Strasbourg, 25 noiembrie 2005

CCJE (2005) OP No. 7

Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE)

Opinia nr. 7 (2005) a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind “justiţia şi societatea”

adoptată de către CCJE în cadrul celei de-a şasea reuniuni (Strasbourg, 23-25 noiembrie 2005)

INTRODUCERE

1. Pentru anul 2005, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) a primit sarcina1 de a adopta o opinie privind „Justiţia şi Societatea” în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

2. În această privinţă, CCJE a luat în considerare următoarele puncte care apar în Planul de Acţiune Global-Cadru pentru Judecătorii din Europa:

q relaţia cu publicul, rolul educativ al instanţelor în cadrul unei democraţii (vezi Partea V b din Planul de Acţiune),

q relaţia cu toţi participanţii la procedurile din instanţă (vezi Partea V c din Planul de Acţiune);

q accesibilitatea, simplificarea şi claritatea limbajului folosit de către instanţe în cadrul proceselor şi în decizii (vezi Partea V d din Planul de Acţiune).

3. Lucrările pregătitoare s-au desfăşurat în baza următoarelor:

- luarea în considerare a acquis-ului Consiliului Europei, precum şi a rezultatelor celei de-a cincea reuniuni a Preşedinţilor Curţilor Supreme din Europa cu tema „Curtea Supremă: publicitate, vizibilitate şi transparenţă” (Ljubljana, 6-8 octombrie 1999), ale Conferinţei Preşedinţilor Asociaţiilor de Judecători pe tema „Justiţia şi societatea” (Vilnius, 13-14 decembrie 1999) şi ale Conferinţei Ministeriale Europene privind Politica de Mass Media (Kiev, Ucraina, 10-11 martie 2005);

- răspunsurile delegaţiilor la un chestionar (cu notă explicativă) elaborat de vicepreşedintele CCJE şi depus în cadrul reuniunii plenare a CCJE care a avut loc la Strasbourg la 22-24 noiembrie 2004;

- un raport întocmit de un specialist al CCJE pe această temă, dl. Eric COTTIER (Elveţia);

- contribuţiile participanţilor la cea de-a doua Conferinţă Europeană a Judecătorilor, cu tema „Justiţia şi Mass Media", organizată de către Consiliul Europei în cadrul preşedinţiei poloneze a Comitetului de Miniştri, la iniţiativa CCJE în cooperare cu Consiliul Judiciar Naţional Polonez şi cu sprijinul Ministerului polonez al Justiţiei (Cracovia, Polonia, 25-26 aprilie 2005)2;

- un proiect de opinie elaborat de către Comitetul de Lucru al CCJE (CCJE-GT) în 2005.

4. În cadrul elaborării prezentei Opinii, CCJE a mai luat în considerare şi „Declaraţia de la Varşovia”, emisă de către cea de-a Treia Reuniune la Vârf a Şefilor de Stat şi de Guvern din Consiliul Europei, care a avut loc la Varşovia în perioada 16-17 mai 2005, prin care Reuniunea la Vârf şi-a reafirmat angajamentul pentru „consolidarea primatului legii pe tot continentul, pornind de la potenţialul de stabilire a standardelor reprezentat de către Consiliul Europei”. În acest cadru, Şefii de Stat şi de Guvern au subliniat „rolul unui sistem judiciar independent şi eficient în Statele Membre”.

5. Prezenta Opinie se referă la: (A) relaţia instanţelor cu publicul, cu referire specială la rolul instanţelor în democraţie, (B) relaţia instanţelor cu participanţii la procedurile în instanţă, (C) relaţia instanţelor cu mass media, şi (D) accesibilitatea, simplificarea şi claritatea limbajului folosit de către instanţe în cadrul proceselor şi în decizii.

A. RELAŢIA INSTANŢELOR CU PUBLICUL, CU REFERIRE SPECIALĂ LA ROLUL INSTANŢELOR ÎN DEMOCRAŢIE

6. Dezvoltarea democraţiei în statele europene înseamnă că cetăţenii ar trebui să primească informaţii adecvate privind organizarea autorităţilor publice şi condiţiile în care sunt elaborate legile. Mai mult, este tot atât de important ca cetăţenii să ştie cum funcţionează instituţiile judiciare.

7. Justiţia este o componentă esenţială a societăţilor democratice. Ea are scopul de a soluţiona conflictele dintre părţi şi, prin deciziile pe care le pronunţă, de a îndeplini un rol atât „normativ” cât şi „educativ”, oferindu-le cetăţenilor îndrumări şi informare pertinente, precum şi asigurări referitoare la drept şi la punerea în practică a acestuia3.

8. Instanţele sunt, şi sunt acceptate de către publicul larg ca fiind, forul potrivit pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor legale şi pentru soluţionarea conflictelor referitoare la acestea; publicul larg respectă şi are încredere în capacitatea instanţelor de a îndeplini această funcţie4. Totuşi, înţelegerea rolului sistemului judiciar în democraţie -

în special, înţelegerea faptului că datoria judecătorului este de a aplica legea în mod echitabil şi unitar, fără a lua în considerare presiunile sociale sau politice contingente – variază considerabil în diverse ţări şi situaţii socio-economice din Europa. Nivelurile încrederii în activitatea instanţelor sunt aşadar neuniforme5. Informaţiile adecvate asupra funcţiilor şi rolului sistemului judiciar, complet independent de celelalte puteri din stat, poate aşadar contribui efectiv la o mai bună înţelegere a instanţelor ca chei de boltă ale sistemelor democratice constituţionale, precum şi a limitelor activităţii lor.

9. Experienţa majorităţii cetăţenilor în legătură cu sistemul judecătoresc din ţara lor se limitează la eventuala participare a lor în calitate de litiganţi, martori sau juraţi. Rolul mass media este esenţial pentru diseminarea informaţiilor către public asupra rolului şi activităţilor instanţelor (vezi secţiunea C de mai jos); însă, pe lângă comunicarea prin mass media, discuţiile din cadrul CCJE au evidenţiat importanţa creării unor relaţii directe între instanţe şi publicul larg. Pentru integrarea justiţiei în societate, sistemul trebuie să se deschidă şi să înveţe să se facă cunoscut. Nu dorim să transformăm instanţele într-un circ mediatic, ci să contribuim la transparenţa procesului judiciar.

Recunoaştem că o transparenţă totală este imposibilă, mai ales din pricina necesităţii de a proteja eficienţa investigaţiilor şi interesele persoanelor implicate, însă o înţelegere a modului în care funcţionează sistemul judiciar este fără îndoială valoroasă din punct de vedere educativ şi ar trebui să ajute la sporirea încrederii populaţiei în funcţionarea instanţelor.

10. Primul mod de a spori accesibilitatea instituţiilor judiciare este reprezentată de introducerea unor măsuri generale de informare a populaţiei asupra activităţilor instanţelor.

11. În această privinţă, CCJE ar dori să facă referire la recomandările sale din Opinia nr. 6 (2004) referitor la activitatea educativă a instanţelor şi la necesitatea organizării unor vizite pentru elevi şi studenţi sau pentru orice alte grupuri interesate de activităţile judecătoreşti. Aceasta nu afectează faptul că şi statul are obligaţia importantă de a asigura tuturor, în cadrul învăţământului şcolar şi superior, instruirea civică în cadrul căreia să se acorde o atenţie semnificativă sistemului judiciar.

12. Această formă de comunicare este mai eficientă dacă cei care lucrează în sistem sunt implicaţi direct. Programele educative şcolare şi universitare pertinente (fără a fi limitate la facultăţile de drept) ar trebui să cuprindă o descriere a sistemului judiciar (inclusiv participarea unor judecători în cadrul cursurilor), vizitele la instanţe, şi instruirea activă asupra procedurilor judiciare (prezentare pe roluri, asistarea la şedinţe de judecată, etc.)6. Instanţele şi asociaţiile judecătorilor pot coopera în această privinţă cu şcoli, universităţi, şi alte organe de învăţământ, pentru a pune la dispoziţie experienţa judecătorului prin programe de învăţământ şi dezbateri publice.

13. CCJE a declarat deja în termeni generali faptul că însăşi instanţele ar trebui să participe la diseminarea informaţiilor referitoare la accesul la justiţie (prin rapoarte periodice, ghiduri pentru cetăţeni, facilităţi Internet, birouri de informare, etc.); CCJE a mai recomandat şi dezvoltarea de programe educative menite să ofere anumite informaţii (de ex., referitor la tipurile de proceduri disponibile; durata medie a procedurilor la diverse instanţe; cheltuielile de judecată; modurile alternative de soluţionare a conflictelor aflate la dispoziţia părţilor; deciziile majore ale instanţelor) (vezi alineatele 12-15 din Opinia CCJE nr. 6 (2004)).

14. Instanţele ar trebui să participe la programele generale organizate de alte instituţii ale statului (Ministerele Justiţiei şi Educaţiei, universităţile, etc.). Însă, în opinia CCJE, ar trebui ca instanţele să ia şi iniţiative proprii în această privinţă.

15. În vreme ce instanţele s-au ocupat prin tradiţie de relaţiile cu fiecare justiţiabil în parte, deşi într-un mod nestructurat, în trecut instanţele au ezitat să aibă relaţii directe cu membrii publicului larg care nu participă la procese. Publicitatea şedinţelor de judecată în sensul consacrat de Articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a fost şi este văzută ca fiind singurul mod de contact între instanţe şi publicul larg, ceea ce face din mass media singurul interlocutor pentru instanţe. Această atitudine se schimbă rapid. În prezent, obligaţia judecătorului de a fi imparţial şi discret nu mai trebuie considerate drept un obstacol în calea unui rol mai activ al instanţelor pentru informarea publicului, de vreme ce rolul său este o garanţie veritabilă a independenţei judiciare. CCJE consideră că statele membre ar trebui să încurajeze sistemele judiciare să îşi asume un astfel de rol activ în aceste linii, prin lărgirea şi îmbunătăţirea sferei „rolului lor educativ" conform descrierii de la alineatele 9-12 de mai sus. Acest rol nu mai este limitat la pronunţarea deciziilor, ci instanţele ar trebui să acţioneze ca „comunicatori” şi “facilitatori”. CCJE consideră că, dacă până în prezent instanţele erau pur şi simplu de acord să participe la programe educaţionale atunci când erau invitate, acum este necesar ca ele să devină promotori ai acestor programe.

16. CCJE a luat în considerare iniţiative directe ale instanţelor faţă de public, care nu depind de activitatea mass media şi/sau de acţiuni de care răspund alte instituţii.

Au fost luate în considerare şi recomandate următoarele măsuri:

- crearea de birouri la instanţe care să se ocupe de servicii de recepţie şi informare;

- distribuirea de materiale tipărite, deschiderea de pagini Internet de care să răspundă instanţele;

- organizarea de către instanţe a unui calendar de forumuri educaţionale şi/sau întâlniri obişnuite deschise în special cetăţenilor, organizaţiilor de interes public, autorilor de politici, studenţilor („programe de relaţionare”).

17. CCJE a dedicat o discuţie specială acestor „programe de relaţionare”.

CCJE ia notă cu interes de faptul că unele ţări au organizat, deseori cu sprijinul altor actori sociali, iniţiative educaţionale care reunesc profesori, studenţi, părinţi, avocaţi, lideri de comunităţi şi mass media la instanţe pentru a interacţiona cu judecătorii şi cu sistemul judiciar. Asemenea programe cuprind de obicei folosirea unor profesionişti cu resurse pregătite şi asigură o reţea de dezvoltare profesională pentru profesori.

18. Unele acţiuni sunt concepute pentru persoanele care, datorită situaţiilor lor socio-economice şi culturale, nu îşi cunosc integral drepturile şi obligaţiile, şi de aceea nu îşi realizează drepturile sau, ceea ce este şi mai rău, se găsesc implicate în procese pentru că nu şi-au îndeplinit obligaţiile. Imaginea justiţiei în cadrul grupurilor sociale cele mai nevoiaşe este aşadar abordată prin intermediul unor programe strâns legate de aranjamentele pentru „accesul la justiţie", inclusiv dar nu numai asistenţă juridică, servicii de informare publică, apărători asiguraţi gratuit, acces direct la judecător pentru creanţele minore, etc. (vezi secţiunea A din Opinia CCJE nr. 6 (2004)).

19. CCJE recomandă acordarea unui sprijin general de către sistemele judiciare şi statele europene, la nivel naţional şi internaţional, pentru „programele de relaţionare" judiciare, aşa cum sunt ele descrise mai sus; acestea ar trebui să devină o obişnuinţă. CCJE consideră că asemenea programe merg dincolo de sfera informării generale a publicului. Ele sunt menite să contureze o percepţie corectă a rolului judecătorului în societate. În acest context, CCJE consideră că – dacă este sarcina ministerelor justiţiei şi educaţiei să asigure informarea generală asupra funcţionării justiţiei şi să elaboreze programele şcolare şi universitare - instanţele, în conformitate cu principiul independenţei justiţiei, ar trebui să fie recunoscute ca un organ adecvat pentru elaborarea „programelor de relaţionare" şi să ia iniţiative în mod regulat pentru desfăşurarea de sondaje, aranjarea de grupuri de focalizare, angajarea de avocaţi şi academicieni pentru forumurile publice, etc. De fapt, aceste programe au scopul de a îmbunătăţi înţelegerea şi încrederea societăţii faţă de sistemul său de justiţie şi, la modul mai general, de a consolida independenţa justiţiei.

20. În opinia CCJE, pentru a dezvolta programele de mai sus, ar trebui să li se ofere judecătorilor pregătire specială pentru relaţiile cu publicul. De asemenea, instanţele ar trebui să aibă posibilitatea de a angaja personal care să se ocupe numai de menţinerea contactelor cu organele de învăţământ (şi birourile de relaţii publice, menţionate mai sus, ar putea primi această sarcină).

21. CCJE este de părere că rolul de coordonare a diverselor iniţiative locale, precum şi de promovare a „programelor de relaţionare" naţionale, ar trebui încredinţat organului independent menţionat la alineatele 37 şi 45 din Opinia sa nr. 1 (2001). Acest organ independent poate, prin folosirea de profesionişti cu resurse pregătite, să satisfacă necesităţi de informare mai sofisticate, ale autorilor de politici, academicienilor şi grupurilor de interes public.

22. CCJE a emis deja recomandări asupra faptului că pentru activităţile judiciare este necesară o finanţare a adecvată, nesupusă fluctuaţiilor politice, şi că organele judiciare ar trebui să fie implicate în luarea deciziilor asupra alocării bugetului de către legislaturi, de ex. printr-un rol de coordonare al organului independent menţionat mai sus (vezi Opinia nr. 2 (2001), alineatele 5, 10 şi 11). CCJE recomandă asigurarea de către sistemul judecătoresc a unei finanţări adecvate pentru activităţile care explică şi conferă transparenţă sistemului judiciar şi principiilor justiţiei în societate, conform principiilor prevăzute în Opinia sa nr. 2 (2001). Cheltuielile legate de „programele de relaţionare" ar trebui să fie prevăzute cu buget propriu inclus distinct în bugetul general, pentru ca ele să nu fie suportate din bugetul funcţional al instanţelor.

23. Discuţiile CCJE au arătat că, pentru a contura în mod efectiv o percepţie corectă a justiţiei în societate, principii similare celor stabilite pentru judecători se pot aplica şi procurorilor. Ţinând cont de acquis-ul Consiliului Europei referitor la procurorii publici7, CCJE este de părere că este important ca procurorii să contribuie, în privinţa părţii din proces care intră în competenţa lor, la furnizarea de informaţii către populaţie.

B. RELAŢIA INSTANŢELOR CU PARTICIPANŢII LA PROCESE

24. Imaginea populaţiei despre sistemul judiciar este influenţată de mass media, însă este conturată în mare măsură şi de impresiile cetăţenilor care participă la procese în calitate de părţi, juraţi sau martori.

25. Aceste impresii vor fi negative dacă sistemul judiciar, prin actorii săi (judecători, procurori, personal auxiliar), pare a fi părtinitor sau ineficient în orice fel. Percepţiile negative de acest gen se răspândesc cu uşurinţă.

26. CCJE s-a ocupat în Opiniile anterioare (mai ales Opiniile nr. 1 (2001), nr. 3 (2002) şi nr. 6 (2004)) de necesitatea ca judecătorii să menţină (atât în fapt cât şi în aparenţă) imparţialitatea strictă şi ca instanţele să ajungă la o soluţionare echitabilă a conflictelor într-un răstimp rezonabil. Prezenta Opinie se referă la evitarea sau corijarea ignoranţei şi ideilor greşite despre sistemul judiciar şi despre funcţionarea acestuia.

27. CCJE consideră că, pentru a încuraja o înţelegere mai bună a rolului justiţiei, se cere un efort de a se asigura pe cât posibil că ideile pe care le are populaţia despre sistemul judiciar sunt corecte şi reflectă eforturile judecătorilor şi personalului auxiliar de la instanţe pentru a le câştiga respectul şi încrederea referitor la capacitatea instanţelor de a-şi îndeplini funcţia.

Această acţiune va trebui să arate clar limitele puterii sistemului judiciar.

28. Pentru a îmbunătăţi relaţiile lor cu publicul, un număr de sisteme judiciare sau instanţe au stabilit programe care să ajute: (a) pregătirea deontologică a judecătorilor, personalului auxiliar, avocaţilor, etc; (b) îmbunătăţirea sediilor instanţelor; (c) procesele judiciare.

a) pregătirea deontologică a judecătorilor, personalului auxiliar, avocaţilor, etc.

29. Unele programe de pregătire profesională sunt menite să se asigure că instanţele sunt văzute, sub toate aspectele comportamentului lor, ca tratând toate părţile în acelaşi mod, adică cu imparţialitate şi fără nici o discriminare bazată pe rasă, sex, religie, origine etnică sau statut social.

Judecătorii şi personalul auxiliar sunt instruiţi să recunoască situaţiile în care unele persoane pot simţi că există sau pare a exista părtinire, şi să rezolve acest gen de situaţii într-un mod care sporeşte încrederea şi respectul faţă de instanţe. Avocaţii se organizează şi primesc pregătire deontologică specială pentru a nu contribui, intenţionat sau nu, la neîncrederea în sistemul judiciar.

b) îmbunătăţirea sediilor instanţelor

30. Unele programe se ocupă de cauzele neîncrederii în instanţe, care îşi au rădăcinile în organizarea instanţelor. De exemplu, mutarea locului procurorului din loja judecătorului către acelaşi nivel ca cel al lojei apărării va consolida impresia de egalitate de arme, pe care o instanţă trebuie să o dea. De asemenea, eliminarea din sediul instanţei a oricărei aluzii vizuale, de exemplu la o anumită religie sau autoritate politică, poate contribui la alungarea temerilor privind părtinirea sau lipsa de independenţă a judecătorilor. Dacă i se permite acuzatului să apară în instanţă fără cătuşe la mâini chiar dacă a fost ţinut în arest înainte de începerea judecăţii – dacă nu există riscuri pentru siguranţă – şi înlocuim spaţiile închise din interiorul sălilor de judecată cu alte măsuri de siguranţă, putem da o impresie mai clară asupra faptului că prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii este garantată efectiv de instanţe. În ceea ce priveşte sporirea transparenţei activităţii instanţelor, trebuie să menţionăm şi beneficiile înfiinţării serviciilor de recepţie la instanţe care să asigure justiţiabililor informaţii despre desfăşurarea procesului sau despre progresele făcute într-o anumită cauză, pentru a-i ajuta pe justiţiabili la îndeplinirea formalităţilor şi, dacă designul clădirilor o cere, să îi însoţească pe aceştia până la biroul sau sala de judecată pe care o caută.

c) procesele judiciare

31. Unele măsuri sunt menite să elimine acele părţi din procese care pot ofensa (referiri obligatorii la religie în textul jurămintelor, formele de adresare, etc.).

Altele au scopul de a introduce proceduri care să asigure, de exemplu, înainte de prezentarea în instanţă, primirea părţilor, juraţilor sau martorilor, singuri sau în grup, de către personalul instanţei care să le descrie, oral sau prin materiale audiovizuale produse în colaborare cu sociologii, cum va fi în instanţă. Scopul acestor prezentări este de a elimina orice idei greşite despre ce se întâmplă de fapt la instanţe.

32. CCJE sprijină toate etapele descrise la alineatele 29, 30 şi 31 dacă acestea consolidează percepţia publicului de imparţialitate a judecătorilor şi permit administrarea justiţiei în mod adecvat.

C. RELAŢIA INSTANŢELOR CU MASS MEDIA

33. Mass media are acces la informaţiile judiciare şi la şedinţele de judecată, în modurile şi limitele stabilite de legile naţionale (vezi, de ex. Recomandarea Rec(2003)13 asupra furnizării de informaţii prin mass media în legătură cu procesele penale). Profesioniştii din mass media sunt complet liberi să decidă ce reportaje ar trebui aduse în atenţia publicului şi în ce mod vor fi tratate acestea. Nu trebuie să existe nici o încercare de a împiedica mass media să critice organizarea sau funcţionarea sistemului judiciar. Sistemul judiciar ar trebui să accepte rolul mass media care, în calitate de observator din afară, poate evidenţia neajunsurile şi poate avea o contribuţie constructivă la îmbunătăţirea metodelor instanţelor şi a calităţii serviciilor pe care acestea le oferă justiţiabililor.

34. Judecătorii se exprimă în primul rând prin intermediul deciziilor lor, şi nu ar trebui să le explice în presă sau, la modul mai general, să facă declaraţii publice în presă referitor la cauzele de care se ocupă. Totuşi, ar fi utilă îmbunătăţirea contactelor dintre instanţe şi mass media:

i) pentru a consolida înţelegerea rolurilor lor;

ii) pentru a informa populaţia despre natura, scopul, limitele şi complexitatea activităţii judiciare;

iii) pentru a rectifica eventuale erori de fapt din rapoartele privind anumite cauze.

35. Judecătorii ar trebui să aibă un rol de supraveghere asupra purtătorilor de cuvânt ai instanţei sau personalului care răspunde de comunicarea cu mass media.

36. CCJE ar dori să facă referire la concluziile celei de-a Doua Conferinţă Europeană a Judecătorilor (vezi alineatul 3 de mai sus) în cadrul căreia s-a cerut Consiliului Europei atât să faciliteze organizarea unor întâlniri periodice ale reprezentanţilor magistraţilor cu mass media, precum şi să analizeze oportunitatea elaborării unei declaraţii europene privind relaţiile dintre justiţie şi mass media, în completarea Recomandării Rec(2003)13 asupra furnizării de informaţii prin mass media în legătură cu procesele penale.

37. Statele ar trebui să încurajeze schimburile, mai ales prin intermediul meselor rotunde, în ceea ce priveşte regulile şi practicile fiecărei profesii, pentru a evidenţia şi explica problemele cu care se confruntă acestea. CCJE consideră că ar fi util dacă Consiliul Europei ar stabili sau promova aceste contacte la nivel european, pentru a spori consecvenţa atitudinilor europene.

38. Facultăţile de jurnalism trebuie încurajate să înfiinţeze cursuri privind instituţiile şi procedurile judiciare.

39. CCJE consideră că fiecare profesie (judecători şi jurnalişti) ar trebui să elaboreze un cod de practici privind relaţiile sale cu reprezentanţii celeilalte profesii şi întocmirea rapoartelor asupra cauzelor. Conform experienţei statelor care au deja un astfel de sistem, justiţia defineşte condiţiile în care se fac declaraţii în mass media asupra cauzelor, în vreme ce jurnaliştii îşi stabilesc propriile îndrumări privind reportajele asupra cauzelor curente, asupra publicării numelor (sau imaginilor) persoanelor care participă la litigii (părţi, victime, martori, procuror, judecător de instrucţie, judecător-membru al completului de judecată, etc.), şi asupra informaţiilor despre hotărârile din cauzele de interes public major. În conformitate cu Opinia sa nr. 3 (2002), alineatul 40, CCJE recomandă ca sistemele judiciare naţionale să ia măsuri în aceste direcţii.

40. CCJE recomandă înfiinţarea unui mecanism eficient, care ar putea lua forma unui organ independent, care să se ocupe de problemele cauzate de reportajele mass media asupra unei cauze, sau de dificultăţile întâlnite de jurnalişti în îndeplinirea sarcinii de informare. Acest mecanism ar face recomandări generale pentru a preveni reapariţia problemelor întâlnite.

41. Este necesar de asemenea să se încurajeze înfiinţarea unor servicii de recepţie şi informare la instanţe, nu numai, aşa cum am spus mai sus, pentru a întâmpina publicul şi a-i ajuta pe justiţiabili, ci şi pentru a ajuta mass media să înţeleagă mai bine activităţile sistemului judiciar.

42. Aceste servicii, asupra cărora judecătorii ar trebui să aibă un rol de supraveghere, ar putea avea următoarele scopuri:

- comunicarea de rezumate ale deciziilor judecătoreşti către mass media;

- furnizarea de informaţii faptice către mass media referitor la deciziile judecătoreşti;

- menţinerea legăturilor cu mass media în ceea ce priveşte şedinţele de judecată din cauzele de interes public deosebit.

- furnizarea de clarificări faptice sau corectări referitor la cauzele prezentate în mass media (vezi şi alineatul 34, iii de mai sus). Serviciile de recepţie de la instanţe sau purtătorii de cuvânt8 ar putea informa mass media despre chestiunile implicate şi dificultăţile juridice apărute în cauza respectivă, organiza logistica şedinţelor de judecată şi efectua aranjamentele practice adecvate, în special pentru a proteja părţile, juraţii sau martorii.

43. Toate informaţiile date publicităţii de către instanţe ar trebui comunicate în mod transparent şi nediscriminatoriu.

44. S-au purtat discuţii ample, atât în cadrul celei de-a Doua Conferinţe Europene a Judecătorilor (vezi alineatul 3 de mai sus) cât şi la şedinţele CCJE, dacă să se permită folosirea camerelor de televiziune în sălile de judecată în alte scopuri decât cele pur procedurale. Unii membri ai CCJE şi-au exprimat rezerve serioase asupra acestei noi forme de expunere publică a activităţii instanţelor.

45. Publicitatea şedinţelor de judecată este una dintre garanţiile procedurale fundamentale în societăţile democratice. Deşi dreptul internaţional şi legislaţia naţională permit excepţii de la principiul publicităţii proceselor, este important ca aceste excepţii să se limiteze la cele permise conform articolului 6.1. din CEDO.

46. Principiul publicităţii proceselor presupune că cetăţenii şi profesioniştii din mass media ar trebui să poată avea acces în sălile de judecată în care au loc procese, însă cele mai recente echipamente audiovizuale conferă evenimentelor relatate un impact atât de amplu încât noţiunea de şedinţă publică este transformată complet. Acest fapt ar putea constitui un avantaj pentru că permite conştientizarea de către public a modului în care au loc procesele şi îmbunătăţirea imaginii sistemului judiciar, însă există şi riscul ca prezenţa camerelor de televiziune în instanţă să deranjeze procesul şi să schimbe comportamentul participanţilor la judecată (judecători, procurori, avocaţi, părţi, martori, etc.).

47. Dacă are loc înregistrarea pentru televiziune a unei şedinţe de judecată, ar trebui folosite camere fixe şi ar trebui ca preşedintele completului de judecată să poată decide asupra condiţiilor de filmare şi să poată întrerupe în orice moment filmarea şi emisia. Acestea şi alte măsuri necesare ar trebui să protejeze drepturile persoanelor implicate şi să asigure desfăşurarea judecăţii în mod adecvat.

48. Ar trebui luată în considerare şi opinia participanţilor la proces, mai ales pentru anumite tipuri de procese care se referă la viaţa privată a unei persoane.

49. Dat fiind impactul deosebit de puternic al emisiunilor de televiziune şi riscul unei tendinţe către o curiozitate nesănătoasă, CCJE încurajează mass media să îşi elaboreze propriile coduri de conduită profesională menite să asigure relatarea echilibrată a proceselor pe care le filmează, pentru a asigura obiectivitatea.

50. Ar putea exista motive prioritare care justifică filmarea şedinţelor în anumite cauze definite strict, de exemplu în scopuri educative sau pentru a păstra o înregistrare a unei şedinţe de importanţă istorică deosebită, pentru o utilizare viitoare. În aceste cazuri, CCJE subliniază necesitatea de a proteja participanţii la judecată, în special prin asigurarea că metodele de filmare nu afectează desfăşurarea corespunzătoare a şedinţei de judecată.

51. În vreme ce mass media joacă un rol de importanţă crucială pentru a garanta dreptul publicului la informare, şi reprezintă, conform exprimării Curţii Europene a Drepturilor Omului, „gardianul democraţiei”, ea poate uneori să încalce intimitatea persoanelor, afectându-le reputaţia sau subminând prezumţia de nevinovăţie, fapte pentru care persoanele astfel vătămate pot solicita despăgubiri în instanţă. Căutarea ştirilor de senzaţie şi concurenţa dintre diverşi membri ai mass media prezintă riscul apariţiei excesului şi erorilor. În cauzele penale, inculpaţii sunt uneori descrişi în public sau presupuşi de către mass media ca fiind vinovaţi de comiterea infracţiunilor, înainte ca instanţa să le fi stabilit vinovăţia. În cazul unei achitări ulterioare, este posibil ca reportajele din mass media să fi provocat deja prejudicii iremediabile reputaţiei inculpaţilor, iar acest lucru nu va fi şters prin hotărârea de achitare.

52. Aşadar, instanţele trebuie să îşi îndeplinească obligaţia prevăzută de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de a găsi echilibrul dintre valorile apărării demnităţii omului, intimităţii şi reputaţiei şi prezumţiei de nevinovăţie pe de o parte, şi libertatea de informare pe de altă parte.

53. După cum s-a declarat în concluziile celei de-a Doua Conferinţe Europene a Judecătorilor (vezi alineatul 3 de mai sus), răspunsul legii penale la încălcările drepturilor personalităţii (reputaţie, demnitate sau intimitate) ar trebui să se limiteze la situaţii excepţionale9. Totuşi, instanţele au obligaţia de a asigura acordarea despăgubirilor civile, luând în considerare nu numai prejudiciul suferit de victimă, ci şi gravitatea încălcării şi gradul de răspândire a publicaţiei respective.

54. În cazuri excepţionale definite strict pentru a evita orice acuzaţii de cenzură, instanţele ar trebui să aibă dreptul să ia măsuri urgente de oprire a celor mai grave dintre încălcările drepturilor personale ale persoanelor (de ex. reputaţie, demnitate sau intimitate), prin confiscarea publicaţiilor sau prin interzicerea emisiunilor.

55. Atunci când un judecător sau o instanţă este recuzată sau atacată de către mass media (sau de actori politici sau alţi actori sociali prin intermediul mass media) pe motive legate de administrarea justiţiei, CCJE consideră că, dată fiind obligaţia magistraţilor de a se abţine, judecătorul ar trebui să se abţină să îşi exprime reacţia pe aceeaşi cale. Având în vedere faptul că instanţele pot rectifica informaţiile eronate difuzate în presă, CCJE crede că este de dorit ca sistemele judiciare naţionale să se bucure de sprijinul unor persoane sau al unui organ (de ex. Conciliul Superior al Magistraturii sau asociaţiile judecătorilor) capabil şi gata să răspundă prompt şi eficient la asemenea recuzări sau atacuri, dacă este cazul.

D. ACCESIBILITATEA, SIMPLIFICAREA ŞI CLARITATEA LIMBAJULUI FOLOSIT DE CĂTRE INSTANŢE ÎN CADRUL PROCESELOR ŞI ÎN DECIZII

56. Limbajul folosit de către instanţe în procedurile şi deciziile lor nu este numai un instrument important aflat la dispoziţia lor pentru a-şi îndeplini rolul lor educativ (vezi alineatul 6 de mai sus), ci este, evident, şi, mai direct, „legea în practică" pentru părţile la proces. Aşadar, sunt recomandate accesibilitatea, simplitatea şi claritatea limbajului instanţelor10.

57. CCJE ia notă de faptul că în unele ţări europene, judecătorii consideră că concizia întăreşte autoritatea hotărârilor; în alte ţări, judecătorii se simt obligaţi, sau sunt obligaţi prin lege sau practică, să explice pe larg, în scris, toate aspectele deciziilor lor.

58. Fără a-şi propune să trateze în profunzime un subiect puternic influenţat de stilurile juridice naţionale, CCJE consideră că limbajul judiciar simplu şi clar este avantajos deoarece face ordinea de drept accesibilă şi previzibilă pentru cetăţeni, dacă este necesar cu asistenţă din partea unui expert juridic, după cum sugerează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

59. CCJE consideră că limbajul juridic ar trebui să fie concis şi limpede, evitându-se – dacă nu sunt necesare – expresiile în limba latină sau alte formulări dificil de înţeles de către publicul larg11. Conceptele juridice şi normele legale pot fi suficient explicate prin citarea legislaţiei sau precedentelor judiciare.

60. Totuşi, claritatea şi concizia nu trebuie să fie un scop în sine, deoarece este tot atât de necesar ca judecătorii să păstreze în deciziile lor precizia şi integralitatea motivărilor. În opinia CCJE, legislaţia sau practica judiciară referitoare la motivarea hotărârilor ar trebui să prevadă existenţa unei forme de motivare, şi să lase suficientă putere de decizie judecătorului de a alege dacă să dea, acolo unde este posibil, o hotărâre orală (care poate fi transcrisă din înregistrare la cerere sau la nevoie) şi/sau o scurtă hotărâre scrisă şi motivată (de ex. sub forma deciziei în stilul "attendu" adoptat de unele ţări) sau o amplă hotărâre scrisă şi motivată, în toate cazurile în care nu este posibilă referirea la precedente stabilite şi/sau motive faptice reclamă acest lucru. Formele simplificate de motivare se pot aplica ordinelor, citaţiilor, ordonanţelor, mandatelor, decretelor şi altor decizii cu valoare procedurală şi nu se referă la drepturile materiale ale părţilor.

61. Un aspect important al accesibilităţii legii, aşa cum este ea consacrată prin deciziile judecătoreşti, este reprezentat de disponibilitatea lor imediată faţă de publicul larg12. În acest scop, CCJE recomandă ca cel puţin toate deciziile Curţii Supreme şi cele importante ale celorlalte instanţe să fie accesibile gratuit prin Internet, precum şi tipărite cu plata costurilor de reproducere. În diseminarea deciziilor judecătoreşti ar trebui să se acorde o atenţie adecvată protejării intimităţii persoanelor interesate, mai ales a părţilor şi a martorilor.

REZUMATUL RECOMANDĂRILOR ŞI CONCLUZII

A. Relaţia instanţelor cu publicul, cu referire specială la rolul instanţelor în democraţie

A.1. Statul are obligaţia importantă de a asigura tuturor, în cadrul învăţământului şcolar şi superior, instruirea civică în cadrul căreia să se acorde o atenţie semnificativă sistemului judiciar (vezi alineatul 11 de mai sus).

A.2. Programele educative şcolare şi universitare pertinente ar trebui să cuprindă o descriere a sistemului judiciar, vizite la instanţe, şi instruire activă asupra procedurilor judiciare. Instanţele şi asociaţiile judecătorilor pot coopera în această privinţă cu şcoli, universităţi, şi alte organe de învăţământ, pentru a pune la dispoziţie experienţa judecătorului prin programe de învăţământ şi dezbateri publice (vezi alineatul 12 de mai sus).

A.3. Instanţele ar trebui să participe la programele generale organizate de alte instituţii ale statului şi să îşi asume un rol activ în furnizarea informaţiilor către public (vezi alineatele 14 şi 15 de mai sus).

A.4. Astfel, sunt recomandate următoarele măsuri (vezi alineatele 16 - 19 de mai sus):

- crearea de birouri la instanţe care să se ocupe de servicii de recepţie şi informare;

- distribuirea de materiale tipărite, deschiderea de pagini Internet de care să răspundă instanţele;

- organizarea de către instanţe a unui calendar de forumuri educaţionale şi/sau întâlniri obişnuite deschise în special cetăţenilor, organizaţiilor de interes public, autorilor de politici, studenţilor

- „programe de relaţionare” şi programe pentru accesul la justiţie.

A.5. Ar trebui să li se ofere judecătorilor pregătire specială pentru relaţiile cu publicul, iar instanţele ar trebui să aibă posibilitatea de a angaja personal care să se ocupe în special de menţinerea contactului cu organismele de învăţământ (vezi alineatul 20 de mai sus).

A.6. rolul de coordonare a diverselor iniţiative locale, precum şi de promovare a „programelor de relaţionare" naţionale, ar trebui încredinţat organului independent menţionat la alineatele 37 şi 45 din Opinia sa nr. 1 (2001) (vezi alineatul 21 de mai sus).

A.7. Este necesară o finanţare a adecvată, care să nu fie suportată de bugetele de funcţionare ale instanţelor, pentru activităţile prin care instanţele explică şi conferă transparenţă principiilor şi mecanismelor justiţiei în societate, precum şi pentru cheltuielile legate de „programele de relaţionare" (vezi alineatul 22 de mai sus).

A.8. Procurorii ar trebui să contribuie, în privinţa părţii din proces care intră în competenţa lor, la furnizarea de informaţii către populaţie (vezi alineatul 23 de mai sus).

B. Relaţia instanţelor cu participanţii la procese

B.1. CCJE consideră că, pentru a încuraja o înţelegere mai bună a rolului justiţiei, se cere un efort de a se asigura pe cât posibil că ideile pe care le are populaţia despre sistemul judiciar sunt corecte şi reflectă eforturile judecătorilor şi personalului auxiliar de la instanţe pentru a le câştiga respectul şi încrederea referitor la capacitatea instanţelor de a-şi îndeplini funcţia.

Această acţiune va trebui să arate clar limitele puterii sistemului judiciar (vezi alineatele 24 - 27 de mai sus).

B.2. CCJE sprijină toate etapele menite să consolideze percepţia publicului de imparţialitate a judecătorilor şi permit administrarea justiţiei (vezi alineatele 28 - 32 de mai sus).

B.3. Aceste iniţiative pot cuprinde (vezi alineatele 28 - 32 de mai sus):

- programe de pregătire privind nediscriminarea şi tratamentul echitabil, organizate de către instanţe pentru judecători şi personalul auxiliar (pe lângă programele similare organizate de avocaţi sau pentru avocaţi);

- sediile instanţelor trebuie să fie concepute în aşa fel încât să evite orice impresie de inegalitate de arme;

- procedurile să fie concepute pentru a evita ofensele neintenţionate şi a uşura implicarea tuturor celor interesaţi.

C. Relaţia instanţelor cu mass media

C.1. CCJE consideră că ar fi utilă îmbunătăţirea contactelor dintre instanţe şi mass media (vezi alineatul 34 de mai sus):

- pentru a consolida înţelegerea rolurilor lor;

- pentru a informa populaţia despre natura, scopul, limitele şi complexitatea activităţii judiciare;

- pentru a rectifica eventuale erori de fapt din rapoartele privind anumite cauze.

C.2 Judecătorii ar trebui să aibă un rol de supraveghere asupra purtătorilor de cuvânt ai instanţei sau personalului care răspunde de comunicarea cu mass media (vezi alineatul 35 de mai sus).

C.3. CCJE consideră că statele ar trebui să încurajeze schimburile, mai ales prin intermediul meselor rotunde, în ceea ce priveşte regulile şi practicile fiecărei profesii, şi ar fi util dacă Consiliul Europei ar stabili sau promova aceste contacte la nivel european, pentru a spori consecvenţa atitudinilor europene (vezi alineatele 36 şi 37 de mai sus).

C.4. Facultăţile de jurnalism trebuie încurajate să înfiinţeze cursuri privind instituţiile şi procedurile judiciare (vezi alineatul 38 de mai sus).

C.5. CCJE consideră că fiecare profesie (judecători şi jurnalişti) ar trebui să elaboreze un cod de practici privind relaţiile sale cu reprezentanţii celeilalte profesii şi întocmirea rapoartelor asupra cauzelor.(vezi alineatul 39 de mai sus).

C.6. CCJE recomandă înfiinţarea unui mecanism eficient, care ar putea lua forma unui organ independent, care să se ocupe de problemele cauzate de reportajele mass media asupra unei cauze, sau de dificultăţile întâlnite de jurnalişti în îndeplinirea sarcinii de informare. Acest mecanism ar face recomandări generale pentru a preveni reapariţia problemelor întâlnite (vezi alineatul 40 de mai sus).

C.7. Este necesar de asemenea să se încurajeze înfiinţarea unor servicii de recepţie şi informare la instanţe, sub supravegherea judecătorilor, pentru a ajuta mass media să înţeleagă mai bine activităţile sistemului judiciar prin (vezi alineatele 41 şi 42 de mai sus):

- comunicarea de rezumate ale deciziilor judecătoreşti către mass media;

- furnizarea de informaţii faptice către mass media referitor la deciziile judecătoreşti;

- menţinerea legăturilor cu mass media în ceea ce priveşte şedinţele de judecată din cauzele de interes public deosebit.

- furnizarea de clarificări faptice sau corectări referitor la cauzele prezentate în mass media.

C.8. CCJE consideră că toate informaţiile date publicităţii de către instanţe ar trebui comunicate în mod transparent şi nediscriminatoriu (vezi alineatul 43 de mai sus).

C.9. CCJE consideră că, dacă are loc înregistrarea pentru televiziune a unei şedinţe de judecată, ar trebui folosite camere fixe şi ar trebui ca preşedintele completului de judecată să poată decide asupra condiţiilor de filmare şi să poată întrerupe în orice moment filmarea şi emisia. Acestea şi alte măsuri necesare ar trebui să protejeze drepturile persoanelor implicate şi să asigure desfăşurarea judecăţii în mod adecvat. Mai mult, ar trebui luată în considerare şi opinia participanţilor la proces, mai ales pentru anumite tipuri de procese care se referă la viaţa privată a unei persoane (vezi alineatele 44 - 48 de mai sus).

C.10. CCJE încurajează mass media să îşi elaboreze propriile coduri de conduită profesională menite să asigure relatarea echilibrată a proceselor pe care le filmează, pentru a asigura obiectivitatea (vezi alineatul 49 de mai sus).

C.11. CCJE consideră că ar putea exista motive prioritare care justifică filmarea şedinţelor pentru scopuri restrictiv prevăzute de instanţă, (de exemplu în scopuri educative sau pentru a păstra o înregistrare a unei şedinţe de importanţă istorică deosebită, pentru o utilizare viitoare). În aceste cazuri, CCJE subliniază necesitatea de a proteja participanţii la judecată, în special prin asigurarea că metodele de filmare nu afectează desfăşurarea corespunzătoare a şedinţei de judecată (vezi alineatul 50 de mai sus).

C.12. CCJE consideră că răspunsul legii penale la încălcările drepturilor personalităţii (reputaţie, demnitate sau intimitate) ar trebui să se limiteze la situaţii excepţionale13. Totuşi, instanţele au obligaţia de a asigura acordarea despăgubirilor civile, luând în considerare nu numai prejudiciul suferit de victimă, ci şi gravitatea încălcării şi gradul de răspândire a publicaţiei respective. În cazuri excepţionale, instanţele ar trebui să aibă dreptul să ia măsuri urgente de oprire a celor mai grave dintre încălcările drepturilor personale ale persoanelor, prin confiscarea publicaţiilor sau prin interzicerea emisiunilor (vezi alineatele 51 - 54 de mai sus).

C.13. Atunci când un judecător sau o instanţă este recuzată sau atacată de către mass media pe motive legate de administrarea justiţiei, CCJE consideră că, dată fiind obligaţia magistraţilor de a se abţine, judecătorul ar trebui să se abţină să îşi exprime reacţia pe aceeaşi cale. Având în vedere faptul că instanţele pot rectifica informaţiile eronate difuzate în presă, CCJE crede că este de dorit ca sistemele judiciare naţionale să se bucure de sprijinul unor persoane sau al unui organ (de ex. Conciliul Superior al Magistraturii sau asociaţiile judecătorilor) capabil şi gata să răspundă prompt şi eficient la asemenea recuzări sau atacuri (vezi alineatul 55 de mai sus).

D. Accesibilitatea, simplificarea şi claritatea limbajului folosit de către instanţe în cadrul proceselor şi în decizii

D.1. CCJE consideră că sunt recomandate accesibilitatea, simplitatea şi claritatea limbajului instanţelor (vezi alineatele 56 - 58 de mai sus).

D.2. CCJE consideră că limbajul juridic ar trebui să fie concis şi limpede, evitând – dacă nu sunt necesare – expresiile în limba latină sau alte formulări dificil de înţeles de către publicul larg. Conceptele juridice şi normele legale pot fi suficient explicate prin citarea legislaţiei sau precedentelor judiciare (vezi alineatul 59 de mai sus).

D.3. În opinia CCJE motivarea hotărârilor ar trebui să fie întotdeauna precisă şi completă, deşi o motivare simplificată poate fi mai nimerită în ceea ce priveşte chestiunile procedurale, iar judecătorii pot, acolo unde este permis, să îşi prezinte motivarea oral (cu transcriere ulterioară dacă este nevoie) (vezi alineatul 60 de mai sus).

D.4. CCJE recomandă ca cel puţin toate deciziile Curţii Supreme şi cele importante ale celorlalte instanţe să fie accesibile gratuit prin Internet, precum şi tipărite cu plata costurilor de reproducere. În diseminarea deciziilor judecătoreşti ar trebui să se acorde o atenţie adecvată protejării intimităţii persoanelor interesate, mai ales a părţilor şi a martorilor (vezi alineatul 61 de mai sus).

1 Vezi termenii de referinţă detaliaţi ai CCJE pentru 2004-2005, adoptaţi de către Comitetul de Miniştri în cadrul celei de-a 876-a reuniune a adjuncţilor miniştrilor (17 martie 2004, punctul 10.1).

2 Participanţii la Conferinţă – adică judecătorii şi alte persoane interesate în mod profesional de acest subiect, inclusiv reprezentanţi ai mass media şi ai unor organizaţii internaţionale, parlamentari şi experţi în materia aflată în discuţie – s-au concentrat, pe de o parte, asupra prevederilor pertinente ale Convenţiei Europene de Apărare a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (CEDO), jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi textelor Consiliului Europei şi altor instrumente referitoare la dreptul la informare al publicului, al cărei garant efectiv este presa, şi, pe de altă parte, asupra cerinţelor dreptului la un proces echitabil desfăşurat în şedinţă publică de către un tribunal independent şi imparţial cu protejarea demnităţii umane, dreptului la viaţă privată, reputaţiei altora şi prezumţiei de nevinovăţie, cu scopul final de a găsi moduri de a echilibra drepturile şi libertăţile aflate în conflict.

3 Vezi Concluziile celei de-a Cincea Reuniuni a Preşedinţilor Curţilor Supreme Europene, Ljubljana, 6-8

octombrie 1999, alineatul 2.

4 Vezi de ex., Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Sunday Times v. Marea Britanie, hotărârea din 26 aprilie 1979, Seia A, nr. 30, în care noţiunile menţionate în text sunt considerate ca fiind cuprinse în expresia „autoritatea sistemului judiciar" prevăzută la Articolul 10 din CEDO.

5 Vezi Concluziile Reuniunii Preşedinţilor Asociaţiilor de Judecători pe tema „Justiţie şi Societate", Vilnius, 13-14 decembrie 1999, alineatul 1.

6 Vezi Concluziile Reuniunii Preşedinţilor Asociaţiilor de Judecători pe tema „Justiţie şi Societate", Vilnius, 13-14 decembrie 1999, alineatul 1.

7 Vezi, pe această temă, Recomandarea Rec(2000)19 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind Rolul Procurorului Public în Sistemul Justiţiei Penale.

8 Vezi Concluziile celei de-a Cincea Reuniuni a Preşedinţilor Curţilor Supreme Europene, Ljubljana, 6-8 octombrie 1999, alineatul 4, în care se specifică clar şi faptul că purtătorul de cuvânt nu ar trebui să îşi exprime opinia personală asupra unei decizii pronunţate sau asupra unei cauze în curs de soluţionare.

9 Vezi alineatul 28 din Planul de Acţiune adoptat de către Conferinţa Ministerială despre Politica privind Mass Media (Kiev, 10-11 martie 2005), prin care s-a afirmat necesitatea revizuirii situaţiei din Statele Membre referitor la legislaţia privind defăimarea.

10 Vezi Concluziile celei de-a Cincea Reuniuni a Preşedinţilor Curţilor Supreme din Europa, Ljubljana, 6-8 octombrie 1999, alineatul 1.

11 Vezi concluziile Reuniunii Preşedinţilor Asociaţiilor Judecătorilor pe tema „Justiţia şi societatea", Vilnius, 13-14 decembrie 1999, alineat 1.

12 Vezi Concluziile celei de-a Cincea Reuniune a Preşedinţilor Curţilor Supreme din Europa, Ljubljana, 6-8

octombrie 1999, alineatul 1.

13 Vezi alineatul 28 din Planul de Acţiune adoptat de către Conferinţa Ministerială despre Politica privind Mass Media (Kiev, 10-11 martie 2005), prin care s-a afirmat necesitatea revizuirii situaţiei din Statele Membre referitor la legislaţia privind defăimarea.



 Top