Strasbourg, 10 noiembrie 2006

CCJE (2006) OP9

Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE)

Opinia nr. 9 (2006) a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştrii a Consiliului Europei privind roul judecătorilor naţionali în asigurarea unei aplicări efective a dreptului internaţional şi european

Această opinie a fost adoptată de CCJE la cea de-a 7-a întâlnire

(Strasbourg, 8-10 Noiembrie 2006).

Acest document poate fi supus unei revizuiri editoriale.

INTRODUCERE

1. Comitetul de Miniştrii a cerut Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni să examineze în particular anumite chestiuni (care apar în cadrul Planului de Acţiune global pentru judecătorii europeni[1]), precum aplicarea de către judecătorii naţionali a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului sau alte instrumente legale internaţionale, dialogul dintre instituţiile judiciare europene şi naţionale şi disponibilitatea de a accesa informaţiile privind textele internaţionale relevante.

2. CCJE a notat că toate sistemele naţionale se confruntă, din ce în ce mai mult, cu chestiuni juridice de natură internaţională, din cauza globalizării şi a accentului pus pe aplicarea dreptului european[2] în relaţiile dintre indivizi mai mult decât în relaţiile dintre state. Această dezvoltarea necesită schimbări în cadrul  pregătirii judiciare, în practică şi chiar  cultura magistraţilor, dacă avem în vedere că judecătorii vor trebuie să răspundă în administrarea actului de justiţie aşteptărilor societăţii moderne, prin respectarea în acelaşi timp a principiilor legale recunoscute de statele democratice.

3. O asemenea evoluţie ar avea, mai ales, consecinţe importante asupra pregătirii judecătorilor,asupra relaţiilor dintre instituţiile internaţionale judiciare şi ierarhia normelor care trebuie respectate de judecător în contextul creşterii resurselor legale; în al doilea rând, acest lucru presupune ca autorităţile de stat vor asigura resurse suplimentare pentru implementarea activităţilor sus menţionate.

4. De aceea, CCJE a considerat necesară revizuirea mijloacelor puse la dispoziţia judecătorilor pentru a lucra eficient în cadrul unui context internaţional, adresându-se astfel chestiunii privind aplicarea dreptului internaţional şi european de către judecătorul naţional. Obiectivul acestei opinii este de a obţine o aplicare consecventă a dreptului european şi internaţional, mai ales a drepturilor omului. Reprezintă mijloace pentru îndeplinirea acestui obiectiv următoarele: pregătirea judecătorilor, disponibilitatea informaţiilor relevante şi a documentaţiei necesare, traducerea sau interpretarea asigurate.

5. În această privinţă, CCJE subliniază că judecătorii naţionali sunt garanţii respectării şi implementării adecvate a tratatelor europene şi internaţionale la care statul respectiv este parte, inclusiv la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

6. Această opinie completează opinia CCJE nr. 4 (2003) privind pregătirea continuă şi iniţială adecvate pentru judecători la nivel naţional şi la nivel european; consideraţiile cuprinse în sus menţionata opinie se pot aplica chestiunilor la care se refera opinia prezentă.

A. ASIGURAREA PENTRU JUDECĂTORII NAŢIONALI A INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTAŢIEI PRIVIND TOATE INSTRUMENTELE LEGALE INTERNAŢIONALE ŞI EUROPENE RELEVANTE[3]

a) Buna cunoaştere a dreptului internaţional şi european de către judecători 

7. În contextul internaţionalizării crescute a societăţii, legislaţia şi jurisprudenţa internaţionale şi europene au o influenţă crescândă asupra legislaţiei şi jurisprudenţei naţionale; aceste domenii de drept trebuie să fie corect înţelese de către judecători pentru a-şi îndeplini atribuţiile judiciare conform principiului regulii de drept împărtăşit de societăţile democratice. De aceea, judecătorii trebuie să fie cunoască şi să fie pregătiţi să participe la evaluarea internaţională a practicii judiciare. Ei trebuie să cunoască şi să poată aplica dreptul internaţional şi european, mai ales în ceea ce priveşte domeniul drepturilor omului.

b) Asigurarea pentru judecători a mijloacelor necesare pentru accesarea informaţiei privind dreptul internaţional şi european

8. Normele internaţionale şi europene, precum şi jurisprudenţa, se dezvoltă rapid atât din punct de vedere al complexităţii, cât şi numeric. Dacă judecătorii unui stat se regăsesc în contextul european şi internaţional, statul, pentru a respecta obligaţiile asumate pe plan internaţional, trebuie să adopte măsurile adecvate pentru a se asigura că judecătorii înţeleg pe deplin textele de referinţă europene şi internaţionale, mai ales cele privind drepturile omului, pentru a-şi îndeplini astfel mai bine atribuţiile.

c) Includerea în programa universităţilor şi a cursurilor de pregătire pentru judecători a normelor de drept internaţional şi european

9. În multe ţări, cursurile de drept internaţional, drept european, inclusiv drepturile omului, sunt parte din programa universităţilor de drept. Cu toate acestea, numai în anumite ţări este necesar ca şi candidaţii să aibă cunoştinţe aprofundate a acestor materii pentru a obţine un post cu specialitate juridică.

10. CCJE consideră că este important ca anumite chestiuni de drept internaţional şi european să fie parte din programa universitară şi să fie probă de examen la admiterea în profesie, atunci când se organizează astfel de examene.

11. Ar trebuie organizate scheme de pregătire iniţială şi continuă privind chestiuni internaţionale, în domenii de activitate generale şi particulare. Deşi există diferenţe în statele europene privind sistemul de pregătire iniţială şi continuă a judecătorilor, pregătirea în domeniul dreptului internaţional şi european este necesară în cadrul tuturor sistemelor tradiţionale din Europa.

12. În anumite ţări, sunt organizate iniţiative speciale de pregătire în domeniul dreptului internaţional şi european pentru judecători, sau pentru judecători şi procurori, prin intermediul instituţiilor de pregătire judiciară (inclusiv prin intermediul comisiilor de servicii judiciare) sau a Ministerului Justiţiei, precum şi prin intermediul agenţiilor de cooperare[4]. În alte ţări, nu este asigurată o pregătire specială în domeniul dreptului internaţional şi european; în astfel de ţări, judecătorii iau parte la cursuri de pregătire profesională organizate de către sistemul judiciar sau de alte organizaţii (universităţi, barouri, şcoli de pregătire străine, etc)

13. În acest sens, CCJE notează că acquis-ul Consiliului Europei privind pregătirea judecătorilor privind aplicarea tratatelor internaţionale[5], afirmând ca necesităţi următoarele: a) dezvoltarea în cadrul programelor universitare a studiului asupra dreptului internaţional, tratatelor şi a altor instituţii; b) atunci când este cazul, introducerea testelor privind aplicarea normelor internaţionale în cadrul examenelor şi admiterilor pentru judecători; c) dezvoltarea unei dimensiuni internaţionale în pregătirea continuă şi iniţială a judecătorilor; d) organizarea, în cadrul Consiliului Europei, şi în colaborare cu instituţiile europene şi alte organizaţii internaţionale, a seminariilor de pregătire pentru judecători şi procurori, având ca obiect promovarea unei cunoaşteri mai bune a instrumentelor internaţionale.

d) Asigurarea unei pregătiri profesionale de calitate în domeniul dreptului internaţional şi european

14. În ceea ce priveşte pregătirea în domeniul dreptului internaţional şi european, CCJE consideră că membrii sistemului judiciar ar trebui să fie reprezentanţi în mod substanţial printre formatori. O astfel de pregătire profesională ar trebui să includă aspecte specifice relevante pentru activitatea de judecată, alături de prezentarea materialelor de studiu relevante, inclusiv prin asigurarea unui învăţământ la distanţă prin publicarea materialelor de curs pe internet. CCJE încurajează cooperarea dintre instituţiile internaţionale  de pregătire profesională în acest domeniu şi solicită asigurarea unei transparenţe a informaţiei privind programele de pregătire şi modalităţile de participare.

e) Asigurarea pentru judecători a unor informaţii privind dreptul internaţional şi european, în mod continuu şi accesibil

15. CCJE notează că judecătorilor nu le este asigurat accesul la informaţii complete şi la zi privind legislaţia şi jurisprudenţa europene şi internaţionale.  Chiar în acele cazuri în care informaţia legală este asigurată pentru judecători electronic sau pe format de hârtie, monitoarele oficiale ale ţărilor respective conţin arareori informaţii despre dreptul internaţional şi european. Cu toate acestea, anumite state publică circulare legale speciale care cuprind informaţii despre dreptul internaţional. Alte instituţii, precum academiile judiciare, centrele de pregătire sau administraţiile instanţelor asigură informaţii privind jurisprudenţa recentă a instanţelor europene şi internaţionale. Informaţiile pot fi de asemenea găsite în periodice legale naţionale.

16. Nu este suficient ca statul să asigure acces la internet, ci trebuie să se prevadă în lege şi alte mijloace de asigurare a informaţiilor sau a mijloacelor de dobândire a informaţiilor privind chestiuni juridice internaţionale şi europene.

17. CCJE recomandă ca toţi judecătorii să aibă acces la versiuni electronice şi pe format de hârtie a instrumentelor legale, pentru a asigura cercetarea în cadrul sferelor legale internaţionale şi europene. Asemenea oportunităţi trebuie să fie oferite judecătorilor prin asigurarea unui sprijin specializat, dacă este nevoie prin intermediul descentralizării sistemului, asigurându-se astfel că judecătorii sunt informaţi şi în aspecte care exced activitatea acestora.

18. Numai în anumite ţări, Ministerul Justiţiei sau Ministerul Afacerilor Externe asigură judecătorilor traducerea hotărârilor internaţionale relevante, inclusiv a hotărârilor CEDO care privesc ţara respectivă. În opinia CCJE, această situaţie ar trebui modificată cât mai curând de către state; sprijinul de stat adecvat ar trebui să asigure crearea de servicii de traducere  eficiente pentru textele legale care pot folosi activităţii judecătorilor (a se vedea de asemenea paragraful 23).

19. Pentru a facilita munca judecătorilor, informaţii complete, la zi, corect arhivate, trebuie să fie la dispoziţia judecătorilor, pentru că numai acesta poate, cu ajutorul serviciilor de documentare ale instanţei şi cu ajutorul asistenţilor judiciari[6], poate evalua relevanţa informaţiilor. Ar trebui de asemenea încurajată colaborarea dintre serviciile de documentare centralizate şi locale şi/sau bibliotecilor cu literatură juridică şi a centrelor de documentare din afara sistemului judiciar.

f) Asigurarea pentru judecători a mijloacelor de acces la informaţii redactate în limbi străine

20. Având în vedere cele menţionate mai sus, CCJE notează importanţa cunoaşterii limbilor străine, ca un instrument esenţial pentru ca judecătorii naţionali să fie informaţi asupra modificărilor operate în legislaţia internaţională şi europeană.

21. În prezent, cursurile de limbi străine pentru judecători sunt disponibile în mod gratuit în anumite state; în alte părţi, statul suportă o parte din costurile cursului; în alte cazuri, astfel de cursuri sunt asigurate pentru judecătorii care lucrează în mod curent cu instituţii internaţionale şi europene.

22. CCJE încurajează luarea de măsuri adecvate, inclusiv alocarea de granturi,  în scopul pregătirii continue sau specializate a judecătorilor în domeniul limbilor străine.

23. Statele trebuie să se asigure că instanţele beneficiază de servicii juridice şi internaţionale pentru traducerea documentelor solicitate de judecători pentru cunoaşterea aprofundată a anumitor domenii de drept internaţional şi european. CCJE cunoaşte importanţa costurilor implicate de traducerea documentelor, şi de aceea propune statelor să prevadă pentru instanţe un fond bugetar separat, special pentru traducerea documentelor relevante, asigurându-se astfel că bugetul global al instanţelor nu este redus.

24. Traducerile şi interpretările trebuie să fie realizate de profesionişti, a căror competenţe pot fi verificare de judecători, deoarece privesc îndeplinirea unei atribuţii judiciare.

B. DIALOGUL DINTRE INSTITUŢIILE JUDICIARE NAŢIONALE ŞI EUROPENE[7]

a)    Un dialog necesar, informal sau formal

25. Instanţele naţionale au obligaţia de a administra dreptul european. În multe cazuri, instanţele trebuie să aplice în mod direct dreptul european, sau să interpreteze dreptul naţional în conformitate cu prevederile dreptului european.

26. Pentru judecătorii naţionali,  jurisprudenţa CEDO sau jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) constituie ca termeni de referinţă în procesul de dezvoltare a dreptului european.

27. Dialogul dintre instituţiile judiciare naţionale şi europene există în prezent şi este necesar; el trebuie să fie susţinut şi încurajat în continuare.

28. Pentru a încuraja dialogul efectiv dintre instanţele naţionale şi cele europene, trebuie să existe iniţiative ca judecătorii să realizeze schimburi de informaţii şi, atunci când este posibil, contact direct între instituţii.

29. Acest dialog poate avea loc la diferite nivele. La nivel procedural, formal, un exemplu de dialog inter-instituţional îl constituie de procedura recursului preliminar în faţa CJCE . De asemenea, judecătorii naţionali beneficiază de oportunităţi diverse pentru a participa la funcţionarea CEDO. La nivel informal, pot constitui forme de dialog următoarele: organizarea de vizite de studiu şi/sau stagii pentru judecători la CEDO, CJCE sau la late instituţii sau instanţe europene, organizarea de seminarii şi colocvii, la nivel naţional sau internaţional.

30. CCJE notează că dialogul informal este considerat parte din programele de pregătire. La astfel de dialoguri informale particip mai ales judecători de la instanţele superioare (curtea supremă, curtea constituţională). CCJE consideră că,deşi este foarte important ca judecătorii de la instanţele superioare să aibă contacte pe plan internaţional, agenţiile naţionale de pregătire trebuie să se asigure că şi judecătorii de la judecătorii sau alte instanţe cu grad inferior participă la acest dialog, având în vedere că de cele mai multe ori, judecătorii de la instanţele de prim grad sunt solicitaţi să aplice, să evalueze şi să implementeze dreptul european sau jurisprudenţa aferentă. Experienţa diferitelor state a arătat că dialogurile informale care s-au derulat in cadrul unor întâlniri la scară mică s-au dovedit a fi cele mai productive. 

b)   Interacţiunea directă dintre judecătorii naţionali

31. Dialogul dintre instanţele naţionale şi cele internaţionale este doar un aspect al interacţiunii dintre judecători la nivel european: relaţiile dintre judecători din ţări diferite este la fel de importantă. Judecătorii naţionali trebuie să ia în considerare modul în care alte state au aplicat sau interpretat dreptul internaţional şi european. Acest dialog dintre judecătorii din diferite state este important şi pentru a reafirma principiul încrederii reciproce între sistemele judiciare europene, pentru a facilita circulaţia internaţională a hotărârilor şi pentru a simplifica procedurile pentru punerea hotărârilor în aplicare în diferite state.

32. Contactele directe dintre judecătorii din diferite state, inclusiv cele organizate de instituţii de pregătire naţionale, respectiv seminarii, schimburi de experienţă, vizite de studiu, etc, sunt de o relevanţă deosebită. În acest domeniu, parteneri utili pot fi găsiţi în cadrul schemelor de cooperare active la nivel european.

33. Judecătorii trebuie să fie informaţi în ceea ce priveşte schimburile specifice organizate în acest cadru şi trebuie să li se asigure acces egal la aceste schimburi de experienţă, atunci când doresc să fie implicaţi în astfel de activităţi.

C.APLICAREA DE CĂTRE INSTANŢELE NAŢIONALE A DREPTULUI INTERNAŢIONAL ŞI EUROPEAN[8]

a) Rolul judecătorului şi ierarhia normelor

34. Aplicarea standardelor de drept internaţional şi european de un anumit stat depinde într-o mare măsură de statutul acestor norme în dreptul naţional, inclusiv statutul statuat în Constituţie.

35. S-a observat că există obstacole în îndeplinirea acestui obiectiv. Aceste obstacole au fost considerate ca fiind rezultatele problemelor privind accesul la informaţii, probleme de natură psihologică şi probleme de natură juridică[9]. 

36. primele două obstacole pot fi rezolvate prin acţiunile prezentate mai sus, menite să realizeze un acces mai bun la documentaţia juridică internaţională şi să îmbunătăţească dialogul dintre instituţii.

37. În ceea ce priveşte obstacolele de natură legală, CCJE notează că, în general, ţările recunosc faptul că prevederile tratatelor internaţionale primează asupra prevederilor legilor naţionale, atunci când sunt ratificate şi/sau incorporate în dreptul naţional. În majoritatea statelor, acest fapt este prevăzut în Constituţie, asigurându-se primordialitatea acesteia. În anumite ţări, dreptul internaţional primează conform hotărârilor Curţii Supreme. De obicei, prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului sunt inferioare prevederilor Constituţiei, dar Convenţia are o poziţie specială faţă de actele ordinare ale parlamentului; implementarea practică a acestui principiu prezintă un număr de variante.

38.  În majoritatea cazurilor, legile naţionale şi cutumele permit instanţelor, atunci când apare un conflict între prevederile supranaţionale şi prevederile naţionale, să decidă în favoarea prevederilor unei convenţii internaţionale sau unui tratat internaţional. Există şi o alternativă, care solicită instanţele naţionale să suspende procedurile şi să defere cauza Curţii Constituţionale. Există însă şi state în care instanţele sunt obligate să aplice prevederile dreptului naţional, chiar dacă acestea sunt în conflict cu, spre exemplu, normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

39. Fiecare stat are un sistem propriu pentru interpretarea acestor instrumente şi pentru incorporarea în dreptul naţional, în funcţie de statutul acordat. Pentru a evita situaţiile neclare, instanţele ar trebui să interpreteze dreptul naţional şi să dezvolte o jurisprudenţă naţională care să fie conforme cu dreptul internaţional şi european, şi cu principiile şi conceptele europene.

40. Judecătorii, asemenea reprezentanţilor puterii legislative şi executive, sunt ţinuţi de litera legii. CCJE consideră că este important pentru judecători să vegheze respectarea dreptului internaţional şi european, care promovează principiul respectării dreptului, fără a avea în vedere sistemele legale naţionale.

c)    Jurisprudenţa şi instrumentele naţionale şi internaţionale/europene, în particular recomandările Consiliului Europei

41. Jurisprudenţa influenţează aplicarea normelor dreptului internaţional şi european, deoarece sistemul judiciar trebuie să interpreteze dreptul naţional în lumina dreptului supranaţional, având în acelaşi timp în vedere normele constituţionale.

42. Apar două tendinţe în cadrul rolului pe care îl joacă jurisprudenţa CEDO şi CJCE, respectiv: instanţele naţionale iau în calcul hotărârile instanţelor internaţionale sus menţionate chiar şi atunci când nu este obligatoriu; jurisprudenţa dobândeşte statut de precedent, iar instanţele naţionale se simt obligate să urmeze aceeaşi cale.

43. Deşi judecătorii naţionali au în vedere şi aplică dreptul internaţional şi european, acest lucru nu asigură că legislaţia naţională se conformează recomandărilor Consiliului Europei, care sunt considerate “soft law”.

44. Comitetul de Miniştrii al Consiliului Europei a făcut recomandări statelor membre în chestiuni pentru care s-a stabilit o politică unitară. Recomandările nu sunt obligatorii pentru stat, deşi Statutul Consiliului Europei prevede dreptul Comitetului de Miniştrii de a solicita guvernelor membre să informeze asupra acţiunilor pe care le-au luat conform recomandărilor anterioare (a se vedea art. 15(b) din Statutul Consiliului Europei).

45. CCJE subliniază că este recomandabil ca, în timpul modificării legislaţiei, legiuitorii să aibă în vedere recomandările Consiliului Europei. În mod similar, judecătorii, atunci când interpretează legea, ar trebui să se conformeze standardelor internaţionale, chiar şi celor care sunt considerate “soft law”.

c) Respectarea hotărârilor CEDO

46. În anumite state este posibil, anterior înaintării unei plângeri către CEDO, să se aplica revizuirea judiciară a unei decizii finale care pare a fi în conflict cu deciziile CEDO. Cu toate acestea, CCJE notează că, într-un număr mare de state, este necesar  ca CEDO să pronunţe o decizie finală împotriva statului respectiv anterior revizuirii unei decizii finale.

47. O cerere de acordare de despăgubiri pentru violări ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului poate fi înaintată numai după ce CEDO a constat existenţa unei astfel de violări. În majoritatea statelor, nu este posibilă înaintarea unei astfel de cereri de acordare de despăgubiri anterior recunoaşterii de către CEDO a existenţei unei violări a Convenţiei.

48. CCJE este conştient că în majoritatea statelor implementarea hotărârilor CEDO nu se prescrie prin lege naţională; în anumite state, implementarea măsurilor poate fi hotărâtă prin decizie a Curţii Constituţionale.

49. Luând în considerare importanţa implementării drepturilor fundamentale aşa cum sunt statuate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi având în vedere că judecătorii naţionali sunt judecători europeni, CCJE încurajează judecătorii să utilizeze toate resursele disponibile pentru interpretarea dreptului şi în limitele normelor procedurale în vigoare, pentru a : a) redeschide cazurile dacă ulterior a apărut o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, chiar înainte ca CEDO să emită o constatare; b) să acorde despăgubiri pentru violări în timpul cel mai scurt posibil. Legiuitorii ar trebui să aibă în vedere amendarea dreptului procedural pentru a facilita această atribuţie europeană a judecătorilor naţionali[10].

SUMARUL RECOMANDĂRILOR ŞI CONCLUZIILOR

A.    În domeniul pregătirii judecătorilor în domeniul dreptului internaţional şi european, accesul judecătorilor la informaţii relevante, cursuri de limbi străine şi facilităţi de traducere, CCJE recomandă ca:

a)    statele trebuie, respectând independenţa sistemului judiciar, prin intermediul organismelor independente responsabile cu pregătirea membrilor sistemului judiciar, să asigure măsuri adecvate pentru pregătirea judecătorilor în domeniul dreptului internaţional şi european;

b)   Cunoştinţe privind dreptul internaţional şi european şi jurisprudenţa europeană trebuie cuprinse în programele facultăţilor de drept;

c)    La numirea în post, trebuie evaluate cunoştinţele privind dreptul internaţional şi european şi jurisprudenţa europeană;

d)   Un rol important în pregătirea iniţială şi continuă a judecătorilor îl reprezintă cursuri de drept internaţional şi european; pregătirea în acest domeniu trebuie să beneficieze de cooperare internaţională între instituţiile naţionale de pregătire în domeniul judiciar;

e)    Trebuie puse la dispoziţia judecătorilor informaţii privind dreptul internaţional şi european, inclusiv decizii ale instanţelor europene; judecătorilor trebuie să li se asigure accesul la informaţii îndosariate, cu sprijinul şi cooperarea dintre servicii de documentare juridică, biblioteci şi asistenţi judiciari; informaţiile astfel dobândite trebuie să fie complete şi oricând la îndemână;

f)     Măsuri adecvate - inclusiv alocarea de granturi- trebuie să asigure învăţarea de către judecători a limbilor străine; în plus, instanţele trebuie să beneficieze de servicii de traducere şi interpretariat, precum şi de un buget alocat acestor servicii distinct de bugetul total al instanţei.

B.    Având în vedere importanţa relaţiilor şi cooperării dintre instituţiile judiciare naţionale şi internaţionale/europene, CCJE încurajează:

a)    dezvoltarea contactelor directe şi dialogului dintre instituţiile sus menţionate, spre exemplu prin organizarea de conferinţe, seminarii şi întâlniri bilaterale, o valoare aparte având întâlnirile la scară mică;

b)   organizarea de vizite de studiu şi programe de studiu, precum cele organizate de instituţiile de training judiciar naţionale, de instanţele europene (pentru judecători naţionali) în cooperare cu alte instituţii judiciare, naţionale sau internaţionale;

c)    includerea în cadrul acestor contacte, dialoguri, vizite de studiu, vizite şi programe, judecători de la toate gradele de jurisdicţie;

d)   prevederea expresă a accesului la informaţii şi luarea de măsuri pentru facilitarea accesului judecătorilor naţionali la website-urile şi bazele de date disponibile altor sisteme judiciare, naţionale sau internaţionale.

C.    CCJE încurajează, în ciuda diferenţelor dintre sistemele legale din Europa, eforturile pe care sistemele naţionale le pot face, în calitatea lor de interpreţi şi garanţi ai regulii de drept, dacă este necesar prin organizarea de schimburi de experienţă, pentru:

a)    crearea premiselor ca legislaţia naţională, inclusiv jurisprudenţa, să fie conformă cu legislaţia internaţională aplicabilă în statele relevante;

b)   reducerea, pe cât posibil, a aplicării diferite a acestui principiu în cadrul sistemelor care respectă aceleaşi standarde internaţionale;

c)    asigurarea faptului că dreptul naţional, incluzând jurisprudenţa, respectă jurisprudenţa CEDO; în particular, prin asigurarea redeschiderii unui caz, după ce CEDO a statuat existenţa unei violări a Convenţiei şi a Protocoalelor Adiţionale, iar violarea nu poate fi îndepărtată sau reparată în alt fel decât prin audierea cauzei;

d)   luarea în calcul a recomandărilor Consiliului Europei.