Nr. 092) si Protocolul Aditional (CETS Nr. 179)

3. Literatura de specialitate
Cum sa evaluam calitatea in instantele judecatoresti? Cota calitatii pentru judecata: Proiectul de calitate a instantei in jurisdictia Rovaniemi.
(2002). Justitia pentru toti, Prezentata la Parlament de catre Secretarul de Stat pentru Departamentul de Afaceri Interne, Lordul cancelar si Procurorul General sub Comanda Majestatii Sale. Londra: CJS.
(2002). Curtea Superioara Poveste de Succes: Reforma Procesului Civil in Districtul Columbia: Consiliul pentru Excelenta Instantei Judecatoresti.
(2005). Proiect de Calitate in Instantele Judecatoresti in Jurisdictia Curtii de Apel din Rovaniemi, Finlanda Sumar. Rovaniemi.
Asociatia Baroului American. (1981). Imbunatatirea Administrarii Justitiei. Chicago, IL: ABA.
Asociatia Baroului American. (1990). Standardul legat de Organizarea Instantei Judecatoresti. Chicago IL: ABA.
Asociatia Baroului American. (1992). Standardul legat de Tribunalul de Prima Instanta; Chicago, IL: ABA.
Asociatia Baroului American. (2004). Standardele Justitiei in materie penala in ceea ce priveste Procesul Rapid si Hotararea data in timp pentru Cauzele Penale (pentru a inlocui a Doua Editie Stadardelor Proceselor Rapide).
Andrew, T. (2003). Impactul Amanarilor Instantei asupra Procurorului si asupra Inculpatului: O Analiza Economica. Jurnal European al Dreptului si Economiei. 16: 91-111.
Baar, C. (1975). Se: Administrarea Instantei in Statele Americane. Lexington, MA.: Heath and Co.
Baar, C. (1997). Amanarea Instantei ca Dovada a Stiintei Sociala: Curtea Suprema din Canada si „Proces in Timp Rezonabil. Jurnalul sistemului Judiciar. 19(2): 123.
Baar, C., si Hann, G. (2005). Reducerea cauzelor in Instantele Judecatoresti: o structura si o strategie. Document prezentat la Cea de-a Treia Intrunire Bienala a Institutului Judiciar al Comunitatii in Bhopal, India. Martie 14 - 18, 2005.
Baar, C., si Perry, M. (1981). Administratia judiciara in Canada. Montreal: McGill, Queen's University Press.
Banakar, R., J. Flood, et al. (2005). Atribuirea cauzei interne in Anglia. Un raport asupra studiului comparativ in regulile si practicile instantelor in 5 tari Europene . P. Langbroek si M. Fabri. Utrecht, Utrecht University: 63-134.
Bridges, L., si Jacobs, M. (1999). Reducerea Amanarii in Sistemul Justitiei Penale, Punctele de vedere ale Avocatilor : Departamentul de Afaceri Constitutionale.
Burger, W. 1969. Administratorii Curtii –Unde ii putem gasi? Magistratura. 53(3): 256-257.
Buscaglia, E., si Guerrero-Cusumano, J.-L. (1997). Cotele termenelor de procedura: abordarea controlului de calitate asupra amanarilor instantei. Cota Managementului de Calitate & Tehnologie,. 4(2): 84-95.
Buscaglia, E., si Ulen, T. (1997). Evaluare cantitativa a eficientiei sectorului judiciar in America Latina. Revizuire internatioanla a dreptului si economiei. 17: 275-291.
Church, T. (1982). Vechea si noua intelepciune conventionala a amanarii instantei. Jurnalul sistemului judiciar. 7: 395-408.
Consejo General del Poder Judicial (2003). Enquesta a usuarios de la Administracion de justicia. Madrid, Consejo General del Poder Judicial: 124.
Cooper, C., Solomon, M., and Bakke, H. (1993). Managementul diferentiat al fluxului de cauze. Washington D.C.: Departamentul Juridic.
de Figueiredo Dias, J., Di Federico, G. et. al. (1996). Rolul procurorului in justitia penala conform diferitelor sisteme constitutionale. Bologna: Lo Scarabeo.
DiIulio, J.J., Alpert, G.P., Moore, M.H., Cole, G.F., Petersilia, J., Logan, C.H., si Wilson, J.Q. (1993). Masuri de performanta pentru sistemul justitiei penale, documente de la BJS-Princeton Project: Biroul de statistica juridica – Universitatea Princeton Studiu de Grup asupra masurilor de performanta a justritiei penale.
Dijk P van, si G.J.H. van Hoof. (1998). Teoria si practica Conventiei Europene asupra Drepturilor Omului. Haga.
Djankov, S., Porta, R.L., Lopez-de-Silanes, F., si Shleifer, A. (2003). Courts. Al patrulea jurnal de economie.
Douglas, J., si Hartley, R. (2003). Politicile de administrare a instantei in State: Este independenta judiciara amenintata de procesul Bugetar. 63(4): 441-454.
Uniunea Europeana a Rechtspfleger. Statutul model pentru grefierul european, EUR.
Fabri, M. (2000). Probleme selectate pentru administratia judiciara intro perspectiva comparativa. In M. Fabri, si P. Langbroek (Eds.), Provocarea schimbarii pentru sistemele judiciare europene.Dezvoltarea unei perspective publice de administrare. 187-200. Olanda: IOS Press.
Fabri, M., and Contini, F., Eds. (2000). Justiţia şi Tehnologia în Europa. Haga, Olanda: Kluwer Law International.
Fabri, M., Langbroek, P., and H. Pauliat (research directors), Eds. (2003). Administrarea justiţiei în Europa spre dezvoltarea standardelor de calitate. Bologna, Italia: Lo Scarabeo.
Feeney, F. (1987). Ervaluarea performantei Tribunalului de prima instanta. (12).
Friesen, E. (1984). Remedii pentru supraaglomerarea instantei. Jurnalul judecatorului. 23(1): 4-8.
Goerdt, J. (1986). Examinarea amanarii instantei. Solutionarea litigiului in 26 de tribunale urbane de prima instanta. Williamsburg, VA.: Centrul National pentru Curtile Statelor.
Gramckow, H. (2005). Poate managementul instantei de tip US sa abordeze munca in sistemele legale civile? Jurnalul European asupra politicii penale si cercetarii (11): 97–120.
Hewitt, W., Gallas, G., si Mahoney, B. (1990). Carti care au reusit . Williamsburg, VA: Centrul National pentru Curtile Statelor.
Oficiul Intern. (1997). Reducerea amanarii in sistemele justitiei penale. Londra: Anglia si Tara Galilor Oficiul Intern .
Oficiul Intern. (2002). Justitia pentru toti, Justitia penala, o foaie alba. Londra: Anglia si Tara Galilor Oficiul Intern .
Oficiul Intern. (2002). Manual de indrumare pentru pregatirea, prelucrarea si prezentarea dosarelor. Londra: Anglia si Tara Galilor Oficiul Intern .
Infante, E.A. Managementul procesului in Tribunalele federale de prima instanta din S.U.A.: Banca Mondiala.
Johnsen, J.T. (2006). Cel mai bun exemplu practic: Proiectul Norvegiei asupra unei justitii penale mai rapide.
Johnsen, J.T. (2006). Mijloace de areduce timpul de asteptare, acordand o atentie speciala victimelor si martorilor. Oslo.
Kakalik, J.S., Dunworth, T., Hill, L.A., McCaffrey, D.F., Oshiro, M., Pace, N.M., and Vaiana, M.E. (1996). Doar rapid si ieftin? O evaluare a managementului procesului in baza actului de reforma a justitiei civile: Raport Rand Monograph.
Langbroek, P. (2001). Doua cazuri de schimbare a administratiei judiciare si juridice: Olanda si Guatemala. Document prezentat la Converinta Bancii Mondiale in ceea ce priveste imputernicirea prin Lege si Justitie in Saint Petersburg, iulie 8-11.
Langbroek, P. si M. Fabri (2006). Judecatorul potrivit pentru fiecare cauza, Intersentia.
Langbroek, P., si Okkerman, M. (2000). Doua sisteme judiciare sub presiune pentru schimbare: Organizatiile Judiciare din Australia si Olanda. Jurnalul Australian pentru Administrare judiciara: 75-93.
Lawson, H. O. si B. J. Gletne (1980). Masuri in ceea ce priveste volumul de munca in instanta judecatorreasca. Williamsbourg VA, Centrul National pentru Curtile Statului.
Magendine, J.-C., Armani-Mekki, S., si Darrois, J.M. (2004). Temps sur mesure et juste mesure du temps ... Paris: Minister de la Justice.
Mahoney, B. (1988). Timpuri schimbatoare in Tribunalele de prima instanta. Williamsburg VA: Centrul National pentru Curtile Statului.
Mahoney, B., si Sipes, L. (1985). Indreptarea atentiei catre amanrea instantei: Instrumentele puternice ale standardelor de timp si informatiile administrate. Jurnalul managementului instantei. 8.
Maier, P. (1999). Noul Management Public in der Justiz. Bern: Haupt.
March, J.G., si Simon, H.H. (1958). Organizatii. New York: John Wiley & Sons.
Martin, J.A., si Maron, N.C. (1991). Instante, amanare, si Retele Interorganizationale: conducerea unei tensiuni esentiale. Jurnalul Sistemului Judiciar. 14: 268.
Melcher, F. 1984. Stabilirea Standardelor de Timp: Cat inseamna prea multa amanare? Jurnalul judecatorului. 23(1).
Merrills, J.G. (2001). Drepturile Omului In Europa: Un studiu al Conventiei Europene asupra Drepturilor Omului. Manchester: Manchester U.P.
Mole, N., si Catharina, H. (2001). Dreptul la unproces echitabil, un ghid la implementarea articolului 6 in ceea ce priveste conventia drepturilor omului. Strasburg: Consiliul Europei.
Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), Instrumente ale Instanţei. Williamsbourg, VA,
New South Wales Audit Office. (1998). Raportul auditului de performanţă: managementul timpilor de aşteptare la curţile de justiţie: The New South Wales Audit Office.
Ng, G.Y. (2005). Olanda . In M. Fabri, J.-P. Jean, P. Langbroek si H. Pauliat (eds.). L’administration de la justice en Europe et l’évaluation de sa qualité. Paris, Montchrestien: 301-320.
Niv, M.B., si Safra, Z. (1999). Inoportunitatea Rationamentului Judiciar in Detaliu. Jurnalul European al Dreptului si Economiei. 7: 161–174.
Oberwittler, D. si S. Hofer (2005). "Crima si Justitia in Germania. O Analiza a Tendintelor si Cercetarilor Recente." Jurnalul European de Criminologie 2(4): 465-508.
OPCA (2001). Gestione moderna della giustizia, Rapporto dell'Organo parlamentare di controllo dell'amministrazione (OPCA) a destinazione della sottocommissione allargata DFGP/tribunali: Organo parlamentare di controllo dell'amministrazione (Svizzera).
Ostrom, B., si Hanson, R. (1999). Eficienta, Caracterul oportun, si Calitate: O Noua Perspectiva de la Noua Tribunale de Prima Instanta. Williamsburg, VA: Centrul National pentru Curti de Stat.
Peysner, J., si Seneviratne, M. (2005). Managementul cauzelor civile: curtile si peisajul post-Woolf. Londra: Departamentul de Afaceri Constitutionale.
Rauma, D., si Stienstra, D. (1995). Reforma Justitiei Civile si Planuri de Reducere a Amanarilor: Sursa: Centrul Federal Judiciar.
Rhee C.H. van (ed.), Istoria Amanarilor in Procedura Civila, Maastricht: Intersentia (2004).
Rosemberg, M. (1965). Supraaglomerarea Instantei: statut, cauze, si recursuri. In H.W. Jones (Ed.), Curte, publicul si explozi dreptului. Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall.
Sackville. (1997). Managementul Procesului: O Analiza a Experientei Australiene. Document prezentata la "Working Group on a Courts Commission" Conferinta despre Managementul Procesului in Dublin.
Satnam, C. (1997). Revizuirea amanarii in sistemele judiciare in materie penala. Londra: Departmentul de afaceri constitutionale.
Solomon, M., si Somerlot. (1987). Managementul fluxului de cauze. Chicago, IL: Asociatia Baroului American.
Spigelman, J.J. (2001). ‚Noul Management Public’ si Instantele. Jurnalul de Lege din Australia. 75(748-760).
Spurr, S.J. (1997). Durata litigiului. Lege si Politica. 19(3): 285-315.
Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze. Inima managementului instanţelor în Noul Mileniu. Williamsburg, VA.: National Center for State Courts.
.
Stephanos, S. (1993). Garantiile pentru Persoanele Acuzate in baza art.. 6 din ECHR. Dordrecht: Boston.
Curtea Superioara din California, Districtul Sacramento. Reguli Locale, Capitolul 11 – Proiectul de reducere a amanarilor in procese (act).
Svela, A., Ed. (2006). Evaluarea calităţii şi adjudicarea în curţile de justiţie; principiile şi caracteristicile de calitate propuse. Oulu, Painotalo Suomenmaa.
Taxman, F.S., si Ellis, L. (1999). Dispozitia Instantei de Expediere a rezultatelor rapide, rezultate nesigure. Jurnal al cercetarilor in crima si delicventa. 36(1).
Torre, A. (2003). Impactul Amanarilor Instantei asupra Procurorului si asupra Inculpatului: O Analiza Economica. Jurnal European al Dreptului si Economiei(16): 91-111.
Uzelac, A. Legea Dreptului si Sistemul Judiciar: Amanarile Instantei ca o bariera a accesului. In Frosini/Lupoi/Marchesiello (eds.), A European Space of Justice, 87-108, Ravenna, 2006.
Uzelac, A. Accelerarea Procedurilor civile in Croatia – Istoricul Incercarilor de Imbunatatire a Eficientei Litigiilor Civile. In Van Rhee (ed.), Istoria Amanarilor In Procedura Civila, 283-313, Maastricht: Intersentia (2004).
Verek, L., si Muhl, M. (2000). O teorie economica a amanari instantei. Jurnal European al Dreptului si Economiei. 10(3): 243 - 268.
Weatherburn, D., si Baker, J. (2000). Amanari in prelucrarea cauzelor: O analiza empirica a amanarilor in Districtul New South Wales, Curtea Penala. Jurnal al Administratiei Judiciare, Institutul Australian de Administrare a Justitiei. 10(1).
Wittrup, J. and P. Sørensen (2003). Calitatea si Justitia in Danemarca. In M. Fabri, P. Langbroek si H. Pauliat (Eds.) Administrarea justiţiei înb Europa: spre elaborarea standardelor de calitate. Bologna, Lo Scarabeo.
Whittaker, C., Mackie, A., si cu R. Lewis si N. Ponikiewski. (1997). Organizarea eficientă a instanţelor. Motivele amânărilor în instanţele magistraţilor. Londra: Ministerul de Interne.
Woolf, H. (1995). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra, Biroul Lordului Cancelar.
Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra, Biroul Lordului Cancelar.
Zuckerman, A., Ed. (1999). Justitia civila in criza: perspective comparative de procedura civila. Oxford: Oxford University Press.

ANEXA IV: LISTA SI PERSOANELE DE CONTACT ALE CURTILOR PILOT

Stat Membru

Instanta

Persoana de contact

Albania

Tribunalul Districtual din Tirana

I. Mitro (Ministerul de Justitie)

Albania

Curtea de infractiuni grave Tirana

I. Mitro (Ministerul de Justitie)

Andorra

Camera Civila a Inaltei Curti de Justitie

JL Vuillemin (Presedinte)

Armenia

Tribunalul din Malatia-Sebastia (Yerevan)

S. Mikaelyan (Judecator)

Azerbaijan

Tribunalul Districtual din Nasimi

Aladdin Jafarov

Azerbaijan

Curtea Locala Economica

Saadet Bertashi

Austria

Tribunalul Districtual din Linz

W. Engelberger (judecator)

Bulgaria

Tribunalul Districtual din Burgas

S. Nenkova Hristova

Croatia

Curtea Municipala dinVarazdin

D. Kontrec (Presedinte)

Ciprus

Curtea Suprema din Cyprus (Nicosia)

S. Raspopoulos (Grefier Sef)

Republica Ceha

Tribunalul Districtual din Prague 1

V. Sedlak

Denemarca

District Court of Esbjerg

U. From Pedersen (Judecator Sef)

Finlanda

Tribunalul Districtual din Turku

T. Katajamäki (Judecator)

Finlanda

Curtea de Apel din Rovaniemi

R. Supponen (Judecator)

Finlanda

Curtea Regionala Administrativa din Turku

H. Falck (Judecator)

Franta

Curtea de Apel din Angoulême

G. Rolland (Presedinte)

Franta

Court of Appeal of Lyon

X. Richaud (Procuror)

Germania

Curtea de Apel din Stuttgart

H. Meyer (Vice-Presedinte)

Grecia

Curtea de Apel din Athens

S. Pantazopoulos (Presedinte)

Grecia

Curtea de Apel din Saloniki

A. Tslaportas

Ungaria

Curtea Municipala din Veszprem

A. Gröpler

Islanda

Tribunalul Districtual din Reykjavik

H. Jonsson

Irlanda

Curtea Comerciala din Dublin (Divizia Inaltei Curti Irlandeze)

K. O'Neill

Italia

Tribunalul Districtual din Turin

M. Barbuto (Presedinte)

Letonia

Tribunalul Districtual Central din Riga

A. Karlsone

Lituania

Tribunalul Districtual din Vilnius

A. Juozapavicius

Lituania

Curtea Regionala Administrativa din Vilnius

Z. Smirnoviene

Luxemburg

Curtea Administrativa din Luxembourg

S. Schroeder

Malta

Primul Palat al Curtii Civila N° 2

Judge Caruana-Demajo

Moldova

Curtea Rascani (Chisinau)

V. Micu

Monaco

Curtea Primei Instante

B. Nardi

Olanda

Tribunalul Districtual din Arnhem

R. Kolkman

Norvegia

Tribunalul Districtual din Midhordland

M.C. Greve (Presedinte)

Norvegia

Curtea de Apel Frostating

O. Jakhelln (Presedinte)

Portugalia

Cutea Mafra

C.S. Antunes

Romania

Curtea Civila a Departamentului Arges

F. Ciorascu

Federatia Rusa

Curtea Regionala din Kaluga

M. Vinogradov (Biroul Presedintelui Federatiei Ruse)

Republica Slovaca

Tribunalul Districtual din Bratislava

Mariana Harvancova

Slovenia

Tribunalul Districtual din Novo Mesto

J. Grden (Secretar General)

Slovenia

Tribunalul Districtual din Maribor

A. Zadravec (Presedinte)

Slovenia

Tribunalul Districtual din Nova Gorica

S. Turel (Secretar al Curtii)

Spainia

Curtea Comerciala N° 3 din Barcelona

M.A. Alameda Lopez (Presedintele Curtii) si J.M. Fernandez Seijo (Judecator)

Suedia

Curtea Magistratilor din Huddinge

B. Björneke (Judecator)

FYRO Macedonia

Instanta de baza din Skopje 1

D. Kacarska (Presedinte)

Regatul Unit

Tribunalul Districtual Central London

Mike Burke

Regatul Unit

Tribunalul Districtual din Manchester

S. Brooks



 Top