Strasbourg, 20.10.2010 Consiliul Europei

CCPE (2010)1 PROV4

CONSILIUL CONSULTATIV AL PROCURORILOR EUROPENEI

(CCPE)

Opinia Nr. 5

Ministerul public şi justiţia pentru minori

DECLARAŢIA DE LA EREVAN

Supus modificărilor formale

Prezenta Declaraţie a fost adoptată la a 5-a Sesiune plenară a CCPE, ţinută la Erevan între 19 – 21.10.2010.

DECLARAŢIA DE LA EREVAN

Introducere

1. Consiliul consultativ al procurorilor europenei (CCPE) a fost înfiinţat în 2005 de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, care i-a încredinţat sarcina de a formula avize privind problemele referitoare la funcţionarea serviciilor procurorului şi la promovarea aplicării efective a Recomandării Rec(2000)19 despre rolul ministerului public în sistemul justiţiei penale.

2. Pentru 2010, Comitetul de Miniştri a însărcina CCPE1 ca, în lumina Rezoluţiei nr. 2 privind justiţia, adaptată copiilor2, să adopte un Aviz asupra „principiilor de acţiune publică în materie de justiţie pentru minori” şi să examineze, printre altele,locul minorilor înaintea, în timpul şi după procedura judiciară, mijloacele de a ţine cont, în cursul acestor proceduri, de interesele minorului, posibilele îmbunătăţiri privind mijloacele de informare a autorităţilor despre drepturile minorilor şi accesul lor la justiţie, inclusiv accesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

3. Procurorii sunt autorităţi însărcinate ca, în numele societăţii şi în interesul general, să vegheze la aplicarea legii când ea este sancţionată penal. Pentru aceasta, ei iau în calcul, pe de-o parte, drepturile indivizilor, iar pe de alta, necesara eficienţă a sistemului de justiţie penală, conform Recomandării Rec (2000)19 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind rolul ministerului public în sistemul de justiţie penală.

4. Rolul procurorilor variază considerabil de la o ţară la alta; scopul acestui aviz este să stabilească linii directoare pentru a ghida acţiunea tuturor procurorilor implicaţi în justiţia pentru minori. Acest aviz constă în asigurarea că, în toate procedurile privindu-i pe minori, în care sunt implicaţi procurorii, sunt aplicate anumite principii fundamentale, ţinând cont de nivelul de maturitate, de vulnerabilitate şi de capacitate mentală al minorului, indiferent de calitatea sa procesuală în raport de legea penală, de făptuitor, victimă sau martor. Aceste principii se aplică în toate stadiile procedurii, ceea ce înseamnă în faza premergătoare procesului, în timpul procesului, cu ocazia executării hotărârii şi la executarea hotărârilor privitoare la minori.

5. În cauzele în care sunt implicaţi minori, procurorii ar trebui să acorde o atenţie deosebită păstrării unui echilibru între, pe de-o parte, interesul public şi obiectivele justiţiei, iar pe de alta, între interesele, nevoile specifice şi vulnerabilitatea minorilor.

6. În statele în care procurorii au competenţe în afara domeniului penal (de exemplu, în materia dreptului familiei, în materia încredinţării copilului şi în dreptul administrativ), ar trebui şi să promoveze drepturile şi libertăţile fundamentale şi îndeosebi pe cele privind protejarea specifică a minorilor, aşa cum sunt ele explicate în acest aviz.

7. Liniile directoare următoare se aplică în cadrul competenţelor recunoscute procurorilor şi conform legilor naţionale în vigoare.

8. Principiile din prezentul aviz privindu-i pe minori pot fi aplicate şi tinerilor majori.

9. Pe lângă aceasta, CCPE îşi exprimă dorinţa să ia măsurile potrivite pentru combaterea celorlalţi factori socio–economici ce ar putea conduce la delincvenţa minorilor (de exemplu, minori fără domiciliu, şomajul, lipsa de pregătire).

Documente de referinţă

10. CCPE a pregătit prezentul Aviz pe baza răspunsurilor din partea a (37) state membre la un chestionar specific privind această problemă3.

11. Acest Aviz se bazează pe instrumente juridice universale4 sau regionale5, inclusiv jurisprudenţa Curţii în materie6.

12. CCPE a ţinut cont şi de lucrările şi concluziile celei de-a 7-a Conferinţe a Procurorilor Generali din Europa (Moscova 2006)7 privind rolul ministerului public în protecţia indivizilor, ca şi de avizele CCPE nr. 2 privind „Măsurile alternative la urmărire”, nr. 3 privind „Rolul ministerului public în afara sistemului de justiţie penală” şi nr. 4 privind „Relaţiile între judecători şi procurori într-o societate democratică”8.

Definiţii

13. Pentru acest Aviz, CCPE se referă la definiţiile cuprinse în paragraful 21 din Recomandarea Rec(2008)11 privind Regulile europene pentru delincvenţii minori ce fac obiectul unor măsuri ori sancţiuni şi la Punctul I din Recomandarea Rec (2003)20 privind noile moduri de tratare a delincvenţei juvenile şi rolul justiţiei pentru minori.

(i) „Minor” înseamnă o persoană sub 18 ani;

(ii) „Delincvent minor” înseamnă o persoană sub 18 ani suspectată de a fi comis sau care a comis o infracţiune;

(iii) „Infracţiune” înseamnă orice act sau omisiune, care constituie o încălcare a legii ce presupune aplicarea unei sancţiuni şi se află sub incidenţa legislaţiei penale, fiind de competenţa organelor de urmărire penală sau a oricărei alte autorităţi judiciare sau administrative.

Particularităţile justiţiei pentru minori

14. Justiţia pentru minori, dată fiind fragilitatea celor ce îi sunt obiect, trebuie să beneficieze de o atenţie deosebită din partea tuturor actorilor judiciari şi sociali, competenţi în materie de executare. Oricare ar fi sistemul în vigoare, procurorul ar trebui să ţină cont de starea de minorat, eventual de atenuarea răspunderii decurgând din ea, şi să dea o atenţie specială exercitării drepturilor minorilor.

15. Următoarele măsuri ar trebui, la nevoie, avute în vedere:

    § video sau înregistrare audio a mărturiilor date de minori, audieri de minori realizate cu ajutorul psihologilor pentru copii, al pedagogilor, lucrătorilor sociali sau al altor experţi;

    § audieri de minori realizate, când este cazul, în prezenţa titularului de răspundere parentală sau a altei persoane apropiate din serviciile sociale sau pentru minori;

    § săli de audieri special adaptate pentru tineri. Victimele minore ar trebui interogate de cât mai puţine ori posibil;

    § audierile să fie conduse astfel încât să se evite dubla victimizare.

16.Procurorii ar trebui să vegheze la promovarea unor măsuri vizând prevenirea infracţiunilor minorilor care, date fiind condiţiile lor de fragilitate, sunt susceptibili să comită infracţiuni. Părinţii ar trebui consultaţi şi implicaţi în aplicarea acestor măsuri preventive.

17. Sancţiunile ar trebui să ţină cont de educaţia, pregătirea, mediul de viaţă şi personalitatea minorilor în cauză şi nu doar să vizeze sancţionarea unei infracţiuni penale sau a oricărui alt comportament ilegal. Măsurile ce limitează libertatea minorilor ar trebui precizate prin lege şi limitate la necesităţile stricte de protejare a societăţii.

18. Conform competenţelor sale, procurorul ar trebui să vegheze la asigurarea ca orice contact al minorului cu sistemul juridic, fie ca delincvent, victimă sau martor, să facă obiectul unor precauţii deosebite care să-i permită primirea informaţiei necesare, prin mijloacele pe care le poate înţelege la vârsta lui, despre desfăşurarea procedurii, rolul actorilor judiciari şi măsurile al căror obiect l-ar putea constitui el.

19. Procurorii ar trebui să dispună de toate mijloacele utile şi potrivite pentru a-şi exercita competenţele faţă de minori, iar aceste mijloace ar trebui atribuite şi celorlalte servicii competente ce intervin cu privire la minori. Ei trebuie îndeosebi să beneficieze de un sistem de recrutare şi pregătire potrivită, ca şi de punerea la dispoziţie a personalului, a materialelor şi serviciilor specializate indispensabile. De asemenea, statele membre vor trebui să aibă în vedere înfiinţarea de unităţi sau agenţi specializaţi pentru minorii delincvenţi.

20. Cu ocazia urmăririi sau a anchetelor penale, ca şi a altor proceduri implicând minori, procurorii ar trebui să dea o atenţie deosebită termenelor şi să se asigure că asemenea cazuri sunt tratate prioritar şi fără întârziere nejustificată. O procedură lungă poate agrava impactul negativ al infracţiunii comise şi poate frâna reabilitarea minorului, delincvent sau victimă.

21. Procurorii ar trebui să fie conştienţi că, potrivit normelor internaţionale, copiii privaţi de libertate ar trebui, în general, separaţi de adulţi şi că au dreptul de a fi în contact cu familia lor.9

22. Interesul societăţii cere ca mass-media să primească informaţiile necesare despre funcţionarea sistemului judiciar10. Totuşi, expunerea mediatică a minorilor implicaţi în cercetările penale sau în alte proceduri le poate fi deosebit de dăunătoare. Procurorii ar trebui deci să fie îndeosebi sensibilizaţi privitor la răspunderea lor de a nu dezvălui o informaţie ce ar putea încălca drepturile minorilor implicaţi sau le-ar putea spori daunele.

23. Schimbul de experienţă între procurori, precum şi cooperarea internaţională în materia justiţiei pentru minori este recomandată în mod deosebit11.

Minorii înainte de proces

24. Pentru o mai bună cunoaştere a situaţiei minorului implicat într-o procedură, procurorii ar trebui ca, în domeniul lor de competenţă, să joace un rol cheie în coordonarea şi cooperarea diverşilor actori din faza de urmărire penală (de exemplu, poliţia, serviciile de probă şi serviciile sociale).

25. Procurorii ar trebui , dacă este indicat, să facă apel la sfaturile serviciilor sociale, ale serviciilor speciale de protecţie a copilului, înainte de a hotărî să-i urmărească sau nu pe minorii implicaţi. Procurorii ar trebui să facă apel la ele şi înainte de a decide ce măsură ori sancţiune să îi propună tribunalului. De asemenea, să fie sensibilizaţi şi să recurgă, la nevoie, la mijloace tehnice adaptate minorilor, pentru audieri, şi la experţi (vezi paragraful 16 de mai sus)

26. Având în minte eventualul impact negativ al procedurilor penale sau altele asupra dezvoltării viitoare a minorilor, procurorii ar trebui ca, pe cât de des posibil, şi conform legii, să aibă în vedere alternative la urmărirea minorilor delincvenţi, dacă ele pot constitui un răspuns judiciar potrivit la infracţiune, ţinând cont de interesele victimelor, de interesul general şi în coerenţă cu obiectivele justiţiei pentru minori12.

27.Potrivit normelor internaţionale, detenţia provizorie a minorilor ar trebui folosită doar ca o măsură de ultim resort şi pentru o durată cât mai scurtă posibil. Dacă sunt însărcinaţi cu ea, procurorii ar trebui să verifice îndeosebi dacă motivele detenţiei provizorii pot fi îndeplinite prin măsuri mai puţin coercitive şi să se asigure că detenţia provizorie a minorilor se face în condiţii ce îi scad eventualele consecinţe negative.

28. Linii directoare sau recomandări privind măsurile potrivite ca răspuns la diversele tipuri de infracţiuni comise de minori ar putea fi utilizate pentru a asigura egalitatea în faţa legii.

Minorii în timpul procesului

29. Obiectivul de a asigura bună-starea şi interesul minorilor cei mai vulnerabili în timpul procesului ar trebui să fie o valoare împărtăşită de toţi procurorii. Procurorii ar trebui să evite ca procesul penal să îi tulbure excesiv pe delincvenţi şi să le dăuneze victimelor şi martorilor, dacă acesta este potrivit, printr-o abordare protectoare.

30. Procurorul ar trebui să vegheze ca minorul să fie informat despre acuzaţii reţinute contra lui şi să-şi exercite deplin apărarea pentru ca el să fie în măsură de a-şi prezenta explicaţiile şi să beneficieze de asistenţa unui avocat, chiar gratuit, în toate procedurile ce îl privesc şi să se poată exprima liber înaintea instanţei judiciare competente.

Executarea hotărârilor privitoare la minori

31 În materie de justiţie pentru minori, procurorii ar trebui ca, atunci când aceasta intră în competenţele lor, să vegheze ca măsuri de educare şi de socializare să fie folosite cât mai larg posibil, aşa cum ar fi reparaţia, pregătirea, controlul de către serviciile sociale, tratamentul, plasarea în stabilimente specializate şi libertatea condiţionată, ţinându-se cont şi de interesele victimei, de interesele generale, de interesele minorului, ca şi de obiectivele justiţiei penale.

32. Când este de competenţa lor, procurorii ar trebui să controleze legalitatea aplicării tuturor sancţiunilor şi măsurilor, ca şi a plasării minorilor în stabilimente specializate pentru minori. Aceste inspecţii ar trebui să privească şi stabilimentele folosite pentru detenţia provizorie.

33. Procurorii ar trebui ca, atunci când este de competenţa lor, să vegheze ca minorul ce a comis o infracţiune şi a făcut obiectul unei măsuri ori sancţiuni judiciare, să poată face obiectul unei supravegheri şi asistenţe spre a se evita la maximum riscurile unei recidive.

34. Statele membre sunt invitate să verifice regulat aplicarea, în cadrul sistemului lor naţional, a Recomandării (2000)19, îndeosebi în privinţa justiţiei pentru minori, aşa cum este ea detaliată în prezentul aviz.

1 Vezi mandatul CCPE pentru 2009 – 2010 (a 1044-a întrunire a Delegaţilor Miniştrilor)

2 Rezoluţia adoptată la a 28-a Conferinţă a Miniştrilor europeni ai Justiţiei (Lanzarote, Spania, octombrie 2007)

3 Vezi documentul CCPE – GT (2010)1 REV6

4 Vezi îndeosebi instrumentele juridice ale Naţiunilor Unite, inclusiv Convenţia Naţiunilor Unite asupra drepturilor copiilor (20.11.1989); „Reguli minime pentru administrarea justiţiei pentru minori” (Regulile de la Beijing) (29.11.1985); liniile Directoare ale Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Liniile directoare Riyadh) (14.12.1990), regulile Naţiunilor Unite pentru protejarea minorilor privaţi de libertate (Regulile Havana) (14.12 .1990).Vezi de asemenea Comentariul General NU nr. 10 al Comitetului de Administrare a Justiţiei pentru Minori (CRC/C/GC/10,2007) şi Regulile de procedură şi probatoriu ale Curţii Penale Internaţionale, şi în special regulile 67 („Declaraţii directe ale martorilor, prin mijloace aparţinând tehnologiei audio sau video”), 68 („Declaraţia înregistrată anterior”), 87 („Măsuri de protecţie”) şi 88 („Măsuri speciale”).

5 Vezi mai ales acquis-ul normativ al Consiliului Europei, cum ar fi Convenţia europeană a drepturilor Omului, inclusiv art. 6, 8 şi 13; Convenţia Europeană privind protejarea copiilor contra exploatării şi a abuzurilor sexuale (ETS nr. 201) (intrată în vigoare pe 1.07.2010 pentru statele membre), Recomandarea Rec (2003)20 privind noile moduri de tratament ale delincvenţei juvenile şi rolul justiţiei pentru minori; Recomandarea Rec (2006) 2 privind Regulile penitenciare europene, Recomandarea Rec (2008)11 privind regulile europene pentru delincvenţii minori ce fac obiectul unor sancţiuni sau măsuri; Recomandarea Rec(2009)10 privind strategiile naţionale integrate de protejare a copiilor contra violenţei; Programul „A construi o Europă pentru şi cu copii”. Vezi şi „Comm DH/Issue Paper (2009)1; document al Comisarului pentru drepturile omului pe tema „copiii şi justiţia pentru minori: sugestii pentru ameliorare”.

6 Vezi jurisprudenţa CEDO, mai ales X şi Y c/Olanda (26.03.1985, Seriile A Nr. 91); Bouamar c/Belgia (29.02.1988, 9106/80); V c/ Regatul Unit (24888/94) şi T. c/ Regatul Unit (24724/94) (GC, 16.12.1999, CEDO 1999 – IX); Couillard c/ Maugery c/ Franţa (1.07.2004, 64796/01); Mubilanzila Mayeka şi Kaniki Mitunga c/ Belgia (12.10.2006, 13178/03); Okkali c/ Turcia (17.10.2006, 52067/99); Maumousseau şi Washington c/ Franţa (6.12.2007, 39388/05); Yunus Aktaş şi alţii c/ Turcia (20.10.2009, 24744/03); M.B. c/ Franţa (17.12.2009, 22115/06) (Recurs înaintea Înaltei Camere în curs); Salduz c/ Turcia (27.11.2008, 36391/02 GC).

7 Vezi a 7-a sesiune a Conferinţei procurorilor generali din Europa (Moscova, 5-6.07.2006), organizate de Consiliul Europei în cooperare cu Biroul procurorului general al Federaţiei Ruse.

8 Vezi şi rezumatul analizei chestionarului privind tratarea minorilor delincvenţi (Documentul PC-CP (2009)04 final) şi proiectul pentru liniile directoare ale Comitetului de Miniştri din Consiliul Europei, pregătit de un grup de specialişti din CDCJ (Document CJ-S-CH (2011)9).

9 Vezi Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului, art. 37.

10 Vezi Declaraţia de la Bordeaux,

11 Vezi Avizul nr. 1 al CCPE asupra mijloacelor de a îmbunătăţi cooperarea internaţională în domeniul penal

12 Vezi Avizul nr. 2 al CCPE privind măsurile alternative la urmărire.



 Top